Stephen Hawking - Nu Dumnezeu a creat Universul

[I.Calin]

În prealabil postat de Dumitru73

Nu ti se pare ca e totusi cam putin?
Poti sa-i spui unui ateu: frate, toate teoriile tale, toate gandurile tale, toate cercetarile si descoperirile pe care le-ai studiat, toate dovezile pe care iti bazezi convingerile, sunt false, trebuie sa steargi totul cu buretele si sa creazi in Dumnezeu?
Dar el o sa te intrebe:
Bine, bine! Dar eu am masa plina de dovezi care ma duc intr-o anumita directie, iar tu vii si-mi spui ca nimic nu este real.
Poate vin dupa tine, dar trebuie sa ma convingi.
Si tu ce faci? Ii arunci cel mai convingator argument pe care il cunosti: "trebuie sa crezi"
Nu ti se pare putin?

Poate fi, într-adevăr, cam puțin din perspectiva unor dovezi irefutabile care țin de "toate teoriile tale, toate gandurile tale, toate cercetarile si descoperirile pe care le-ai studiat, toate dovezile pe care iti bazezi convingerile, sunt false, trebuie sa steargi totul cu buretele si sa creazi in Dumnezeu".

Eu tocmai asta spun: tot ce am asimilat pe calea științei trebuie reconsiderat pornind de la o altă axiomă: credința în Dumnezeu.
Eu nu cred că "masa plina de dovezi" te duc necondiționat spre negarea existenței lui Dumnezeu. Și nu am negat că "nimic nu este real" din ceea ce crezi. Poate fi totul cât se poate de real. Adevărul sau falsitatea convingerilor noastre țin până la urmă de reacția afectivă și valorizatoare pe care o avem la cunoștințele pe care le deținem.

"trebuie sa crezi" nu este un argument. Acel "trebuie" ne spune că este vorba de o judecată imperativă. Și vine tot din credință. Și cred că da: trebuie să crezi, dacă vrei să știi. Dacă mi se pare puțin? E foarte dificil să admiți (vorbesc de mine) că ești un nimic și miile de pagini citite și toate informațiile pe care le deții sunt zero și nu reprezinți nimic mai mult nici măcar față de cel din urmă ticălos. Să admit că sunt un zero barat în raport cu oricine? Să admit că o băbuță oarecare și de aiurea care se închină în biserică este deasupra mea? E foarte greu de admis asta! Sunt pe deplin de acord cu tine că acel "trebuie să crezi" e foarte puțin și nu se supune rigorilor noastre cognitive și etice.

E foarte puțin să "trebuie să crezi"! Și e foarte mult să poți să o faci.

[Dumitru73]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Cel mai simplu,dupa parerea mea:Roaga-L pe Dumnezeu sa te ajute sa-L gasesti!

Trebuie sa fii sincer insa,ceva de genul:Doamne,eu sint aproape sigur ca nu o sa te gasesc,pentru ca nu existi...dar daca chiar existi,ajuta-ma sa te gasesc si sa te cunosc!

Si mai bine si mai rapid ar fi daca chiar ai fi intr-o nevoie,suferinta....

PS.daca L-ai ruga si intr-o biserica,in fata icoanei...mmmmm...ai intra deja pe tarimul minunilor....smerite!

Scuza-ma, nu vreau sa para a jignire ...
Dar de ce sa nu il rog pe Budha, pe Zamolxe, Zeus, sau oricare alta zeitate?

[Dumitru73]

În prealabil postat de I.Calin

Deși nu mi te-ai adresat, fie-mi permise două întrebări:
1. Ai putea să redai ceea ce te-a determinat să mergi "pe aceeasi directie, dar ... in sens opus ...", să ajungi de la credință la ateism, dacă am înțeles bine?
2. Ai fost creștin?

1. Asa cum am mai spus, nu am cautat nimic in mod special. Oricum am mai vorbit despre asta pe forum.
Pur si simplu, la un moment dat mi-am dat seama ca merg in sens invers.
Si atunci am inceput sa "studiez" (pun in ghilimele ca nu am studiat nimic, doar am citit ce au studiat altii).
Si incet, incet, repet, fara sa vreau sa ajung la ateism, din contra chiar, am inceput sa mi se contureze alte concluzii decat cele de la inceput.
2. Nu ma consider ateu, ci doar necredincios. Da, m-am nascut crestin, in familie crestin ortodoxa, am fost botezat la ortodocsi si inca ma simt crestin, ca apartenenta religioasa.

[I.Calin]

În prealabil postat de Dumitru73

Scuza-ma, nu vreau sa para a jignire ...
Dar de ce sa nu il rog pe Budha, pe Zamolxe, Zeus, sau oricare alta zeitate?

Ei, acum, nu te învârti într-un cerc vicios.
Poți admite că dacă există Dumnezeu, El este unic și prin rugăciune și dorința sinceră de a-L găsi, Îl vei cunoaște. Și dacă vrei o părere sinceră: vei ajunge într-o bună zi și acolo. Să nu crezi că vreau să fac pe profetul și marele cunoscător, nu vreau să te supăr, îți doresc doresc doar ce-i mai bun pentru tine și din punctul meu de vedere, aceasta cred.

În prealabil postat de Dumitru73

2. Nu ma consider ateu, ci doar necredincios. Da, m-am nascut crestin, in familie crestin ortodoxa, am fost botezat la ortodocsi si inca ma simt crestin, ca apartenenta religioasa.

OK, ce am spus și mai sus, dacă ești sincer cu ceea ce cauți (și eu am toate motivele să cred că ești), vei găsi.

[Dumitru73]

În prealabil postat de I.Calin

Poate fi, într-adevăr, cam puțin din perspectiva unor dovezi irefutabile care țin de "toate teoriile tale, toate gandurile tale, toate cercetarile si descoperirile pe care le-ai studiat, toate dovezile pe care iti bazezi convingerile, sunt false, trebuie sa steargi totul cu buretele si sa creazi in Dumnezeu".

Eu tocmai asta spun: tot ce am asimilat pe calea științei trebuie reconsiderat pornind de la o altă axiomă: credința în Dumnezeu.
Eu nu cred că "masa plina de dovezi" te duc necondiționat spre negarea existenței lui Dumnezeu. Și nu am negat că "nimic nu este real" din ceea ce crezi. Poate fi totul cât se poate de real. Adevărul sau falsitatea convingerilor noastre țin până la urmă de reacția afectivă și valorizatoare pe care o avem la cunoștințele pe care le deținem.

"trebuie sa crezi" nu este un argument. Acel "trebuie" ne spune că este vorba de o judecată imperativă. Și vine tot din credință. Și cred că da: trebuie să crezi, dacă vrei să știi. Dacă mi se pare puțin? E foarte dificil să admiți (vorbesc de mine) că ești un nimic și miile de pagini citite și toate informațiile pe care le deții sunt zero și nu reprezinți nimic mai mult nici măcar față de cel din urmă ticălos. Să admit că sunt un zero barat în raport cu oricine? Să admit că o băbuță oarecare și de aiurea care se închină în biserică este deasupra mea? E foarte greu de admis asta! Sunt pe deplin de acord cu tine că acel "trebuie să crezi" e foarte puțin și nu se supune rigorilor noastre cognitive și etice.

E foarte puțin să "trebuie să crezi"! Și e foarte mult să poți să o faci.

Ai si tu dreptate.
Dar eu ma duc in varf de munte, iau o piatra si piatra aceea imi spune ca nu exista Dumnezeu.
Sper ca ai inteles ce vreau sa spun, nu vreau sa zica cineva ca vorbesc cu pietrele

[georgeval]

În prealabil postat de Dumitru73

Scuza-ma, nu vreau sa para a jignire ...
Dar de ce sa nu il rog pe Budha, pe Zamolxe, Zeus, sau oricare alta zeitate?

Pentru un crestin intruparea Fiului lui Dumnezeu reprezinta deplina revelatie a divinitatii, prin aceasta ma incredintez de exitstenta reala a lui Dumnezeu. Persoanele amintite de tine raman in sfera umanitatii- Budha- sau raman total transcendente fara sa se coboare prin intrupare la nivelul si posibilitatea omului de intelegere.

[I.Calin]

În prealabil postat de pisi

aici veti gasi intregul articol - http://www.libertatea.ro/stire/nu-du...ng-302191.html


Ce parere aveti despre ideile lui ?

De ce n-aș admite teoria lui Isaac Newton și l-aș crede pe Stephen Hawking?
Ideile lui sunt expresia unui mod de gândire răspândit printre unii oameni de știință. Nu văd nimic revoluționar în asta.
Problemele lui sunt de altă natură decât cele științifice.

[Dumitru73]

În prealabil postat de I.Calin

Ei, acum, nu te învârti într-un cerc vicios.
Poți admite că dacă există Dumnezeu, El este unic și prin rugăciune și dorința sinceră de a-L găsi, Îl vei cunoaște. Și dacă vrei o părere sinceră: vei ajunge într-o bună zi și acolo. Să nu crezi că vreau să fac pe profetul și marele cunoscător, nu vreau să te supăr, îți doresc doresc doar ce-i mai bun pentru tine și din punctul meu de vedere, aceasta cred.

OK, ce am spus și mai sus, dacă ești sincer cu ceea ce cauți (și eu am toate motivele să cred că ești), vei găsi.

Ce imi spune ca acesta este un cerc vicios si cum aflu care calea de a iesi din cerc?

[Dumitru73]

În prealabil postat de georgeval

Pentru un crestin intruparea Fiului lui Dumnezeu reprezinta deplina revelatie a divinitatii, prin aceasta ma incredintez de exitstenta reala a lui Dumnezeu. Persoanele amintite de tine raman in sfera umanitatii- Budha- sau raman total transcendente fara sa se coboare prin intrupare la nivelul si posibilitatea omului de intelegere.

Scuza-ma, dar pentru un ateu o astfel de explicatie este absolut fara consistenta.
Dara eram in alt punct al pamantului, mi se spunea acelasi lucru, doar ca inversau numele.

[Radu32]

trebuie sa tratam cu multa intelegere si condescendenta, contorsionarile cogitative ale acestui frate al nostru grav lovit de boala !
Dincolo de statura lui stiintifica, laudabila dealtfel si apreciabila, el este un om lovit de boala si infirmitate, aceste suferinte generand, pe plan psihologic si psihanalitic o revolta la adresa lui Dumnezeu, transpusa sau ascunsa, deghizata, sub forma unor sentinte cosmologice si cosmogonice,din domeniul sau de activitate !

se stia ,dealtfel si fara el,ca universul sufera doua procese,ce se poat derula la infinit : expansiunea initiala a big-bangului,si apoi contractia, deci recaderea,datorita gravitatiei in punctul original infinitezimal,care determina o noua ecplozie, si expandare, cand ajunge la masa critica !
si asa pe firul acestui proces cosmologic,putem aserta ideea ca inainte de acest univers au mai fost miliarde de universuri,si dupa noi vor mai fi miliarde de umiversuri cu tot ansamblul lor de stele si galaxii !
Ori ,asta se poate produce in timpuri infinite, care nu pot fi intelese sau concepute numeric de mintea mumana, si poate nici de cea electronica !

insa nu putem sa fim uimiti de grandoarea acestui spectacol cosmogonic,si de infinitatea de universuri care au putut sa exista in trecut si care vor exista in viitor ! Si totul la o scara infinita, pe care mintea umana nu o poate cuprinde !

aici intervine, necesitatea existentei unei minti divine, a unei constiinte plenare, holistice,care controleaza constient tot acest proces al evolutiei universului pana la om !

Nu se putea ca dintr-o forma inferioara,precum materia sa se nasca o forma superioara,numai prin hazardul pur,constiinta umana,daca nu exista in prealabil o constiinta ordonatoare superioara,care sa aranjeze in prealabil lucrurile !
Deci logica cea mai elementara, ne constrange sa afirmam sus si tare existenta unui principiu prim al materiei, o constiinta ordonatoare,adica DUMNEZEU !