Miscarea de reinnoire carismatica

Sunt de admirat deopotriva splendida eleganta a penticostalului, si credinta dura ca granitul a lui Catalin. O spun cu toata solemnitatea: in vremurile marilor lupte hristologice, colegul nostru Catalin, daca ar fi trait atunci si acolo, ar fi fost cu siguranta un apologet inflacarat si temut, si poate si un martir respectat al cauzei enuntate la Efes. Insa subiectivsmul inflacarat este, cum este in natura raportul dintre speciile mimetice, fata de credinta autentica sufleteste chiar fie acest subiectivism ireprosabil dogmatic, canonic si liturgic. Adica seamana, dar nu este congruent, ci asemenea. Catalin, cand ti-am apreciat cunoasterea catehismului ortodox a fost o apreciere sincera. Traiesc intre oameni care habar nu au ce este credinta, nici macar la nivel de CREZ unii, si este bine sa vad niste hardlineri (termenul acesta NU e insulta, ci dupa cum stii, isi are originea in politologie si ziaristica) ca tine si Lucian008, care sunteti constienti, cunoscatori si treji in canoane si dogme. Problema cu cei ca voi este ca nu vreti sa vedeti umanitatea din eterodocsi, umanitate destinata, atentie! tot mantuirii. Iti amintesc ca Cineva a murit, ca templu al Trupului Sau, pentru TOTI. Nu mai ataca "eterodocsi" care dau continuu dovada de tact, inteligenta, umor, si foarte importanta deschidere ecumenica. Penticostalul nu are nevoie de apararea nimanui. Si nici ceilalti doi. Insa e unul din putinii eterodocsi care, la un moment dat, pledase pentru aducerea pe sectiunile specializate ale forumului, a unui preot ortodox. Nu prea seamana cu viziunea despre "sectari" a unor preoti de tara care ii vitupereaza (scripta manent) in toate felurile (caini, vulpi, si alte non-umanitati); de fapt este exact invers portretului-robot al "neoprotestantului care spumega pe idolatrii de ortodocsi si papolatrii de catolici".
Intr-o alta, dar inlantuita ordine de idei, reamintesc ca deschisesem acest topic pentru ca ii consider pe carismatici/penticostalii autentici un excelent liant ecumenic, pe baza practicii lor de staruinta in extazul mistic neoglosolalic (Catalin, cuvantul cheie este "mistic". Ai idee cati ortodocsi, si pe pamantul acestei tari, nu doar grecii, coptii, siriacii, latinii sau slavii, s-au "topit" in dulceata rugaciunii? Daca vorbirea necurmata {si cu mintea rapita la cele ceresti} prin rugaciunea smerita cu Facatorul nu e este extaz mistic, atunci ce este?).
So, back ontopic, oameni buni.