25%-50% din sarcini se termina cu avort spontan

PARTEA ÎNTÂI: ARGUMENTE REFERITOARE LA VIAŢA, UMANITATEA ŞI PERSONALITATEA UMANĂ

1. „Nu sunt sigur când începe viaţa umană; este o întrebare religioasă, al cărei răspuns nu poate fi dat de ştiinţă.”

1a. Dacă există vreo îndoială cu privire la apariţia vieţii umane, beneficiul de pe urma acestei îndoieli nu ar trebui să fie decât păstrarea vieţii.
1b. Manualele de medicină şi lucrările ştiinţifice de referinţă sunt de acord că viaţa începe la concepţie.
1c. Anumiţi oameni de ştiinţă şi medici recunoscuţi pe plan mondial au depus mărturie în cadrul unei comisii a Congresului SUA că viaţa umană începe la concepţie.
1d. Mulţi oameni de ştiinţă şi medici notorii au confirmat cu aceeaşi fermitate că viaţa umană începe la concepţie.
1e. Posibilitatea clonării umane nu discreditează ideea că toate fiinţele umane concepute în mod convenţional îşi încep viaţa la concepţie.
2. „Fătul este doar o parte a organismului femeii, ca şi bila sau apendicele. Nu poţi lua în serios faptul că un embrion uman este o persoană reală.”

2a. O parte a organismului său este recunoscută după codul genetic comun pe care îl împarte cu restul organismului; codul genetic al copilului nenăscut diferă de cel al mamei.
2b. Copilul poate muri în pântecele mamei, iar mama poate trăi; sau mama poate muri şi copilul poate supravieţui, ceea ce demonstrează că sunt două persoane diferite.
2c. Copilul nenăscut joacă un rol activ în propria sa dezvoltare, controlând cursul sarcinii şi timpul naşterii.
2d. A fi în interiorul cuiva, nu este acelaşi lucru cu a fi parte a ceva.
2e. Fiinţele umane nu ar trebui discriminate din cauza locului unde trăiesc.
2f. Există motive ştiinţifice substanţiale de a crede că embrionii congelaţi sunt fiinţe umane şi trebuie să li se acorde aceleaşi drepturi ca şi celor în vârstă, copiilor mai mari sau persoanelor vulnerabile.
3. „Sarcina este un embrion sau un făt – adică o aglomerare de ţesut, un produs de concepţie – nu un copil. Avortul înseamnă terminarea unei sarcini nu uciderea unui copil.”

3a. La fel ca şi cuvintele „bebeluş” sau „adolescent”, termenii de „embrion” şi „făt” se referă la fiinţa umana în diverse stadii de dezvoltare.
3b. Semantica afectează percepţiile, dar nu schimbă realitatea; un copil este un copil, nu are importanţă cum îl numim noi.
3c. Din momentul concepţiei, copilul nenăscut nu este o fiinţă simplă, ci una foarte complexă.
3d. Înainte de primul trimestru, copilul nenăscut are deja toate organele pe care le va avea şi mai târziu.
3e. Fiecare avort, opreşte o inimă să bată şi pune capăt undelor perceptibile ale creierului.
3f. Chiar şi în avorturile chirurgicale efectuate cel mai devreme cu putinţă, copilul nenăscut este uman în aparenţă.
3g. Chiar dacă copilul nenăscut nu este încă uman în aparenţă, el este ceea ce este – o fiinţă umană.
3h. Nu contează cât de neutru sună sintagma „terminarea unei sarcini”, ea înseamnă curmarea unei vieţi.

4. „Fătul poate fi viu, dar la fel sunt ovulul şi sperma. Fătul este o fiinţă umană potenţială, nu una reală; e schiţa, nu casa însăşi; e ghinda, nu stejarul.”

4a. Ovulul şi sperma reprezintă fiecare un produs al unui alt organism; spre deosebire de ovulul fertilizat, nici unul dintre ele nu reprezintă o entitate independentă.
4b. Rămăşiţele fizice ale unui avort arată sfârşitul nu al unei vieţi potenţiale, ci al unei vieţi reale.
4c. Ceva neuman nu se poate transforma deodată în ceva uman, care este mai în vârstă şi mai mare; ceea ce este uman, este uman de la bun început.
4d. Compararea copiilor nenăscuţi cu ghindele şi stejarii înseamnă dezumanizarea lor şi provocarea unei confuzii.
4e.Chiar dacă analogia ar fi valabilă, din punct de vedere ştiinţific, ghinda este pur şi simplu un stejărel în miniatură, la fel cum fătul este un adult în miniatură.