De ce nu intelegem Sf.Scriptura?

[Krautrock]

În prealabil postat de Marius22

Asa este. Scriptura nu trebuie sa fie o carte asemenea altor carti, din biblioteca sau de pe birou, ci trebuie sa fie o carte pe care sa o "intrupam". Legea cea noua, nu a fost data pe table de piatra, nici pe hartie, ci pe "tablele de carne" ale inimii.

Scuzati ca n-am priceput nimic. Ma intreb cum poti sa "intrupezi" o carte? Cum poti, de exemplu, sa intrupezi Poemul lui Gilgamesh? Si ma mai intreb un lucru: in ce stare spirituala se aflau "tablele de carne" ale inimii la momentul in care a fost scris Enuma Elish?

Biblia e o carte. Cel putin aceasta e forma fizica in care ea ni se prezinta. Ba mai mult e o colectie de carti redactate poate pe parcursul a mai mult de o mie de ani, iar unele dintre ele nu exista intr-o varianta unica, motiv pentru care unii inca se cearta care e varianta adevarata: Textul Masoretic, Septuaginta sau manuscrisele de la Qumran, sau daca din cartea Esterei e cazul sa scoatem sau nu finalul, asta ca sa ma refer doar la doua situatii in care exista o disputa legata de insusi textul de pornire.

În prealabil postat de Marius22

Imi vine acum in minte, gestul pe care l-a facut Sfantul Roman Melodul cand i-a fost revelat condacul Nasterii Domnului, atunci cand a trebuit sa inghita sulul de hartie pe care era scris imnul. Actul ne arata ca revelatia lui Dumnezeu nu trebuie sa ne ramana exterioara, ci sa devina una cu noi.

Frumoasa poveste si plina de talc! Insa ea dezvaluie ca situatia e mult mai complicata decat am descris-o mai sus. Pe langa textele pe care le numim "Biblia" (Cartile adica) mai sunt o multime de alte carti la fel de importante ce se prezinta tot intr-o forma fizica si care intra sub umbrela a ceea ce numim Sfanta Traditie. Sunt scrierile Sfintilor Parinti, e textul liturghiilor si asa mai departe. Atentie, ele nu sunt scrieri de ordinul doi, ci consemneaza revelatia transmisa oral la fel de importanta precum cea biblica. Nici acestea nu ar trebui sa fie considerate carti precum cartile obisnuite.

De unde deduc ca ar trebui sa impartim cartile in "carti obisnuite" si "carti mai mult decat obisnuite" (daca sunteti de acord, am sa le numesc "supercarti"). Cele doua tipuri de carti trebuie citite in mod diferit, presupunand probabil strategii de lectura care n-au legatura una cu cealalta.

Am observat ca o componenta esentiala in lectura a ceea ce voi numi in continuare "supercarte" o reprezinta credinta. Daca nu crezi ce scrie acolo nu poti sa o intelegi. O carte obisnuita nu necesita o asemenea conditie. Poti pricepe "Povestea celor doi frati", o carte superba scrisa in Egiptul antic fara sa crezi ca intamplarile relatate in ea sunt adevarate. E suficient sa decodifici intelesurile simbolice ale povestii. Asta presupune sa-ti supui mintea la un pic de efort, lucru care nu e usor, dar nici imposibil, asa ca lucrurile sunt simple si clare.

O a doua componenta a lecturii unei supercarti e rugaciunea. Sa ne rugam ca sa o pricepem. O carte obisnuita poate fi inteleasa fara sa te rogi. Eventual poti sa te gandesti la ea, sa incerci sa intorci pe toate fetele o situatie, un personaj in legatura cu care ai nelamuriri, esential e insa sa iti pui mintea in miscare si sa explorezi cu mintea si imaginatia lumea acelei carti, sau ca sa folosesc o expresie metaforica pe care am auzit-o aici, sa te "intrupezi" in lumea cartii ca observator si traitor cu sufletul. Poti sa te si rogi, daca vrei, dar aceasta nu reprezinta o strategie de lectura a unei carti obisnuite, ci o simpla pauza de lectura.

În prealabil postat de geo.nektarios

In al doilea rand Sfanta Scriptura nu trebuie citita in intregime deodata, cate o carte intreaga, [...]
Trebuie citit cate putin 2-3 capitole ca sa ne ramana mintea la ce am citit si sa cugetam si sa facem ce citim!

O supercarte trebuie citita pe bucati. O carte obisnuita poate fi citita oricum. Daca nu intelegi, te poti opri si rumega sensul celor citite, iar daca ai mintea injectata cu steroizi si pricepi din prima, poti sa o citesti dintr-o suflare. Aici depinde de om si de starea sa sufleteasca. Dar repet, pauzele nu sunt necesare.

O supercarte trebuie citita cu smerenie, nu cu mandrie. Lectura unei carti obisnuite nu necesita o asemenea conditie. De altfel daca citesti o carte in ideea de a te tine cu nasul pe sus sau a te da rotund, nu stiu daca iti mai sta mintea la ceea ce se intampla in lumea textului. La fel daca te smeresti. Desi nimeni nu-ti interzice sa te mandresti sau sa te smeresti in timp ce citesti, esential e sa fii atent la text. Poti eventual sa te mandresti sau sa te smeresti dupa ce ai terminat. Sau poti sa le faci pe toate in acelasi timp. Oricum e neesential.

In supercarti, dupa cum scria cineva intr-o postare, unele lucruri sunt ascunse in mod intentionat. De aceea ele sunt atat de greu de priceput. Eu credeam ca Biblia e scrisa pentru a revela, nu pentru a ascunde, dar asta nu e treaba mea. In ce priveste cartile obisnuite, ascunderea sau neascunderea unor lucruri depinde de vointa autorului. In cartile politiste, de exemplu, autorul ascunde mai intai cine e criminalul, deoarece ideea textului e de a ne face pe noi sa descoperim treptat identitatea acestuia. In alte carti insa lucrurile sunt spuse pe fata inca de la inceput.

În prealabil postat de Zalmoxis_Nemuritorul

Am citit Sfanta Scriptura integral de vreo sapte ori...
Am ajuns sa imi formez niste opinii provizorii, cu caracter relativ general:

a) Ca intotdeauna lucrurile sunt mult mai complexe decat par la prima vedere.
b) Ca interpretarile ad literam sunt extrem de paguboase. Interpretarile oricum difera mult de la o epoca la alta.
c) Conteaza foarte mult traducerile, caci cuvintele pot avea tare multe nuante si intelesuri, mai ales in ebraica veche. Nu putem face abstractie si de epocile si de contextul istoric general in care au fost scrise diferitele carti componente.
d) Esential pentru noi este sa aplicam invataturile de acolo per ansamblu.

Primele patru puncte sunt valabile pentru orice carte (ma refer la cartile bune, nu la maculatura), iar ultimul e valabil pentru multe dintre cartile ce au fost vreodata scrise. De exemplu legat de ultimul punct, daca citesti "Crima si pedeapsa" de Dostoievski, incearca sa nu faci precum personajul Raskolnikov sau daca citesti "David Copperfield" de Charles Dickens, incearca si tu sa fii un om care sa stie sa treaca peste greutatile vietii la fel ca personajul principal din roman. Cartile nu cred ca se deosebesc de supercarti din acest punct de vedere. Sau poate ca gresesc.

In sfarsit, spunea cineva ca pentru a intelege supercartea numita Biblie, e nevoie sa-ti tii mintea in iad. O fi asa. In orice caz, pentru a citi o carte obisnuita e suficient sa-ti tii mintea in cap. Si pentru ca o asemenea conditie chiar nu o inteleg, de cand ma stiu pe lumea aceasta obisnuiesc sa citesc supercartile ca pe niste carti obisnuite. Si chiar daca nu le inteleg asa cum le inteleg altii, tot e ceva mai mult decat nimic...

[Ali Baba]

În prealabil postat de Krautrock

daca citesti "Crima si pedeapsa" de Dostoievski, incearca sa nu faci precum personajul Raskolnikov

hmmm, n-as zice, de ce sa nu incerci sa faci exact ca raskolnikov? disparitia babornitei e o binefacere universala, patimirea lui raskolnikov e personala. mai corect era sa spui sa incerce sa faca precum sonia...

[Krautrock]

În prealabil postat de Ali Baba

hmmm, n-as zice, de ce sa nu incerci sa faci exact ca raskolnikov? disparitia babornitei e o binefacere universala, patimirea lui raskolnikov e personala. mai corect era sa spui sa incerce sa faca precum sonia...

Aici nu era vorba nici despre Raskolnikov, nici despre Sonia si nici despre vreo babornita, ci despre cum citim o carte.

[Krautrock]

În prealabil postat de geo.nektarios

In primul rand Sfanta Scriptura este este o carte SFANTA, careia ii trebuie acordata o atentie si o grija deosebita! Nu tinuta in raft si plina de praf... si cand vine parintele cu aghiasma sau pt Sfestanie o scoatem din raft si o stergem si o punem frumos pe masa ca sa vada parintele ce credinciosi suntem... Ci atunci cand citim Sf.Scriptura este bine sa ne rugam mai inainte, ca sa ne LUMINEZE Dumnezeu sa intelegem ceea ce citim!

În primul rând Biblia e o carte, sau ca să fim mai preciși, o colecție de cărți. Dacă e o carte sfântă sau o simplă carte, ea se citește în același mod, deoarece, indiferent cum ar fi, ea e compusă din cuvinte, propoziții și fraze care trebuie descifrate. Cuvintele, propozițiile și frazele sunt lucrurile de la care pornim, așadar Biblia e o carte. Faptul că unii o consideră sfântă nu îi scutește de necesitatea de a începe lectura ei pornind de la aceste elemente de bază. Putem să ne rugăm înainte de a o citi, însă sensul unei cărți nu depinde de rugăciunile noastre, ci de modul în care materialul lingvistic se combină în carte. Sensul unei cărți pre-există în carte și ceea ce trebuie să facă un cititor e să înțeleagă pe baza textului ceea ce a zis autorul. Or ca să înțeleg ceea ce spune cineva n-am nevoie să mă rog, altfel ar trebui să ne rugăm ori de câte ori participăm la o conversație sau auzim pe cineva spunând ceva. Biblia e o carte. Restul e pur și simplu balast inutil. Mai întâi să încercăm să o înțelegem. După aceea ne putem ruga.

În prealabil postat de geo.nektarios

In al doilea rand Sfanta Scriptura nu trebuie citita in intregime deodata, cate o carte intreaga,

Orice carte poate fi citită în întregime dintr-o simplă răsuflare, pentru că orice carte are un sens global pe care îl pot pierde din vedere dacă mă concentrez asupra unor simple fragmente. În plus omul are capacitatea de a unifica elementele constitutive ale unui text deoarece posedă o facultate mentală esențială: memorie. Aceasta îi permite să lege ceea ce a citit anterior de ceea ce citește în momentul de față. Cititorul nu e un animal lipsit de ținere de minte.

În prealabil postat de geo.nektarios

In al treilea rand, chiar de nu intelegem Tainele Sf.Scripturi, suntem datori sa CREDEM ca prin credinta vom fii vii iar Dumnezeu ne lumineaza mintea!

Orice text conține o anumită obscuritate, cu alte cuvinte niciun text nu poate fi înțeles la modul complet, deoarece orice text conține o anume distanță între mine cititorul și autor: o distanță în timp, o distanță culturală sau chiar o distanță lingvistică în cazul în care între limba în care e scris textul și limba pe care o folosesc eu există anumite diferențe mai mari sau mai mici. Tot ce pot spera e să mă apropii cât mai mult de ceea ce spune cartea. Lectura e un proces continuu. Cărțile bune spun mereu lucruri noi. Doar cărțile proaste plictisesc dezvăluindu-se din prima.

În prealabil postat de geo.nektarios

In al patrulea rand la fiecare Sf.Liturghie se citesc si din Epistolele Sf.Pavel si din Sf.Evanghelii... si de fiecare data Preotul (care are o scoala si a studiat mai mult pe Sfintii Parinti) explica la Predica insemnatatea Sf.Evanghelii si a Apostolului, atat cu invatatura Sf.Parinti dar si exemple cotidiene incat sa ne faca sa constientizam si sa intelegem „vestea cea buna” (asta inseamna „Evanghelie”) adusa noua de catre insusi Dumnezeu prin Fiul Sau!

A înțelege un text înseamnă mai mult decât a asculta ce spune altcineva despre acesta. Atunci când mă pierd în comentarii risc să pierd din vedere tocmai punctul de pornire, adică textul însuși.

În prealabil postat de geo.nektarios

Mai intai sa credem si apoi sa intelegem

Dacă am ajuns să credem fără să ne pese dacă am înțeles, oare ne va mai păsa să deschidem cartea? Mai are rost să citim?

În prealabil postat de anna21

Pot sa adaug si eu.. in al cincilea rand?
In al cincilea rand nu intelegem Sf. Scriptura din mandrie (lipsa de smerenie, mai bine zis).
Ca o deschidem ca sa cautam in ea argumente pt propriile opinii deja formate (sau mai rau, chiar pt propriile patimi.. de ex. cuvintele Sf. Pavel privitoare la iubire sunt recitate cu orice ocazie pt. a sprijini chiar cele mai oribile patimi )

Lectura e un act intențional. Întotdeauna când citim avem propriile prejudecăți pe care le aruncăm asupra textului. Problema e să conștientizăm aceste prejudecăți, poate că dincolo de ele vom întrezări ceea ce autorul intenționa să spună.

În prealabil postat de lareine

Eu cred ca oricum nu vom putea intelege noi, pacatosii, talcul Sfintelor Scripturi, pentru ca sunt lucruri care cred ca se dezvaluie din dar, celor curati cu inima

Nicio carte nu e atât de misterioasă încât să nu poată fi înțeleasă. Iar dacă totuși ea nu poate fi înțeleasă, înseamnă că n-are niciun sens, iar autorul a eșuat în a se exprima în ea. Un autor care scrie o carte în care refuză să se facă înțeles nu poate avea pretenția ca cititorul să dorească să îl înțeleagă. Dacă o carte nu are deschidere, ea va rămâne închisă.

În prealabil postat de geo.nektarios

Avm nevoie de Sf.Scriptura... sa ne hranim sufletul din ea precum trupul cu hrana lui... Ba ar trebui sa o pretuim cu insasi VIATA... nu o sa lasam batjocorita asa cum o fac NECREDINCIOSII...

Există două categorii de necredincioși: cei ce batjocoresc Biblia și cei care o citesc. La fel cum există două categorii de credincioși: cei care o deschid pentru a o citi și cei care o folosesc drept armă deschizând-o sau nedeschizând-o. Cum poți batjocori Biblia? La fel cum poți batjocori orice carte: raportându-te la ea ca un animal. Aceasta indiferent că ești credincios sau necredincios.

În prealabil postat de windorin

Nu intelegem Sfanta Scriptura pentru ca nu o citim !

Iar daca o citim si tot nu o intelegem, este pentru ca o citim cu mandrie, fara smerenie.

Nu poate intelege Evanghelia acela care nu are Duhul lui Hristos, ci duhul lumii sau al unei culturi izolate de Dumnezeu.

Dacă nu o citim e clar că nu o putem înțelege. Iar dacă o citim și nu o înțelegem e pentru că limbajul e un lucru mult mai complex decât credem noi.

Da, știm. Dacă nu ești credincios, nu poți pricepe. Credincioșii cred că doar ei pot pricepe. Dar creadă ce vor ei. Nu mai comentez pentru că nu e nimic de comentat aici. Să ne întoarcem la problema noastră și să lăsăm lucrurile ce n-au nicio legătură cu ea: balast inutil.

În prealabil postat de anaana71

eu as mai spune ca multi nu o inteleg pentru ca nici nu cred 100% in Ea.

Poți înțelege o carte chiar dacă nu crezi că lucrurile despre care vorbește sunt adevărate. Altfel n-am putea înțelege deloc literatura care în cea mai mare parte e ficțiune.

În prealabil postat de Traditie1

Scriptura nu este o carte de reguli inutile cum e curanul sau tora, ci este o carte care vorbeste despre natura intima omului, în parte despre natura lui Dumnezeu si despre felul cum legile existentei divine se manifesta în planul de existenta al omului.

Tora este parte a Vechiului Testament, adică a Scripturii. Of!

În prealabil postat de selian

Raspunsul la intrebarea "de ce nu intelegem Sfanta Scriptura?"trebuie sa il dam tot cu argumente din Sfanta Scriptura.
De aceea il lasam pe Apostolul Pavel sa ne raspunde la aceasta intrebare in a II-a lui scrisoare catre Corinteni capitolul 4:3,4 unde spune:
*Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce Sunt pe calea pierzării,a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Reiau ceea ce spuneam mai sus despre cititorul care nu este obligat să înțeleagă ceea ce autorul refuză să îi împărtășească. Cât despre necuratul care ne acoperă mințile n-am să discut deoarece e o problemă teologică ce n-are ce căuta într-o discuție serioasă despre teoria lecturii, altfel am ajunge la ideea aberantă că sensul unui text poate fi afectat de tot felul de creaturi supranaturale care ar modifica înțelesurile cuvintelor pentru a transforma totul în ceva neinteligibil, într-un soi de haos semantic.

În prealabil postat de georgeval

Daca Sfanta Scriptura a fost scrisa sub insuflarea Duhului Sfant cred ca interpretarea ei se face tot in Duhul, cum minunat ne spune sfantul Maxim Martirisitorul in cellebra lucrare Ambigua. Fara rugaciune si ajutor de la Dumnezeu riscam sa inventam sensuri pentru textele biblice.

E tocmai ceea ce spuneam ceva mai înainte că nu pot interpreta un text fără a porni de la propriile prejudecăți sau presupoziții. Ziceam că lectura e un act intențional. De exemplu creștinii citesc Biblia prin filtrul propriilor convingeri. E simplu.

În prealabil postat de moldoveanu

Dupa parerea mea Biblia este greu de inteles pentru ca oamenii incearca sa o citeasca nepregatiti. Si in primul rand fara credinta.

Exact aceeași idee însă exprimată altfel.

În prealabil postat de ahilpterodactil

Intre mintea noastra obisnuita si textul Scripturii e o prapastie de netrecut.

Înseamnă că Scriptura nu cuprinde niciun mesaj pentru noi. Deci pentru ce o mai citim? V-aș contrazice deoarece există oameni care o înțeleg. Și destul de mulți.

[anna21]

Pot sa adaug si eu.. in al cincilea rand?
In al cincilea rand nu intelegem Sf. Scriptura din mandrie (lipsa de smerenie, mai bine zis).
Ca o deschidem ca sa cautam in ea argumente pt propriile opinii deja formate (sau mai rau, chiar pt propriile patimi.. de ex. cuvintele Sf. Pavel privitoare la iubire sunt recitate cu orice ocazie pt. a sprijini chiar cele mai oribile patimi )

[geo.nektarios]

esti comica!

Da Sora Ana, asa e... nu ne lasa mandria din noi sa intelegem...
Doamne da sa imi tin mintea in iad si sa nu deznadajduiesc de mila Ta!

[iustin10]

O iau si eu de la coada la cap:
-Unele lucruri chiar sunt ascunse intentionat:apocalipsa,profetii.
-La apostolul Pavel ne depaseste nivelul sau duhovnicesc foarte inalt,e greu de urmarit,dar plin de caldura.Intrezarim doar,in scrierile sale,bazele dogmelor credintei noastre,ortodoxe.
-In evanghelii, chiar daca nu intelegem pina la ultima virgula,totusi dragostea si minunile si mesajul sunt atat de puternice,incat ne fac sa aderam pe loc la aceasta invataura,chiar acceptand doza de neintelesuri .Si in plus,evangheliile,spre deosebire de toate celalalte scrieri religioase,se desfasoara intr-un mediu uman ,intre pescari si bolnavi si saraci.Abstractul e redus la minim,dar si esentializat la maxim.Deci e cea mai usoara si accesibila invatatura,chiar si pentru omul cel mai simplu.
-Iar Vechiul Testament ,e plin de referiri la regi ,teritorii,pedepse asupra iudeilor si paganilor,dar si presarat cu profetii despre mantuire.El este greu de citit,datorita multimii acestor referiri,dar intre acestea rasar si mai luminoase profetiile.E ca un ocean de judecata,in care apar insulele mantuirii.

[sophia]

Am sa-mi spun si eu parerea.
1. Ana, nu sunt de acord cu ce spui cu mandria. Nu este asa.
2. Noul Testament este destul de clar. Problema este de interpretare a celor scrise. Si preotii si calugarii si alti teologi, au fiecare interpretarea sa asupra N.T. Atunci ce sa mai spuna laicii.
3. Evangheliile sunt destul de clare, fiind formate mai mult din pilde si explicate chiar de Mantuitorul.
4. Vechiul Testament este greoi din cauza: numelor si denumirilor vechi si necunoscute noua azi (vezi insirarea de sute de nume al unui arbore genealogic, a carui rost nu-l inteleg), apoi multa violenta, si lucruri mai indepartate de mintea umana obisnuita (de ex. povestea cu Sf.Ilie).
Norocul nostru ca nu mai trebuie sa-l folosim.
5. Eu nu vad problema in Sf.Scriptura, ci in alte lucrari religioase, scrise mai toate in limbaj f.filozofic, pierzand pe parcurs si tema in discutie si ne-raspunzand la chestiune, sau ne-explicand.

[lareine]

Eu cred ca oricum nu vom putea intelege noi, pacatosii, talcul Sfintelor Scripturi, pentru ca sunt lucruri care cred ca se dezvaluie din dar, celor curati cu inima, ori trebuie sa recunoastem fata de noi insine ca nu suntem noi aceia.
Din cauza asta, nepricepand eu mare lucru, merg "pe mana" Sfintilor, chiar daca nici talcuirile lor nu le inteleg - din nou, zic ca asta nu e vina lor, ci handicapul meu - si sper ca Dumnezeu sa nu ma lase sa ma zdruncin din increderea asta si sa incep vreodata a zice ca am inteles, ca ar insemna ca imi da pinteni mandria de nu-i adevarat :)

Insiruirile de nume din vechiul testament, obositoare cum sunt, eu le vad importante pentru ca arata continuitatea poporului evreu, ba mai mult, genealogia laturii omenesti a lui Iisus Christos (cele 3 ori cate 14 generatii pana la Nasterea Sa).

Nu cred ca neintelegerea Scripturilor ar trebui sa fie un impediment pe calea credintei sau un motiv pentru a "sari peste" ceva, pentru ca oricum, niciodata, in vecii vecilor, nu vom ajunge sa intelegem pe deplin si sa ni Se explice Dumnezeu, chiar partasi cu El la ospat fiind, adancurile intelepciunii Sale vor fi inepuizabile. Si sunt o multime de oameni care se vor fi mantuit si analfabeti fiind, si slabi de minte, care nu vor fi patruns aceste taine in decursul vietii si totusi au crezut in cele pe care nu aveau cum sa le inteleaga rational.

[ucenic]

În prealabil postat de geo.nektarios

Doamne da sa imi tin mintea in iad...

Sa te fereasca Dumnezeu de una ca aceasta, frate Nectarie...

Canta mai degraba: "Sus sa avem inimile..."