Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Ce ne poti spune Mihnea Dragomir despre Inchizitie, indulgente... starea Bisericii Catolice, a decaderii religioase si morale a ei, fapt ce a condus la aparitia Protestantismului?

Nu aş fi atât de sigur că elementele menţionate sunt cele care au dus la apariţia Protestantismului, deşi această asociere se face frecvent şi însuşi Luther a făcut-o în Tezele de la Augsburg şi în scrierile ulterioare. Convingerea mea este că în orice schismă există mai întâi un spirit schismatic, care mai apoi caută justificări în elemente de doctrină sau de stare a Bisericii la un moment istoric dat. Vedem bine că astăzi nu mai avem "Inchiziţie, indulgenţe, decădere religioasă şi morală" după cum citaţi, şi totuşi nu am observat o revenire masivă (de grupuri mari) a protestanţilor la BC.

Fiecare dintre elementele menţionate ar trebui tratat în topic dedicat, neavând legătură directă cu papalitatea. Pe scurt:
-Inchiziţia a fost o mare binefacere pentru Europa (pe atunci creştină), prezervând credinţa de devieri, introducând principii de justiţie într-o lume în care, din cauza fragmentării feudale, domnea de multe ori arbitrariul. Este regretabil că azi nu mai avem Inchiziţie, nici state creştine (în afară de Malta), fiind greu de spus unde este cauza şi unde efectul. În numele unei libertăţi religioase prost înţelese ca egalitate între a-i aduce cult public lui Dumnezeu şi a-i aduce cult public duşmanului său, asistăm la scoaterea religiei şi a Bisericii din sfera publică a Cetăţii, ba chiar unii creştini sunt foarte mulţumiţi cu acest lucru şi îl numesc "progres". Ei uită că scopul statelor este buna alcătuire a Cetăţii, iar aceasta se poate face într-un singur fel: militând pentru domnia socială a lui Cristos pe pământ. Fără Cristos, oricare Cetate este clădită pe nisip.

-Indulgenţele. Trebuie să deosebim între indulgenţe, care există şi azi şi întotdeauna ca parte a doctrinei şi practicii vieţii de credinţă, de vânzarea de indulgenţe, realitate tristă a Bisericii într-o vreme în care veniturile ei erau insuficiente faţă de nevoi (şi care a încetat în timpul Contrareformei). Faptul că nu buzunarul unui preot se umple prin vânzarea de instrumente ale mântuirii (caz în care vorbim de simonie), ci vistieria Bisericii, motivează, dar nu justifică această practică: porunca este: "în dar aţi primit, în dar să daţi !".

-Decăderea religioasă (?) şi morală a Bisericii este subiectul cel mai alunecos, lipsind date obiectivabile. Probabil, prin "Biserică" vă referiţi aici la cler, fiindcă poporul credincios a avut, în general vorbind, un grad înalt de moralitate, oricum superior celui pe care îl vedem azi. Dar nici clerul nu a fost vitregit de acest dar, mereu s-au ridicat sfinţi din rândul lui. În acele vremuri de îngemănare a feudalismului cu Renaşterea vedem născându-se principalele ordine călugăreşti care au jucat un rol atât de mare în mersul Bisericii: franciscanii, dominicanii, clarissele, ioaniţii, iezuiţii, benedictinii şi atâţia alţii, fiecare fiind podoabe care au înlocuit spinii din coroana Domnului nostru.

Cum explici evolutia, si Istoria BC..mai ales dupa Schisma din 1054, ca fiind una Ortodoxa, sau cam nu?

Atât înainte, cât şi după Schisma din 1054 sau după celelalte schisme care au precedat-o ori urmat-o pe aceea, evoluţia BC este în direcţia dreptei credinţe. Schismele pot răni Trupul Bisericii şi reprezintă lovituri de bici şi scuipaţi în obrazul lui Cristos, dar nu pot ucide Biserica, nici nu pot compromite rolul ei de călăuzitoare a oamenilor spre Regele lor. În această privinţă, avem promisiunea pe care Domnul nostru a făcut-o primului papă. Oricâte furtuni ar cunoaşte Corabia, exact când Petru şi ceilalţi încep să se afunde, Cristos va întinde dumnezeiasca Sa mână nevăzută şi ne vom salva, pe noi şi Corabia Sa, deşi de fiecare dată vom spune "Gata, acuma nu mai scăpăm !". Aşa a fost de 2000 de ani şi aşa va fi şi de azi înainte, până când El va veni în toată maiestatea Sa şi Corabia va fi transfigurată în pământul minunat al Noului Ierusalim.