25%-50% din sarcini se termina cu avort spontan

Privind filmul despre avorturi (Strigătul mut) am înţeles că femeia care optează pentru aşa ceva o face minţindu-se că ceea ce poartă în pântec nu este un copil.

Este acelaşi lucru cu negarea lui Dumnezeu, pentru că ambele au la bază necredinţa în cele nevăzute.

[Yasmina]

În prealabil postat de N.Priceputu

Privind filmul despre avorturi (Strigătul mut) am înţeles că femeia care optează pentru aşa ceva o face minţindu-se că ceea ce poartă în pântec nu este un copil.

Este acelaşi lucru cu negarea lui Dumnezeu, pentru că ambele au la bază necredinţa în cele nevăzute.

Sunt niste sarmane,amagite de cel rau ,care trambita prin gurile unor necredinciosi "adevaruri stiintifice"de genul: porti in pantece un embrion,o masa de celule,nu este copil inca...etc.

Raman socata cand batrani(care ai pretentia sa fie intelepti si buni)sfatuiesc pe cei mai tineri sa nu se gandeasca la copii inca.Ce inseamna asta pt un cuplu de tineri casatoriti?Avort sau contraceptive.
Cred ca Judecata Domnului va consta si in pedepsirea celora care te sfatuiesc sa cazi.

@Yasmina Am citit intr-o carte ('Selected writings,Vol.1; men,women,sex, feminism' de Frederica Mathewes-Green) ca adultii,batranii ii sfatuiesc pe copii sa amane casatoria,respectiv nasterea de prunci, ptr. ca ei isi retraiesc tineretea prin ei. Puncteaza bine multe aspecte in cartea ei.

"[...]But we no longer think of children as adults-in-progress. Childhood is no longer a training ground but a playground, and because we love our children and feel nostalgia for our own childhoods, we want them to be able to linger there as long as possible. We cultivate the idea of idyllic, carefree childhood, and as the years for education have stretched, so have the bounds of that playground, so that we expect even "kids" in their mid-to-late twenties to avoid settling down. Again, it's not that people that age couldn't be responsible; their ancestors were. It's that anyone, offered a chance to kick back and play, will generally seize the opportunity.[...]"(Cap.11 "Let's have more teen pregnancy")

Fecundaţie: Înălţimea, culoarea ochilor, vocea, toate sunt definitivate în momentul concepţiei şi sunt unice în umanitate.

În perioada ovulaţiei un ovul este eliberat de ovare şi împins pe tubul falopian (trompele uterine). Dacă este întâlnit de spermatozoizi aceştia vor încerca să îl fecundeze. Doar unul singur dintre ei va fecunda ovulul.

Nidaţie: Zigotul format se va deplasa în continuare pe tubul falopian până în uter, unde va înota liber timp de 2-3 zile căutând un loc pe peretele uterului în care să se aşeze pentru următoarele 9 luni de viaţă.

După aşezare (nidaţie) începe şi transferul de hrană prin vasele sanguine.

Săptămâna 3: După 21 de zile muşchii cardiaci se unesc pentru a forma inima.

Celulele embrionului se dispun pe 3 straturi din care se vor forma viitoarele organe şi întregul organism (organogeneza). Se formează placenta, dezvoltarea ei finalizându-se abia la 3 luni. Zona capului este mărită faţă de restul corpului. Celule sanguine se formează la nivel primitiv.

Săptămâna 4: În primele zile ale săptămânii vor începe bătăile inimii. Apar primele organe de simţ: ochii, urechea internă şi gura.

La o lună, embrionul este de 10.000 de ori mai mare decât oul fecundat şi se dezvoltă rapid în continuare. Forma umană devine vizibilă. Încep să se formeze structurile care vor determina dezvoltarea muşchilor şi a oaselor. Coloana - sistemul nervos central, este structura cea mai puternic vizibilă.

Săptămâna a 5-a: Apar mugurii viitoarelor membre şi ale celor 5 degete de la mâini. Încep să se formeze emisferele cerebrale (telencefalul).

Ochii se închid la culoare pe măsură ce se produce pigmentarea. Apar celulele olfactive ce determină formarea nărilor. Apar intestinul, ficatul şi pancreasul care vor continua să se dezvolte căpătând o formă definitivă la sfârşitul săptămânii a 8 - a. Dimensiunea copilului este de 5-7 mm.

Săptămâna a 6-a: Începând cu ziua a 40-a se pot deosebi şi înregistra undele cerebrale cu ajutorul electroencefalogramei (EEG). Retina este vizibilă.

Creierul începe să coordoneze miscarea muşchilor şi a organelor. Apar primele semne ale urechii externe. Începe osificarea scheletului.

Săptămâna a 7-a: Mişcările copilului sunt vizibile cu ecograful. Acum se formează maxilarele, iar rădăcinile celor 20 de dinţi de lapte apar în gingii.

Pe măsura dezvoltării sistemului nervos şi muscular, el va începe să faca sărituri, să-şi ducă mânuţele la gură, să-şi prindă picioruşele ori să se răsucească. Mama va simţi primele mişcări abia în luna a patra, la cele care sunt la prima naştere, sau cel mai devreme la sfârşitul lunii a treia, la cele care au mai născut. Nasul este format şi vizibil.

Săptămâna a 8-a: Corpul măsoară circa 2 cm. Toate organele interne sunt prezente.

Membrele au toate cele trei segmente iar degetele şi articulaţiile sunt bine individualizate. Inima bate de mai bine de o lună, stomacul produce sucuri gastrice şi rinichii încep să funcţioneze. Abdomenul are o formă rotunjită. Aparatul respirator se dezvoltă intens şi capătă o structură arborescentă, de o parte şi de alta a inimii. Aceasta a ajuns la forma sa externă definitivă şi la compartimentarea în patru cavităţi. Circulaţia sanguină va rămâne într-o formă primitivă până la naştere deoarece nu cuprinde decât marea circulaţie. Mica circulaţie, cea pulmonară, va deveni funcţională abia după naştere.

Săptămâna a 9-a: Amprentele sunt evidente în piele.

Fătul îşi va îndoi degetele în jurul unui obiect pus în palmă. Fizionomia este vizibil umană.

Săptămâna a 10-a: Coardele vocale sunt formate în laringe, în afara lichidului amiotic copilul ar putea scoate sunete.

Fătul se poate uita cu ochii întredeschişi, îşi poate mişca limba şi poate înghiţi, îşi poate încrunta fruntea. Uterul se dublează în mărime.

Săptămâna a 11-a: Copilul are aproximativ 4 cm. Încep să funcţioneze mugurii gustativi.

Mişcările muşchilor devin mai coordonate. Apare urinarea.

Săptămâna a 12-a: Îşi exersează musculatura: îşi întoarce capul, îşi îndoaie degetele de la picioare, îşi deschide şi închide gura, face sărituri.

Fătul are cca. 30 de grame.

Săptămâna a 14-a: Inima ticăie cu 40 de bătăi pe minut. În următoarea săptămână, a 15-a, are mugurii gustativi ai unui adult şi poate gusta ce mănâncă mama prin placentă şi cordonul ombilical.

Copilul încearcă să înghită puţin din lichidul în care stă scufundat, îşi suge degetul. Se profilează mai bine muşchii spatelui şi scheletul. Încep să funcţioneze glandele sebacee şi sudoripare.

Săptămâna a 16-a: Dimensiunea corpului este de 10-11 cm. Sistemul circulator este complet format, prin pielea transparentă se distinge ţesătura.

Pleoapele sunt formate, copilul clipeşte. Rinichii elimină urina netoxică.

Săptămâna a 20-a: Dezvoltarea sistemului nervos este maximă şi va continua în ritm accelerat până la vârsta de 5 ani.

Măduva osoasă începe producerea de celule nervoase.

Săptămâna 22: Sistemul auditiv este complet format, copilul este capabil să audă şi să recunoască sunete, atât din interiorul corpului mamei cât şi din exterior.

Vocea mamei va avea, din această cauză, o rezonanţă diferită pentru el sau ea întreaga viaţă.

Săptămâna 24: Coloana vertebrală, formată din 33 de inele, îi susţine greutatea corpului pe măsură ce acesta se măreşte.

Săptămâna 26: Sub îngrijire medicală intensivă are peste 50 la sută şanse de supravieţuire în afara uterului.

Plămânii sunt capabili să respire aer. Ochii copilului prezintă gene.

Săptămâna 30: Pe capul copilului se pot observa fire de păr.

Culoarea irisului, în general albastră, se va definitiva abia în prezenţa luminii externe. Unghiile au crescut, copilul poate fi observat scărpinându-se.

Săptămâna 36: Din cauza spaţiului mic din uter copilul are poziţia ghemuită, cu picioarele şi mâinile aproape de corp.

Depozitele de grăsime acumulate pe corp îi permit să-şi menţină temperatura corpului cu 0.3 - 0.5 grade mai mult decât temperatura mamei.

Săptămâna 38: Majoritatea oaselor s-au osificat, doar craniul este încă uşor maleabil. La naştere de obicei se va strânge puţin, permiţând creierului să rămână neafectat. La scurt timp după naştere îşi va reveni la forma rotundă. Majoritatea naşterilor au loc până în săptămâna 40.

PARTEA ÎNTÂI: ARGUMENTE REFERITOARE LA VIAŢA, UMANITATEA ŞI PERSONALITATEA UMANĂ

1. „Nu sunt sigur când începe viaţa umană; este o întrebare religioasă, al cărei răspuns nu poate fi dat de ştiinţă.”

1a. Dacă există vreo îndoială cu privire la apariţia vieţii umane, beneficiul de pe urma acestei îndoieli nu ar trebui să fie decât păstrarea vieţii.
1b. Manualele de medicină şi lucrările ştiinţifice de referinţă sunt de acord că viaţa începe la concepţie.
1c. Anumiţi oameni de ştiinţă şi medici recunoscuţi pe plan mondial au depus mărturie în cadrul unei comisii a Congresului SUA că viaţa umană începe la concepţie.
1d. Mulţi oameni de ştiinţă şi medici notorii au confirmat cu aceeaşi fermitate că viaţa umană începe la concepţie.
1e. Posibilitatea clonării umane nu discreditează ideea că toate fiinţele umane concepute în mod convenţional îşi încep viaţa la concepţie.
2. „Fătul este doar o parte a organismului femeii, ca şi bila sau apendicele. Nu poţi lua în serios faptul că un embrion uman este o persoană reală.”

2a. O parte a organismului său este recunoscută după codul genetic comun pe care îl împarte cu restul organismului; codul genetic al copilului nenăscut diferă de cel al mamei.
2b. Copilul poate muri în pântecele mamei, iar mama poate trăi; sau mama poate muri şi copilul poate supravieţui, ceea ce demonstrează că sunt două persoane diferite.
2c. Copilul nenăscut joacă un rol activ în propria sa dezvoltare, controlând cursul sarcinii şi timpul naşterii.
2d. A fi în interiorul cuiva, nu este acelaşi lucru cu a fi parte a ceva.
2e. Fiinţele umane nu ar trebui discriminate din cauza locului unde trăiesc.
2f. Există motive ştiinţifice substanţiale de a crede că embrionii congelaţi sunt fiinţe umane şi trebuie să li se acorde aceleaşi drepturi ca şi celor în vârstă, copiilor mai mari sau persoanelor vulnerabile.
3. „Sarcina este un embrion sau un făt – adică o aglomerare de ţesut, un produs de concepţie – nu un copil. Avortul înseamnă terminarea unei sarcini nu uciderea unui copil.”

3a. La fel ca şi cuvintele „bebeluş” sau „adolescent”, termenii de „embrion” şi „făt” se referă la fiinţa umana în diverse stadii de dezvoltare.
3b. Semantica afectează percepţiile, dar nu schimbă realitatea; un copil este un copil, nu are importanţă cum îl numim noi.
3c. Din momentul concepţiei, copilul nenăscut nu este o fiinţă simplă, ci una foarte complexă.
3d. Înainte de primul trimestru, copilul nenăscut are deja toate organele pe care le va avea şi mai târziu.
3e. Fiecare avort, opreşte o inimă să bată şi pune capăt undelor perceptibile ale creierului.
3f. Chiar şi în avorturile chirurgicale efectuate cel mai devreme cu putinţă, copilul nenăscut este uman în aparenţă.
3g. Chiar dacă copilul nenăscut nu este încă uman în aparenţă, el este ceea ce este – o fiinţă umană.
3h. Nu contează cât de neutru sună sintagma „terminarea unei sarcini”, ea înseamnă curmarea unei vieţi.

4. „Fătul poate fi viu, dar la fel sunt ovulul şi sperma. Fătul este o fiinţă umană potenţială, nu una reală; e schiţa, nu casa însăşi; e ghinda, nu stejarul.”

4a. Ovulul şi sperma reprezintă fiecare un produs al unui alt organism; spre deosebire de ovulul fertilizat, nici unul dintre ele nu reprezintă o entitate independentă.
4b. Rămăşiţele fizice ale unui avort arată sfârşitul nu al unei vieţi potenţiale, ci al unei vieţi reale.
4c. Ceva neuman nu se poate transforma deodată în ceva uman, care este mai în vârstă şi mai mare; ceea ce este uman, este uman de la bun început.
4d. Compararea copiilor nenăscuţi cu ghindele şi stejarii înseamnă dezumanizarea lor şi provocarea unei confuzii.
4e.Chiar dacă analogia ar fi valabilă, din punct de vedere ştiinţific, ghinda este pur şi simplu un stejărel în miniatură, la fel cum fătul este un adult în miniatură.

5. „Nenăscutul nu este o persoană, are o viaţă fără sens. Are doar câţiva centimetri şi nici măcar nu gândeşte. E ceva mai avansat decât un animal şi, oricum, cine ar spune că oamenii au un drept mai mare de a trăi decât animalele?”
5a. Statutul de persoană este definit prin apartenenţa persoanei la specia umană, nu în dependenţă de un anumit stadiu de dezvoltare din cadrul acestei specii.
5b. Statutul de persoană nu înseamnă mărimea, deprinderile sau nivelul de inteligenţă al persoanei.
5c. Statutul copilului nenăscut trebuie determinat pe o bază obiectivă nu de definiţii subiective ale persoanei sau care servesc propriilor noastre interese.
5d. Este un fapt ştiinţific că procesele de gândire se află în dezvoltare la copiii nenăscuţi.
5e. Dacă valoarea unui copil nenăscut poate fi comparabilă cu cea a unui animal, nimic nu ne-ar putea împiedica să comparăm valoarea unui adult cu cea a unui animal.
5f. Chiar dacă cineva crede că oamenii nu sunt mai buni decât animalele, de ce s-ar îngrozi la omorârea unui mic animal şi ar recomanda uciderea copiilor nenăscuţi?
5g. Este periculos ca oamenii care deţin puterea să fie liberi să decidă dacă viaţa celorlalţi, fără putere, are sens.
5h. Argumentele împotriva statutului de persoană a nenăscutului sunt ascunse în raţionalizare şi negare.

6. „Un făt nu este o persoană până la implantare sau până în momentul în care mişcă, sau când respiră pentru prima dată. Atunci îşi dovedeşte viabilitatea”.
6a. Implantarea reprezintă o condiţie a statutului de persoană numai dacă localizarea, nutriţia şi interacţiunea noastră cu alţii ne face umani.
6b. Mişcările copilului nenăscut reprezintă o condiţie a statutului de persoană a acestuia numai dacă realitatea sau valoarea cuiva depind de faptul că au fost observate de ceilalţi.
6c. Viabilitatea este un concept arbitrar. De ce nu am asocia atunci statutul de persoană cu bătaia inimii, undele creierului sau cu orice altceva?
6d. Punctul de vedere asupra viabilităţii se schimbă deoarece ea depinde de tehnologie, nu de copilul nenăscut în sine. În final, copiii pot fi viabili chiar din momentul concepţiei.
6e. Într-un sens mai larg, mulţi oameni născuţi nu sunt viabili deoarece sunt incapabili să supravieţuiască fără a depinde de ceilalţi.
6f. „Respiraţia” copilului, inspirarea de oxigen începe cu mult înaintea naşterii.
6g. Neajutorarea sau dependenţa cuiva ar trebui să ne determine să-l protejăm, nu să-l distrugem.
7. „Evident că viaţa începe la naştere. De aceea ne serbăm ziua de naştere şi nu ziua concepţiei şi atunci de ce nu există funeralii, în cazul pierderilor de sarcină?
7a. Recunoaşterea zilei de naştere de către oameni este culturală, nu ştiinţifică.
7b. Unii oamenii obişnuiesc să-şi înmormânteze copiii din sarcinile pierdute.
7c. Funeraliile reprezintă o exprimare a ataşării subiective a noastre de cei care au murit, nu o măsură a valorii lor adevărate.
7d. Nimic din ceea ce are un copil după naştere nu-l face mai deosebit de cum arăta el înainte de naştere.
8. „Nimeni nu poate şti cu adevărat că viaţa umană începe înainte de naştere”.
8a. Copiii ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8b. Femeile însărcinate ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8c. Medicii ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8d. Medicii de avorturi ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8e. Feministele ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8f. Societatea ştie că viaţa umană începe înainte de naştere.
8g. Mass-media ştie că viaţa umană începe înainte de naştere.
8h. Cei care sunt „pentru alegere”(pro-choice) ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8i. Dacă nu putem şti că viaţa umană începe înainte de naştere, cum putem şti că ea începe la naştere sau mai târziu?

PARTEA A DOUA: ARGUMENTE REFERITOARE LA DREPTURI ŞI LEGALITATE

9. „Chiar dacă copiii nenăscuţi sunt fiinţe umane, ei au mai puţine drepturi decât femeia. Nimeni nu se aşteaptă ca o femeie să-şi doneze organismul ca să servească drept sistem de întreţinere a vieţii altuia”.

9a. Odată ce recunoaştem că bebeluşii nenăscuţi sunt fiinţe umane, ar trebui să punem problema dreptului lor la viaţă.
9b. Dreptul la viaţă nu creşte o dată cu vârsta sau cu mărimea omului, altfel, bebeluşii şi adolescenţii ar avea mai puţin dreptul la viaţă faţă de adulţi.
9c. Comparaţia între drepturile copilului şi drepturile mamei este inegală. În cazul avortului se pune problema modului de viaţă al mamei în contrast cu viaţa bebeluşului.
9d. Este rezonabil ca o societate să accepte ca un adult să trăiască cu o inconvenienţă temporară, dacă singura alternativă este omorârea unui copil.

10. „Fiecare persoană are dreptul să aleagă. Nu ar fi corect să restricţionezi alegerea femeii, interzicându-i avortul”.

10a. Orice societate civilizată limitează libertatea persoanei de a alege, oricând această alegere face rău unei persoane inocente.
10b. „Libertatea de a alege” este o expresie prea vagă pentru o discuţie serioasă; trebuie să întrebăm mereu „libertatea de a alege ce?”
10c. Oamenii care sunt pentru alegerea avortului adesea nu sunt pentru alegere cu privire la alte chestiuni, mai puţin importante.
10d. O dată ce ai ales avortul, îl privezi pe altcineva de a alege o viaţă întreagă şi îl împiedici să-şi exercite drepturile sale.
10e. Fiecare este pentru alegere, când vorbim de a alege înainte de sarcină şi după naştere.
10f. Aproape toate încălcările drepturilor omului au fost apărate de pe poziţia dreptului de a alege.
11. „Fiecare femeie trebuie să-şi controleze propriul său corp. Libertatea reproducerii este un drept fundamental al omului.”

11a. Avortul confirmă faptul că 650.000 de femei, anual, nu îşi controlează propriul corp.
11b. Nu toate lucrurile făcute cu propriul corp sunt corecte, şi nici nu ar trebui protejate toate în mod legal.
11c. Oamenii pro-vita au fost întotdeauna pentru drepturi reproductive adevărate.
11d. Chiar şi cei care sunt pentru alegere trebuie să recunoască că argumentul „dreptului de a-ţi controla propriul corp” nu stă în picioare, deoarece copilul nenăscut este o fiinţă umană.
11e. Adesea „dreptul de a-mi controla propria mea viaţă” devine un drept de a leza şi oprima pe alţii în avantajul meu.
11f. Controlul asupra propriului corp îl poţi exersa ca să previi sarcina de la începutul începutului.
11g. Este degradant pentru organismul femeii şi egocentric să priveşti sarcina ca pe o stare „nenaturală”, negativă şi „ieşită de sub control”.

12. „Avortul este o decizie a femeii şi a medicului ei şi a nimănui altcuiva. Fiecare are dreptul constituţional la intimitate.”

12a. Constituţia nu include dreptul la intimitate.
12b. Intimitatea nu va fi niciodată un drept absolut, ea este întotdeauna dependentă de alte drepturi.
12c. Încurajarea sau asistenţa din partea unui medic nu schimbă natura, consecinţele sau moralitatea avortului.
12d. Tatăl copilului este de asemenea responsabil de copil şi ar trebui să-şi spună cuvântul.
12e. Tatăl se va confrunta adesea cu o stare de suferinţă sau vină, ca rezultat al avortului. Din moment ce viaţa sa este considerabil afectată de avort, el nu trebuie să spună nimic?
13. „Nu este corect ca femeile nemăritate să fie nevoite să se confrunte cu jena unei sarcini sau cu suferinţa de a-şi da copilul spre adopţie”.
13a. Sarcina nu este un păcat. Societatea nu trebuie să condamne o femeie nemăritată şi să facă presiuni asupra ei să facă avort, ci trebuie să o ajute şi să o susţină ca ea să nască.
13b. Alegerea proastă a relaţiilor sexuale înainte de căsătorie nu este niciodată compensată de alegerea, mult mai degradantă, de a omorî o viaţă umană inocentă.
13c. Circumstanţele jenante sau incorecte ale unei persoane nu justifică încălcarea drepturilor altei persoane.
13d. Adopţia reprezintă o alternativă excelentă care evită povara creşterii unui copil, în paralel cu salvarea unei vieţii şi fericirea unei familii; este tragic că avortul este ales astfel atât de frecvent ca o alternativă la adopţie.
13e. Argumentul că adopţia este dureroasă este la fel cu argumentul că avortul este un rău, căci este în joc viaţa unui om.