Marsul vietii la Paris (22 ian. 2012)

[konijiro]

În cazul ăsta, nu justifici inclusiv pruncuciderea? Are nou-născutul bucurii, necazuri, experienţă de viaţă şi conştiinţă de sine?

Spre deosebire de embrion, un nou nascut are "echipamentul" necesar la nivel neuronal si senzorial pentru a se bucura, a se intrista si a experimenta. Ca sa nu mai vorbim de capacitatea de a percepe durerea.

Cele doua entitati nu au legatura una cu alta, din punct de vedere al dezvoltarii.

Nu ne putem înţelege, konijiro, din cauză că pornim de la premise diferite. Pentru tine conştiinţa e un produs al creierului, persoana apare în momentul conştientizării de sine, probabil, pe când noi (creştinii) credem că e persoană din momentul zămislirii. Nu e ceva demonstrabil; e o credinţă. Nu doar în cazul nostru, ci şi al tău.

Stiu foarte bine ca asociatiile gen Pro-Vita sunt religioase la baza, la fel de bine cum stiu ca si argumentatiile anti-avort de aici, de pe forum, sunt tot de origine religioasa.

Si nu doar pentru mine constiinta e un produs al creierului, ci si pentru oamenii care studiaza creierul (si care sunt mult mai in masura sa isi dea cu parerea despre asta decat tu, eu, sau cei care au inventat dogma crestina, acum cateva mii de ani). Si nu, in cazul lor nu e credinta, e rezultatul cercetarii.

Puteti sa credeti ce vreti (si ca Pamantul are 6000 de ani, si ca potopul a fost global, si ca suntem "fabricati" din tzarana), atata timp cat nu vreti politici publice impuse altora, fondate pe ceea ce credeti voi.

Cât priveşte „nefericirea” celor care au conceput un copil care ameninţă „să le distrugă viaţa”, când ei nu vroiau decât să se distreze, asta se întâmplă doar din cauză că lumea e cu susul în jos, ajungând să numească nefericire ceea ce ar trebui să fie o mare împlinire, din cauză că nu mai poate iubi, nu mai poate ieşi din sine, nu mai e dispusă să trăiască pentru altcineva. „Distracţia” sexuală e o maximă expresie a iubirii de sine, căutând doar propria plăcere.
Dar şi tu te numeri printre cei nemulţumiţi de starea actuală a lumii, de egoism şi individualism; în acelaşi timp, îl promovezi, afirmând dreptul absolut al omului la egoism.

Niciodata copiii nu au fost exclusiv o "fericire". Intotdeauna au existat sarcini nedorite, conceptul nu a aparut in ultimii 20 de ani, sa fim seriosi. Pentru oamenii care isi doresc copii, copiii sunt o fericire. Pentru cei care nu, nu sunt. Asta este.

Vorbesti de egoism. Dar voi, care sustineti ca acel copil trebuie sa se nasca indiferent de viata care i sa va oferi, nu suferiti cumva tot de asta? Nu tot egoism se cheama atunci cand iti promovezi dogma fara sa te gandesti la persoana respectiva? Pentru ca pe voi va intereseaza interzicerea avortului, atat. Nu am vazut aici nici un contra - argument valabil legat de problemele unui copil nedorit odata ce el se naste. Nu am vazut pe nimeni care sa se intrebe din ce vor trai copiii aia, ce fel de viata vor avea intr-un orfelinat, etc.

Cat despre mine, eu promovez ideea educatiei ca solutie. A functionat foarte bine si in alte parti, nu vad de ce nu ar functiona si in Romania.