De ce dragostea este un acziune "murdara" pentru religie?

Pentru ca ''Dumnezeu'' a fost initial o inventie a oamenilor care din diverse motive nu se puteau bucura de viata, si au avut nevoie de un pretext pentru a devaloriza viata, si astfel au luat nastere zeii, viata de dupa moarte, constiinta incarcata pe care trebuie sa o ai, pentru ca nu e asa? toti suntem prin nastere niste pacatosi.
Pentru ca am uitat sa ne bucuram de viata asa cum e ea, am hotarat sa o condamnam si sa o blamam, si pentru asta aveam insa nevoie de un ''Judecator Suprem'', care sa ne ofere legitimitatea pe care nu o gaseam altfel.
Si placerea e o fericire prea ''lumeasca'' pentru crestini, ei prefera sa traiasca in asteptarea unei fericiri vesnice, in fond o himera ce serveste poate cel mai bine la devalorizarea acestei vieti.
Pentru ca in fond, dincolo de asa numita iubire de aproape si de toate cele pe care le cuprinde crestinismul este un nihilism, si inca unul din cele mai periculoase, o (auto)amagire ca viata aceasta trebuie traita in asteptarea alteia mai bune.
Fireste ca in viziunea crestinilor aceste randuri vor fi fiind exagerate si scrise de un om probabil teribilist. Restul sunt amanunte...

[MariS_]

În prealabil postat de Zarathustra

Pentru ca ''Dumnezeu'' a fost initial o inventie a oamenilor care din diverse motive nu se puteau bucura de viata, si au avut nevoie de un pretext pentru a devaloriza viata, si astfel au luat nastere zeii, viata de dupa moarte, constiinta incarcata pe care trebuie sa o ai, pentru ca nu e asa? toti suntem prin nastere niste pacatosi.
Pentru ca am uitat sa ne bucuram de viata asa cum e ea, am hotarat sa o condamnam si sa o blamam, si pentru asta aveam insa nevoie de un ''Judecator Suprem'', care sa ne ofere legitimitatea pe care nu o gaseam altfel.
Si placerea e o fericire prea ''lumeasca'' pentru crestini, ei prefera sa traiasca in asteptarea unei fericiri vesnice, in fond o himera ce serveste poate cel mai bine la devalorizarea acestei vieti.
Pentru ca in fond, dincolo de asa numita iubire de aproape si de toate cele pe care le cuprinde crestinismul este un nihilism, si inca unul din cele mai periculoase, o (auto)amagire ca viata aceasta trebuie traita in asteptarea alteia mai bune.
Fireste ca in viziunea crestinilor aceste randuri vor fi fiind exagerate si scrise de un om probabil teribilist. Restul sunt amanunte...

Eu spun ca aveti tot dreptul sa afirmati cea mai mare parte din ceea ce ati scris.
Singura fraza cu care nu sunt de acord e asta: "crestinismul este un nihilism, si
inca unul din cele mai periculoase". Aici vad altfel lucrurile, dar nu va pot face
si pe dvs sa le vedeti la fel.
Cele bune.

[danyel]

[quote=Zarathustra placerea e o fericire prea ''lumeasca'' pentru crestini, ei prefera sa traiasca in asteptarea unei fericiri vesnice, in fond o himera ce serveste poate cel mai bine la devalorizarea acestei vieti.
quote]

Crestinismul devalorizeaza viata?

ti se pare valoroasa o viata traita in promiscuitate, desfrau, consum de droguri, alcool, scandal si ura?

crestinismul ma invata ca nu tot ce zboara se mananca adica nu toate asazisele placeri nevinovate sunt intradevar placeri si aduc bucurie ci duc la ruinare si esec

mie mi se pare fara sens viata daca nu ai credinta, adica pana la urma orice lucru pe care il realizezi e de fapt un mare nimic si pan la urma urmei vei ajunge in mormant dupa o viata in care te-ai stresat sa faci nimic si sa cauti o fericire relativa,
cred ca nu merita efortul, e mult mai usor in astfel de conditii sa iti pui streangul si sa pasesti intr-o liniste si inconstienta eterna,
cred ca daca n-ar exista Dumnezeu, singura bucurie reala a unui om ar fi chiar moartea si trecerea in nefiinta

Se pare ca nu se prea intelege ce inseamna devalorizarea acestei vieti.
Deci stimate domn danyel, va saluta un ateu desfranat, consumator de droguri, alcoolic, care deja patruns de profunzimea cugetarilor dumneavoastra mai are putin si duce la indeplinire ideea. Acuma sper ca va dati seama ca glumesc.
Ideea este ca eu nu am nevoie de o lege data de o zeitate care ma ameninta cu chinul vesnic pentru a fi moral. Da, nu cred in Dumnezeu si surpriza : nu am omorat pe nimeni. Ba chiar mai mult, stiu si sa iubesc, pot face chiar si acte de caritate. Care e sensul? Ca tot ma asteapta groapa, nu?
Sensul este relativ, dar acest cuvant e parca prea adesea subestimat. Este relativ adica in relatie cu multe altele. Mai simplu zis : imi place viata, nu o urasc, ii dau sensurile pe care le consider necesare sau placute fara a leza evident pe altii. Asta in linii mari.
Viata fara credinta are mult mai mult sens decat viata cu credinta, asta este un aparent paradox pe care un crestin nu are cum sa il inteleaga, daca l-ar intelege nu ar mai fi crestin si punct.

[danyel]

În prealabil postat de Zarathustra

Se pare ca nu se prea intelege ce inseamna devalorizarea acestei vieti.
Deci stimate domn danyel, va saluta un ateu desfranat, consumator de droguri, alcoolic, care deja patruns de profunzimea cugetarilor dumneavoastra mai are putin si duce la indeplinire ideea. Acuma sper ca va dati seama ca glumesc.
Ideea este ca eu nu am nevoie de o lege data de o zeitate care ma ameninta cu chinul vesnic pentru a fi moral. Da, nu cred in Dumnezeu si surpriza : nu am omorat pe nimeni. Ba chiar mai mult, stiu si sa iubesc, pot face chiar si acte de caritate. Care e sensul? Ca tot ma asteapta groapa, nu?
Sensul este relativ, dar acest cuvant e parca prea adesea subestimat. Este relativ adica in relatie cu multe altele. Mai simplu zis : imi place viata, nu o urasc, ii dau sensurile pe care le consider necesare sau placute fara a leza evident pe altii. Asta in linii mari.
Viata fara credinta are mult mai mult sens decat viata cu credinta, asta este un aparent paradox pe care un crestin nu are cum sa il inteleaga, daca l-ar intelege nu ar mai fi crestin si punct.

Nici n-am afirmat ca a fi ateu insaeamna neaparat a fi consumator de droguri etc.
ideea era ca dvs ati spus ca religia devalorizeaza si v-am dat niste exemple referitor la care religia este foarte clara,

Vezi oamenii sunt diferiti, sensul pe care il vedeti dvs intr-o viata fara credinta, dupa parerea mea e o utopie mai mare decat considerati ca ar fi credinta

[heaven]

În prealabil postat de Zarathustra

Se pare ca nu se prea intelege ce inseamna devalorizarea acestei vieti.
Deci stimate domn danyel, va saluta un ateu desfranat, consumator de droguri, alcoolic, care deja patruns de profunzimea cugetarilor dumneavoastra mai are putin si duce la indeplinire ideea. Acuma sper ca va dati seama ca glumesc.
Ideea este ca eu nu am nevoie de o lege data de o zeitate care ma ameninta cu chinul vesnic pentru a fi moral. Da, nu cred in Dumnezeu si surpriza : nu am omorat pe nimeni. Ba chiar mai mult, stiu si sa iubesc, pot face chiar si acte de caritate. Care e sensul? Ca tot ma asteapta groapa, nu?
Sensul este relativ, dar acest cuvant e parca prea adesea subestimat. Este relativ adica in relatie cu multe altele. Mai simplu zis : imi place viata, nu o urasc, ii dau sensurile pe care le consider necesare sau placute fara a leza evident pe altii. Asta in linii mari.
Viata fara credinta are mult mai mult sens decat viata cu credinta, asta este un aparent paradox pe care un crestin nu are cum sa il inteleaga, daca l-ar intelege nu ar mai fi crestin si punct.

Bun,minunat,este alegerea ta si fiecare om detine liber arbitru in a-si trai viata!
Dar,eu vad ca tocmai o mare parte din atei sunt taman lupii moralisti:afirma despre crestini ca sunt ingusti la minte,ca nu pot accepta si alte puncte de vedere,rigizi,incearca sa ii schimbe pe altii etc(si nu neg ca unii chiar asa or fi,insa asta nu e crestinism,ci fanatism si nu ne identificam cu el marea parte din noi)...dar,voi ce faceti dragilor?
Apareti in valuri pe acest forum facand afirmatii despre cum traiti voi de corect si logic viata,cat de stupizi si depasiti suntem,unii apelati la autosuficienta,critica din cea mai acida,teribilism,altii nu s-au dat in laturi nici sa foloseasca un vocabular de maidan (nu spun ca e cazul tau)facand o propaganda de prost gust,ca altfel nu o pot numi.
Personal nu am nimic impotriva ateilor sau a oricaror persoane care au o viziune diferita asupra lucrurilor.Pana la urma lumea asta este frumoasa prin insasi diversitatea ei.
Suntem unitate in diversitate,insa inteleg sa purtam niste discutii constructive,in care si noii veniti sa fie interesati realmente sa afle ceva,sa faca schimb de opinii etc.
Dovada ca nu suntem atat de inchisi pe cat sustineti voi este faptul ca avem doi atei destul de "longevivi" pe forum si cu care desi ne contram in discutii,se pastreaza limita educatiei,a constructivului.
Cand,insa,vad atitudini din astea de oameni care detin adevarul absolut si au venit din intelepciunea lor sa ii lumineze pe expiratii de crestini care traiesc in bezna mintii...please!

Viata fara credinta are mult mai mult sens decat viata cu credinta

-dar matale de unde stii?Cam cand ai trait credinta in adevaratul sens al cuvantului ca sa poti face astfel de afirmatii?
Fratilor,mai mult echilibru si modestie nu v-ar strica si poate sa oferiti exact respectul si deschiderea de minte pe care pretindeti ca altii sa le aiba.