Sunt sfintii supraoameni ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Ramin cu o intrebare:[b]daca mantuirea este atat de greu de obtinut,mai ales cand esti ancorat in lume,cum poti totusi sa atingi sfintenia?

Mai întâi, trebuie respinsă această idee care nu vine de la Dumnezeu: că mântuirea ar fi ceva atât de greu de obţinut.
"Câţi oameni se vor mântui ?" este o întrebare adresată, într-o formulare sau alta, de multe ori de Apostoli lui Cristos. Domnul evită un răspuns clar, sugerând totuşi că numărul mântuiţilor este considerabil inferior numărului damnaţilor. În acelaşi sens sunt şi revelaţiile particulare. Dar una este a spune "puţini se mântuiesc" şi alta a spune "foarte greu se mântuiesc oamenii". Sesizăm imediat diferenţa dacă spunem "puţini oameni învaţă franceza" versus "tare greu mai învaţă franceza oamenii". Prima este o constatare a unui lucru obiectiv, pe când a doua este demobilizare psihologică: eu, dacă aud că franceza e un lucru foarte greu, nici nu mai îmi vine să mă apuc de ea.
Deci, în timp ce se poate susţine că Isus a zis că puţini se vor mântui, nu se poate argumenta că ar fi spus că mântuirea se obţine greu. A spus asta despre bogaţi, că se vor mântui greu, nu despre oameni în general.

Pe urmă, trebuie respinsă ideea că mântuirea e mai greu de obţinut în lume. Puţini oameni au chemarea excepţională de a trăi în călugărie, ducând o viaţă asemănătoare îngerilor încă din lumea aceasta. Cei mai mulţi au chemarea de a trăi în lume. Avem atâţia sfinţi care au trăit în lume. Suntem chemaţi să fim "sarea pământului", să fim "levura care face aluatul să crească", să fim "lumina lumii". Desigur, una este "a trăi în lume" şi altceva este "a fi ancorat în lume". Apostolul ne spune "să fim în lume, dar să nu fim ai lumii", cu alte cuvinte să fim ancoraţi în Cristos şi nu ancoraţi în lume. Dar misiunea noastră cea mai mare, şi cu precădere misiunea laicilor din Biserică, este de a fi "popor ales, preoţie împărătească", transfigurând lumea, făcând ca legile ei să fie legile lui Dumnezeu, detronându-l pe Adversar ca "prinţ la lumii acesteia" şi încoronându-L pe Domnul ca rege al lumii, continuând în plan temporal ceea ce Isus a început în plan spiritual.

În sfârşit, una e mântuirea, alta e sfinţenia. Sfinţii sunt oameni despre care ştim în mod sigur că s-au mântuit. Dar ei au virtuţi eroice, sunt propuşi de Biserică spre a ne fi modele. Ei au făcut mult mai mult decât minimul necesar mântuirii, lucru pe care catolicii îl numesc "fapte suprameritorii".
Pentru noi ceilalţi, care nu suntem sfinţi, este foarte, foarte important să ştim că ne vom mântui cu absolută siguranţă dacă, la capătul vieţii, vom fi în stare de graţie sfinţitoare. Iar pentru acest lucru e suficient să urmăm legile lui Dumnezeu, evitând ruptura de El care este păcatul capital.