Se pare ca nu se prea intelege ce inseamna devalorizarea acestei vieti.
Deci stimate domn danyel, va saluta un ateu desfranat, consumator de droguri, alcoolic, care deja patruns de profunzimea cugetarilor dumneavoastra mai are putin si duce la indeplinire ideea. Acuma sper ca va dati seama ca glumesc.
Ideea este ca eu nu am nevoie de o lege data de o zeitate care ma ameninta cu chinul vesnic pentru a fi moral. Da, nu cred in Dumnezeu si surpriza : nu am omorat pe nimeni. Ba chiar mai mult, stiu si sa iubesc, pot face chiar si acte de caritate. Care e sensul? Ca tot ma asteapta groapa, nu?
Sensul este relativ, dar acest cuvant e parca prea adesea subestimat. Este relativ adica in relatie cu multe altele. Mai simplu zis : imi place viata, nu o urasc, ii dau sensurile pe care le consider necesare sau placute fara a leza evident pe altii. Asta in linii mari.
Viata fara credinta are mult mai mult sens decat viata cu credinta, asta este un aparent paradox pe care un crestin nu are cum sa il inteleaga, daca l-ar intelege nu ar mai fi crestin si punct.
|