Sunt ateu, intrebati-ma orice!

[strajeru]

Salut Ateule.
Lasand la o parte faptul ca nu esti pregatit pentru a da raspunsuri favorabile ateismului(logice si concise),ca habar nu ai ceea ce combati fara sa fi studiat in prealabil(religia,de ortodoxie nici nu mai vorbesc),ca esti imatur(desi ai 23 de ani),diletant si superficial,ca jignesti si nu stii sa porti o discutie,ca ai tupeul nesimtit sa-L faci pe Dumnezeul meu psihopat(cine iti da tie acest drept ?)totusi ai calitatea de a-ti sustine teoria cu vehementa si darzenie.Aceasta este cauza pentru care te rog frumos sa poti distruge aceste argumente(care le voi posta mai jos) despre existenta Lui Dumnezeu.Doresc insa sa faci acest lucru cu foarte mare seriozitate,logica si maturitate(desi poate nu-ti convine,deja esti Barbat).

Argumentul istoric

Argumentul istoric deduce existenţa lui Dumnezeu din universalitatea ideii de Dumnezeu, idee care există la toate popoarele şi în toate timpurile. Dacă ideea de Dumnezeu există pretutindeni, şi a existat totdeauna, este imposibil ca acestei idei să nu-i corespundă o fiinţă care există în realitate. De altfel, preistoria, istoria, etnografia, etnologia, sociologia şi alte ştiinţe dovedesc fără nici o îndoială că nu există şi n-a existat niciodată vreun popor care să nu aibă credinţă în Dumnezeu, indiferent de felul în care aceste popoare şi l-au reprezentat. Nenumărate locaşuri şi obiecte de cult, ca şi picturile ce s-au găsit în cele mai vechi aşezări omeneşti dovedesc credinţa oamenilor preistorici în Dumnezeu.
Deoarece ideea de Dumnezeu există la toate popoarele, acest argument s-a numit „a consensu gentium”, adică el se bazează pe consensul tuturor popoarelor. De altfel, temeliile acestui argument le-au pus numeroşi filozofi şi învăţaţi din antichitate, el fiind unul dintre cele mai vechi argument. Astfel, Plutarh, un reprezentant al Academiei platonice, la începutul veacului al 2-lea al erei noastre, scria: „Veţi vedea, poate, cetăţi fără întărituri, fără legi, veţi întâlnit popoare care nu cunosc legi şi întrebuinţarea banilor, dar un popor fără Dumnezeu n-a văzut încă nimeni”. În veacul de dinaintea erei noastre, Cicero zicea: „Nu e nici un popor atât de înapoiat şi de sălbatic, ca să nu creadă într-un Dumnezeu, chiar dacă nu ştie ce fel este”. Iar referindu-se la acest argument, acelaşi Cicero spunea: „Ceea ce este admis de toţi, nu se poate să fie fals, pentru că trebuie să aibă rădăcina în însăşi fiinţa omului”.
S-a obiectat însă de către unii că acest argument n-are decât cel mult o valoare redusă, deoarece, în decursul timpului, oamenii au crezut şi în existenţa unor lucruri sau fiinţe prin care şi-au explicat diferite fenomene din natură, dar o dată cu progresul ştiinţelor au părăsit acele superstiţii, explicându-şi lucrurile şi fenomenele respective prin legăturile lor cauzale. Aşadar, asemenea altor superstiţii care cu timpul au dispărut, şi credinţa în Dumnezeu va dispărea îndată ce oamenii vor reuşi să explice toate fenomenele naturii pe bază ştiinţifică. La această obiecţie, susţinătorii argumentului istoric au răspuns că toate credinţele deşarte, toate superstiţiile nu au avut caracterul de credinţe universale, ci au fost legate de loc şi de timp, pe când ideea de Dumnezeu este universală.

Asta este primul.Deci vezi ce combati si cum combati :)