linistea in familie depinde de viata sexuala?

[MariS_]

În prealabil postat de anna21

Draga Mari, este un obicei foarte pagubos sa faci generalizari pornind de la unele opinii comune (sau aparent comune).

In plus multe opinii sunt preluate, invatate, dar nu sunt intelese si traite. Si atunci, desi exprimi lucruri ortodoxe in aparenta, mesajul este tot egal cu zero.

Sau dimpotriva, un om poate fi putin pregatit, dar sa auzi lucruri adevarate din gura lui.. pentru ca le-a gandit si trait.
Sau poate fi chiar necrestin, dar tot poti avea surprize.

Total de acord cu tine.

(Ca fapt divers, de la copii am auzit lucruri uimitoare. De ex. eram suparata pe fiul meu ca-i povesteam ceva despre cele 10 porunci si el nu era atent, se juca cu altceva. Si i-am spus furioasa "Eu nu voi mai fi intr-o zi! Cine te va invata atunci depre Dumnezeu si poruncile Sale?" Si copilul mi-a reapuns nedumerit: "Nu stiu. Poate o sa faca sa-mi vorbeasca un magar." Nu a zis "un animal. Ci "un magar". Si nu stia despre magarul lui Valaam. Mi s-a parut uimitor.)

Da, si aici rezonam. Sunt de acord ca prin gura copiilor, de multe ori, ne vorbeste Domnul Hristos. Nu degeaba spunea "lasati copii sa vina la Mine...".

Nu te grabi sa "incadrezi". (Desi asocierea mea cu fratele Zaharia ma onoreaza ... eu sunt foarte departe atat cu trairea, cat si cu stiinta de fratele Zaharia. Sunt o imitatie de crestin.. dar sper in ajutorul lui Dumnezeu).

Intrebarile lui Zaharia sunt f interesante. As dori si eu un raspuns.

Iertare, insa asa mi s-a parut. Nu spun ca esti in toate de acord cu Zaharia, ci doar ca mi s-a parut ca aici rezonati. Asta nu inseamna ca te asociez cu el. M-am exprimat eu gresit. Iertare inca o data.
Cat despre imitatia de crestin, ma abtin, pentru ca eu cred ca sunt cea mai reusita imitatie de crestin. Si nu e falsa modestie, am mai marturisit-o unui prieten, care tot asa zicea ca ma smeresc cand, de fapt, eram doar sincer. Dar ma bucur sa vad in ceilalti crestini autentici.
Har, smerenie si jertfa de sine.
P.S. Aceste ultime cuvinte nu se refera la mine, sa nu se creada cumva acest lucru, e ceea ce eu le doresc tuturor celor ce citesc mesajul.

Liniştea în familie depinde de viaţa sexuală în cazul în care relaţia trupească are prioritate faţă de alte lucruri ce compun o căsnicie gen comunicare, înţelegere, respect şi aşa mai departe. Important este cei doi să aibă aceleaşi obiective, dacă nu... ar fi necesară o spovedanie la un preot comun şi poate chiar o terapie de familie

În prealabil postat de MariS_

Melissa draga, te-ai grabit aici, Eugen7 e cel care sustine echilibrul in familie si printr-o viata sexuala normala si in limitele bunului simt. Ai pus si aceea posibilitate de a nu fi inteles, inseamna ca ai avut o presimtire buna. Te rog eu, reciteste-l pe Eugen7 si vei vedea ca in toate postarile lui sustine viata de familie implinita, inclusiv pe plan trupesc. Multumesc pentru intelegere.
Ala mic si rau,
de rasufla greu,
MariS

Draga MariS, eu nu m-am referit decat STRICT la mesajul pe care l-am citat. Nu am generalizat. Am vrut doar sa spun, asa cum observ ca a sesizat si Anna21, ca nu a raspuns la acele intrebari. Si chiar as fi curioasa de niste raspunsuri punctuale, pentru ca intrebarile mi se par f. interesante.

În prealabil postat de anna21

De ce se reduce "un singur trup" la relatii intime?
Mie imi pare o simplificare excesiva (o vulgarizare chiar) a intelegerii expresiei.

Un singur trup = unitate a simtirii, a vointei, a gandirii etc.. Te ingrijesti de celalalt ca si cum ai avea grija de tine. Este prezent intotdeauna in gandurile si planurile tale. Te doare cand il doare, te bucuri cu el, speri pentru el etc..

Nu se reduce .Doream sa spun ca le include, pe langa tot ceea ce ai enumerat mai jos.

[MariS_]

În prealabil postat de Melissa

Draga MariS, eu nu m-am referit decat STRICT la mesajul pe care l-am citat. Nu am generalizat. Am vrut doar sa spun, asa cum observ ca a sesizat si Anna21, ca nu a raspuns la acele intrebari. Si chiar as fi curioasa de niste raspunsuri punctuale, pentru ca intrebarile mi se par f. interesante.

Am inteles. Iertare. Am crezut ca e vorba de referirea la tema thread-ului, ca acolo am vazut ca opinile voastre sunt similare. Bun, nu-i nicio problema, ma mai grabesc si eu.

[zaharia_2009]

Probabil ca acesta este momentul cel mai potrivit pt. a arata, a evidentia , ca NEINTELEGEREA, datorata acestui mod de comunicare in scris , cu limite serioase fata de conversatia ,,face-to-face", involuntara si netendentioasa saociata de multe ori si cu INDIFERENTA (nu este acum cazul de asa ceva) voluntara duce la discordie si certuri gratuite , la pasiuni si vendete absolut reale .

Nu doresc sa intru in conversatie pt. aceasta noua nuanta din subiectul general. Eu puteam sa comentez afirmatiile lui Eugen7 dar pt. ca mi s-a parut ca nu poate/nu vrea sa extraga cintesenta gindirii pe un subiect dat, raspunzind strict cu ,,da" si ,,nu" am preferat sa adresez intrebari tintite . Dupa parerea mea absolut libera, a practicat forma fara fond , adica trebuie sa legumesti bine printre rinduri pt. a gasi un raspuns aproape complet . Dar asta este alta treaba. Am inteles insa ce marturiseste desi ar fi cazul sa separe el clar categoriile . Este o invitatie , o propunere si nu o fronda ! Nadajduiesc sa inteleaga !

Daca raspunsul meu v-a face seara trista , va rog sa considerati ca nici nu l-ati citi si sa il ignorati . Eu am activat pe acest forum din 2 motive:
- in primul si in primul rind pt. a afla noutati/experiente de viata , traite , de crestinii practicanti, si aici cei cu viata zelitoare pot marturisi multe lucruri inedite , interesante .
- sa cunosc ce fel de credinta ortodoxa practica poporul roman in cea mai mare parte a lui . Cineva a si spus f. frumos pe un thread, lucru pe care si eu il intaresc, ca noi suntem condusi de asazisi ierarhi , ca noi intr-un fel asa zis mergem la biserica si ca avem o asa zisa credinta . Realitatea nu este departe de aceasta imagine !

[AlinB]

In principiu, totul depinde de viata spirituala.
Daca viata spirituala este deficitara, atunci aspectele materiale isi spun cuvantul, iar sexualitatea este doar unul dintre ele.

Dar viata spirituala este un ideal pe care unii il au sa nu in vedere, unii il au in vedere dar n-au ajuns acolo, altii au in vedere doar anumite reguli, avand impresia ca urmandu-le fac ceea ce este bine si e suficient atat..
Si desi pe dinafara e vopsit gardul, pe dinauntru..tot felul de probleme "lumesti" isi fac de cap si controleaza relatia cu cei din jur.

Sigur ca sexualitatea este un drog natural, ajuta oamenii sa se relaxeze, dar atat timp cat problemele de fond raman, relaxarea nu va dura mult, posibil nici macar cateva ore.

Cred ca adevaratele probleme din cuplu se pot identifica atunci cand exista interes si intelegere, a reduce totul la sexualitate ca si cand restul ar straluci, este o tragica iluzie.

În prealabil postat de N.Priceputu

De multe ori când apare o criză în cuplu, căutăm diverse explicaţii: spirituale, sufleteşti şi, în cele din urmă, fiziologice. Cei mai mulţi duhovnici, dacă le spui că ai neînţelegeri cu soţia (soţul) te întreabă cum merge legătura trupească. Şi atunci începi să te gândeşti că poate problemele tale acolo îşi au sursa. Însă asta nu se potriveşte cu modul tău de a gândi, după care, dacă duci o viaţă plăcută lui Dumnezeu, şi dacă ambii soţi sunt credincioşi, viaţa lăuntrică ar trebui să fie liniştită, senină.
Care este adevărul? Cum se pot depăşi crizele, tulburările, neliniştile? Au ele o cauză fiziologică, sau spirituală? Şi dacă e fiziologică, poate fi ea depăşită spiritual? E femeia diferită de bărbat sub acest aspect? Este liniştea ei lăuntrică dependentă de tandreţea fizică?
Este oare adevărat ceea ce încep să bănuiesc, şi anume că multe căsnicii se destramă din cauză că sunt deficitare sub aspectul vieţii sexuale?
Adresez această întrebare celor cu experienţă în viaţa de familie, şi în special celor care au avut neînţelegeri, crize, şi le-au depăşit.

[AlinB]

În prealabil postat de zaharia_2009

Daca raspunsul meu v-a face seara trista , va rog sa considerati ca nici nu l-ati citi si sa il ignorati . Eu am activat pe acest forum din 2 motive:
- in primul si in primul rind pt. a afla noutati/experiente de viata , traite , de crestinii practicanti, si aici cei cu viata zelitoare pot marturisi multe lucruri inedite , interesante .
- sa cunosc ce fel de credinta ortodoxa practica poporul roman in cea mai mare parte a lui.

Majoritatea poporului ortodox care practica cat de cat nu activeaza pe acest forum, deci ati gresit sursa de informare.

Cineva a si spus f. frumos pe un thread, lucru pe care si eu il intaresc, ca noi suntem condusi de asazisi ierarhi , ca noi intr-un fel asa zis mergem la biserica si ca avem o asa zisa credinta . Realitatea nu este departe de aceasta imagine !

De dragul poeziei, iarasi generalizati prea mult si mai ales nu cred ca stiti personal pe ierarhii Bisericii ca sa va permiteti sa vorbiti astfel.

În prealabil postat de Eugen7

Omul este trup si suflet, astfel exista armonie duhovniceasca si trupeasca.
Poftele trupului sunt firesti si ele nu sunt rele in sine, ci modul in care le manifestam poate fi rau sau bun. Daca am spune ca sunt rele am da vina pe Dumnezeu ca ne-a facut asa, sa avem ceva rau in noi. Dumnezeu a spus de la inceput "cresteti si inmultiti-va" evident ca firesc si nu nefiresc.

Satisfacerea dorintelor sexuale firesti (poftelor trupesti normale) in cadrul casatoriei nu este pacat sau un lucru rau. Abuzul da este rau, si refuzul este rau... precum si neimplinirea este rea.
Daca sotii nu s-ar dori trupeste cum ar aparea pruncii? Daca unirea sexuala fireasca, urmare a dorintei (poftei) trupesti nu ar fi fost pusa in noi de Dumnezeu cum am mai face copiii? Daca activitatea sexuala ar fi rea si pacatoasa in cazul familiei de ce nu recomanda Dumnezeu "fecundarea in vitro" sa scapam de acest mare rau? Si cum ar putea Dumnezeu sa binecuvinteze in taina casatoriei ceva rau?

Daca dorintele sexuale firesti sunt implinte normal in cadrul casatoriei aceasta nu inseamna nicidecum patima. Daca totul se face dupa randuiala Bisericii, cu respectarea posturilor, cu asculare de preotul duhovnic etc... sotii nu vor pica in patima trupesca.
Patima trupeasca este cand omul ajunge scalvul trupului si din nefericire chiar si multe familii cad in acesta patima.

Desgur ca si in cadrul familiei trebuie sa ne tinem dorintele sub control sa ne infranam, dar nu total (adica nu abstineta sexuala totala) asa cum fac monahii care traiesc in celibat. Intr-adevar ei isi infraneaza total aceste dorinte si porniri firesti ale trupului (nu pentru ca ar fi rele ci pentru ca au ales celibatul). In casatorie insa daca ne infranam total, daca dispare dorinta activitatii sexuale cum mai apar copiii?

Aduc aici niste versete din Biblie, care mi se pare ca arunca lumina asupra dorintelor sexuale (firesti sau nefiresti):

1. Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"
2. Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm; 3. Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"
4. Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!
5. Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul".
6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. (Facerea 3)

Nu sunt sigura, dar cred ca in nici un alt loc din Biblie nu se face atata referire la placere, ca in aceste versete din Facerea. Ramân cu impresia ca tocmai invoirea omului de a accepta placerea constituie cauza primordiala de a fi fost alungat din rai. Placerea, dulceata cu care ne bucuram zilele, nu cred ca vine de la Dumnezeu: nu se aminteste nicaieri de vreo placere de-a Maicii Domnului, desi pe ea a umbrit-o Duhul Sfant; nici de-a lui Iisus Hristos, Care nu a impartit placeri in stanga si dreapta, ci a iertat pacate.

Parerea mea este, ca placerea este doar o ispita, pe care Dumnezeu a curatit-o prin Sf. Taina a Cununiei, ca omul sa fie sfintit; in afara Tainei ramane totusi pacat. Prin acceptarea placerii de catre Protoparinti toata specia a cazut in pacat, pacat care se plateste cu moartea, fizica si spirituala. Prin sacrificiul Mantuitorului, noi am scapat de moartea spirituala, dar suntem datori cu moartea fizica, datorita corpului de piele pe care Dumnezeu l-a facut lui Adam si Eva inainte de a-i goni din rai.

Se tot aduce vesnicul argument ca unirea fizica duce la inmultirea oamenilor pe pamant. Este adevarat; dar omul nu mai e de multa vreme preocupat doar de acest aspect, ci cauta in primul rand placerea pe care actul il presupune. Cu cat omul aduna mai multe pacate, cu atat este mai stapanit de placerea de tot felul: fie ca e vorba de mancare, sau de a poseda mai multi bani, sau de relatii sexuale tot mai performante, etc.

A intrebat cineva, daca viata dusa in celibat fara binecuvantarea necesara este o garantie pentru sanatate. Din cate am inteles, sanatatea ne este data de Dumnezeu; nu este insa o conditie a mantuirii. Boala in schimb poate contribui la mantuire, caci Dumnezeu nu este indiferent la uferinta noastra, mai ales cand cel bolnav a avut taria sa ceara de la Dumnezeu nu sanatate ci boala. Avem multe exemple in vietile sfintilor in acest sens; dar am auzit si mireni, care au cerut o boala grea. Deasemeni cunosc calugari si calugarite, care se roaga pentru sanatatea mirenilor, dar nu indraznesc sa ceara sanatate pentru ei insisi, acceptand boala ca dar de la Dumnezeu.

În prealabil postat de AlinB

Majoritatea poporului ortodox care practica cat de cat nu activeaza pe acest forum, deci ati gresit sursa de informare.



De dragul poeziei, iarasi generalizati prea mult si mai ales nu cred ca stiti personal pe ierarhii Bisericii ca sa va permiteti sa vorbiti astfel.

Forumul e locul in care ne expunem parerile, Aline draga!

Iata insa si un raspuns care mi-a placut, caci subliniaza iluzia pe care ne-o da sexualitatea: creeaza doar un gol pe care ne simtim aproape constransi sa il umplem iar si iar, caci rezultatul nu e de durata; cu exceptia celui care dureaza 9 luni.

În prealabil postat de AlinB

In principiu, totul depinde de viata spirituala.
Daca viata spirituala este deficitara, atunci aspectele materiale isi spun cuvantul, iar sexualitatea este doar unul dintre ele.

Dar viata spirituala este un ideal pe care unii il au sa nu in vedere, unii il au in vedere dar n-au ajuns acolo, altii au in vedere doar anumite reguli, avand impresia ca urmandu-le fac ceea ce este bine si e suficient atat..
Si desi pe dinafara e vopsit gardul, pe dinauntru..tot felul de probleme "lumesti" isi fac de cap si controleaza relatia cu cei din jur.

Sigur ca sexualitatea este un drog natural, ajuta oamenii sa se relaxeze, dar atat timp cat problemele de fond raman, relaxarea nu va dura mult, posibil nici macar cateva ore.

Cred ca adevaratele probleme din cuplu se pot identifica atunci cand exista interes si intelegere, a reduce totul la sexualitate ca si cand restul ar straluci, este o tragica iluzie.