
14.01.2010, 12:56:55
|
|
Citat:
În prealabil postat de Marius22
Inaintea lui Dumnezeu si inaintea propriei constiinte, pe care se intelege ca ne-o dorim curata, nu operam cu termeni de comparatie de genul "mai moral" sau "mai putin moral", pacate "mai mari" sau "mai mici". Pentru crestin, consecinta pacatului este caderea din har, pierderea comuniunii cu Dumnezeu, care urmeaza, de exemplu, atat consumului exagerat de alcool, dar si avortului etc.
Intr-un final, caderi, patimi si pacate avem cu totii. Nu atat la ele cauta Dumnezeu, cat la intensitatea pocaintei noastre. Aceasta difera de la om la om. Nu trebuie sa ne mire faptul ca exista persoane care pentru o betie sau care au fumat o perioada din viata, au o zdrobire de inima mai mare decat a unora care au ucis.
Pacatul si patima, in general, au un inceput si un sfarsit. Pocainta insa poate fi fara sfarsit. Pocainta este cea pe care ne-o "contorizeaza si masoara" Dumnezeu, nu patimile. El nu ne osandeste pentru ca pacatuim, ci pentru ca nu ne pocaim.
|
Daca pentru crestini moralitatea se rezuma la relatia lor cu Dzeu, de ce incearca sa isi impuna valorile lor morale intregii societati?
|