Cand l-ati descoperit pe Iisus?

[leonte]

În prealabil postat de cezar_ioan

(Daca nu merge un dialog sub epitrahil, incearca, de ai cu adevarat nevoie, o cateheza interactiva, dupa Sfanta Spovedanie. Zic bine?)

Dragul meu.
Pornesc de la ipoteza ca nu ai cautat sa faci misto de fratele ilie, asa ca iti raspun eu la intrebare. Nu zici deloc bine, dintr-un simplu motiv. Fratele ilie a afirmat ca e mai mult decat un om dus la biserica; e un om care se si spovedeste. Cateheza este un proces care, in mare, se desfasoara in biserica prin randuiala pe care ar trebuie sa o pastram de la sfinti, cei ce chiar erau Ortodoxi (nu doar se autointitulau). Daca unu enorias e mai greu de cap, dar este in turma ta de prot paroh, ai obligatia sa te ingrijesti de el. Daca nu esti capabil, fiind si tu om limitat, ceri ajutor de la alt ierarh mai in masura sa te ajute. In cele din urma, crestinul ortodox trebuie sa afle Adevarul inainte de a cauta raspunsuri pe formuri.

In schimb, amandoi stim ca lucrurile stau exact pe dos. Un parastas sau un botez este mult mai profitabil decat o cateheza facuta unui om greu de cap. Daca e din vina omului ca nu ajunge sa inteleaga adevarul, deci nu din vina preotului care nu si-a dat toata silinta, inseamna ca Iisus a gresit cand a uns apostoli, cand de fapt, era suficient sa-i cerceteze pe cei curati cu inima si sa le reveleze in secret Adevarul. In felul acesta nimeni nu ar mai fi zis ca "-eu sunt biserica lui Hristos. -Ba eu sunt..."

Dar Dumnezeu nu e dupa chipul si asemnarea noastra, ci noi ar trebui sa fim dupa chipul si asemnarea Lui. Pentru aceasta a uns apostoli, ca sa avem pilde vii de bunatate. Pentru aceasta le-a si poruncit "asa sa lumineze lumina voastra inaitea oamenilor..." Pentru aceasta nici unul dintre sfintii parinti nu a spus "sa nu faci ce face popa (alias urmasul lui Hristos)!" Tocmai pentru ca Evanghelia s-a predicat prin pilda propriei vieti, mai mult decat prin scrieri.
Cat text avem noi astazi mostenit de la sfintii apostoli? Compara acestea cu toata poliloghia de pe forum, plus toata stiinta de carte, plus toate bibliotecile judetene si intreaba-te: Cum a fost posibil ca un grup majoritar de analfabeti, sa predice atat de coerent un mesaj, unor popoare primitive si analfabete, in atat de putin text, fara trusturi mass-media si fara 300 cp sub capota care sa le permita sa strabata intreg Imperiul Roman?

Eu am o singura varianta de raspuns. Cele cateva cuvinte ale apostolilor au fost insotite de pilda propriei vietuiri. Prin aceasta nu a ramas nici o urma de confuzie, iar credibilitatea a fost maxima. Daca ai prinde RADIO Islam, te-ai converti la islamism? Nu cred, pentru ca nu ofera credibilitate poruncilor de jertfa de sange pe care ti le toarna in ureche. La fel e si cu iubirea de vrajmasi, cu iertarea celor ce ne gresesc noua, nu netinerea de minte a raului, cu neiubirea de arginiti, cu abtinerea de la betie, de la fumat, de la curvie, etc. Orice altfel de predicator este popa mincinos si ucenic al antihristului, despre care Mantuitorul ne-a avertizat sa fim cu bagare de seama si ne-a dat chiar acest indiciu ca sa ii recunoastem.

Eu nu ma astept sa vad sfintenie la omul pagan sau ateu. Dar ma astept sa vad sfintenie la cel ca imi spune ca numai prin dezlegarile si binecuvnatarile lui pot ajunge la Dumnezeu. Si daca vad pe dos, ce altceva pot sa fac decat sa fug de sursa de sminteala, ca nu cumva sa ajung sa gandesc ceva si mai grav: adica totul este o minciuna. Si multumesc Celui ce m-a izbavit dintr-o astfel de alunecare in care eram gata sa cad.

Probabil ca daca as fi avut parte de o altfel de cateheza, mesajul pe care tocmai l-ai citit nu ar fi existat. O fi si asta tot din vina mea?! Domnul le stie pe toate, noi doar ne dam cu parerea pentru slava desarta.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

Stiu ca-l iubesti mult pe Sfantul Siluan , si chiar nu stiu de ce ai scos din semnatura ta frumoasele sale invataturi , dar ma intreb daca Sfantului Siluan i-au trebuit zeci de ani ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu , ce sansa avem noi in a-L cunoaste cu adevarat ? Una e iluzia cunoasterii lui Dumnezeu , si alta e Cunoasterea Adevarata a lui Dumnezeu . Pe ce treapta ne aflam noi fata de acesti mari nevoitori , sau poate nu ne aflam pe nici o treapta , doar visam , speram si cam atat.

E adevarat ca am schimbat "semnatura" prin care faceam trimitere la invataturile Sf Siluan... Intre timp a oranduit Dumnezeu sa gasesc invataturi deosebit de folositoare si la alti sfinti parinti, si parca evidentiindu-l doar pe Sf. Siluan, i-as nedreptati pe ceilalti... Pana la urma am constatat ca toti sfintii parinti ne indeamna la fel: sa-i iubim pe vrajmasii nostri. Acest lucru, din cate observ si la altii nu doar la mine, mi se pare cel mai greu examen al ortodoxiei. Daca suntem capabili sa ne rugam pentru cel ce ne tulbura si ne face zile fripte, inseamna ca Mantuitorul nu degeaba s-a rastignit pe Cruce, iar noi am inteles si am trecut testul smereniei! Daca insa continuam sa ne luam de guler cu fiecare-n parte, daca mai aruncam cate o ironie (de indreptare "cica"!...), daca ne razvratim si lovim cu pumnul in masa, IMPUNAND... ortodoxia (vai! ce jalnic suna: "impunerea ortodoxiei), oare unde mai este gandul nostru de rugaciune pentru vrajmasi?... De aceea, frate Cristian, am indraznit sa ma rezum in semnatura mea, doar la ceea ce e esential in sfanta ortodoxie: Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat; este o porunca! Mi-e greu sa mi-o insusesc "peste noapte", dar poate vazand-o atat de des sub ochii mei, macar sa ma apropii suficient incat sa faca restul, bunul Dumnezeu, pentru mine!
Facand un lucru atat de greu, dar atat de simplu in sinea lui, atunci avem sansa sa-L cunoastem pe Dumnezeul din noi. Cred ca de fapt asta e esenta ortodoxiei in mod special!

[cristiboss56]

Of , frate Culai , nu asta-i esenta ORTODOXIEI , ci INIMA INFRANTA si SMERITA , dobandirea SMERENIEI , prin care pazim TOATE PORUNCILE , nu una sau doua , si prin asta Dumnezeu ne va iubi si nu ne va urgisi in veacul veacului .
Inima infranta si smerita , n-o sa vada niciodata vrajmasi in juru-i , nu va fi deranjata de orice semn de punctuatie , de orice contrazicere , de orice cuvant , nu are cum sa vada vrajmasie , cearta si ura in jurul ei !
iNIMA INFRANTA SI SMERITA , naste iubire continua , pace , intelegere , iertare si se fereste de minciuna , desfranare , clevetire , trufie , marire , de slava desarta , si toate poruncile le implineste , nu una sau doua , caci degeaba-ti iubesti vrajmasii , si curvasaresti cu sufletul si trupul , si te maresti cu cele dobandite .
Iubirea de vrajmasi o intalnim mai in toate religile lumii , pe cand SMERENIA este esenta credintei noastre , si odata dobandita toate cele rele dispar precum ceata . Nu suntem smeriti , fratele meu drag , sarim etape importante in desavarsirea noastra , si de multe ori durerile noastre la adresa celor din jurul nostru sunt oglinda noastra , a felului nostru de a fi . E o vorba romaneasca , ca hotu striga hotu , asa si noi vorbim de iubire , iertare , si le propovaduim cu-nversunare , tocma ca nu le avem , nu le cunoastem , lucram opusul lor , si atunci cerem altora ceea ce noi nu avem . Lipsa de smerenie pe toate le ucide , te rog sa ma crezi , si o inima care nu stie sa se infranga si sa se smereasca , nu va avea in veci iubire , fie ea si de vrajmasi . Toate poruncile , nu una , sau doua trebuie pazite , caci altfel sansele noastre sunt minime , ne furam singuri caciula , fratele meu !
Repet , esenta Ortodioxiei este SMERENIA , adica INIMA INFRANTA si SMERITA , iar cel care crede ca un astfel de om exista pe un forum , fie el si "ortodox" se inseala , caci smerenia nu are legatura in general cu internetul , dar mai cu seama cu forumul asta sau oricare altul ! Ne asumam acest risc fiecare in parte , dar te implor sa ma crezi ca esenta Ortodoxiei este INIMA INFRANTA SI SMERITA , din care rezulta pazirea tuturor poruncilor si cunoasterea reala a lui Dumnezeu !
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu , sa nu zabovim prea mult pe aici , eu deja am "depasit norma ", si sa ne ocupam cu seriozitate de pocainta noastra , lasand teoriile si maririle noastre , si lucrand practic la indreptarea noastra , pana atunci figuram doar in statistici ortodocsi !
Din tot sufletul iti doresc sa reusesti ce eu nu am reusit pana acum , din tot sufletul iti doresc . . . !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

esenta Ortodoxiei este INIMA INFRANTA SI SMERITA , din care rezulta pazirea tuturor poruncilor si cunoasterea reala a lui Dumnezeu !

As vrea sa pot sa nu te contrazic, iar daca o fac, imi cer iertare, fiindca nu din orgoliu se intampla acest lucru, ci din dorinta de a ne folosi.
Teoretic, tu ai dreptate, dar la cei de genul noastru, ma tem ca nu merge deloc. Ce sa ma convinga pe mine sa ma smeresc, Cristiane, sfaturile userilor crestini? Predicile preotului, de dupa sfintele liturghii? Sau poate Psalmul 50?... Asta este apa de ploaie, pentru cei ca noi... Nu ne invatam minte ca suntem indaradnici pur si simplu.
Iar ca sa intelegi rationamentul meu, o sa-ti dau un exemplu extrem de simplu. Pe fiecare pachet de tigari scrie mare: "Tutunul dauneaza grav sanatatii!". Cu toate astea, fumatorul isi vede de viciul lui, desi stie ca nu-i bine ce face. Am la Sf Gheorghe un cumnat cu care am incercat in fel si chip sa-l determin sa renunte la fumat. Fara succes insa! Acum este internat in spital intr-o stare foarte grava. Spunea ca daca scapa cu bine, nu mai pune in viata lui gura pe tigari!
Vezi tu, Cristiane, cum e cu smerenia la care suntem sfatuiti sa purcedem, si PORUNCA pe care ne-o da Dumnezeu, sa ne iubim vrajmasii? Noi, oamenii, dotati cu ratiune si plini de desteptaciune paranoica, nu ascultam de sfatul nimanui, fie El si Dumnezeu! Un sfat e un sfat, si-atat! Adica, mai merge si dupa capu' nostru. Dar cand e PORUNCA, scuza-ma, nene, nu mai e loc de-ntors. Rationamentul meu este simplu: atunci cand scriu un mesaj, trebuie sa-mi dau cum pot silinta sa nu intru in conflict cu propria semnatura. Ma silesc sa inteleg pe fiecare-n parte, chiar daca nu de putine ori, unele mesaje contin aluzii ostentative... Oare facand zilnic efortul de a intelege si de a-i ingadui oricui sa spuna orice la adresa mea, fara sa ma tulbur (prea tare, sau pentru mult timp), oare nu asta inseamna lupta cu propria mandrie? nu cumva asta este smerenia de care vorbesti tu? Ca sa vorbesc de smerenie, fara sa-mi iubesc vrajmasul, este ca si cum as merge la padure fara topor! Ori, dupa parerea mea, smerenia n-o poti accepta in sufletul tau dupa ce ai auzit "Sfatul Inteleptilor". Pentru asta iti trebuie ascultare oarba, iar la noi... fara "porunca" nu merge!!!
Tu poti sa ma sfatuiesti pe mine de mii de ori pe zi! In trufia mea, poate de vad un inselat. Eu pot sa te sfatuiesc de mii de ori pe zi. In orgoliul tau, stii bine ca sunt un inselat! Avand in vedere cele doua exemple, valabile pentru oricine de pe acest forum, cine va iesi castigat, frate Cristian? Tu oricum nu asculti de sfatul meu, eu oricum nu ascult de sfatul tau si tot asa, nu ne mai smerim in vecii vecilor! Dar, o solutie tot ne da Dumnezeu, care nu-si pune mintea cu slabiciunile noastre. Mie mi-a dat aceasta varianta, poate tie ti-a dat (sau iti va da) alta! Pana la urma nu ne lasa, iar pentru asta ar trebui sa-I fim mult recunoscatori.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de leonte

Daca ai prinde RADIO Islam, te-ai converti la islamism? Nu cred, pentru ca nu ofera credibilitate poruncilor de jertfa de sange pe care ti le toarna in ureche.

Asta sa fie temeiul? Credibilitatea...
Nu stiu, intreb si eu...

[leonte]

În prealabil postat de cezar_ioan

Asta sa fie temeiul? Credibilitatea...
Nu stiu, intreb si eu...

Sper ca nu simti repulsie pentru cuvantul allah, care, de fapt are o semnificatie si nu este doar o eticheta trantita pentru un zeu inventat.
Insa nu am de gand sa insiruiesc motive pentru care am putea sa dam crezare unor pasaje din Coran, din simplul motiv ca nu sunt musulman si nu simt nevoia nici macar sa iau la cunostinta despre dogma islamului. De ce nu simt nevoia sa iau la cunostinta despre vreo alta dogma? Pentru ca sufletul meu e plin de nadejdea intr-un Dumnezeu care s-a facut om cu trup muritor ca eu sa pot afla ce este binele in primul rand din vietuirea Lui.

Ce poate fi mai naucitor decat ca Unul, care are putere sa stearga intreg Pamantul din Univers, s-a lasat scuipat de niste idioti, victime ale nestiintei binelui?

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Ce sa ma convinga pe mine sa ma smeresc, Cristiane, sfaturile userilor crestini? Predicile preotului, de dupa sfintele liturghii? Sau poate Psalmul 50?... Asta este apa de ploaie, pentru cei ca noi... Nu ne invatam minte ca suntem indaradnici pur si simplu.

Dacă-mi îngăduiți să mă amestec și eu în vorba voastră: Cu adevărat sfaturile nu prea ajută ca să ne smerim. Că nu ne putem smeri cu de la noi putere. Ne ajută, însă, Domnul, să o facem, dar tot dacă vrem: ne dă (binecuvântate) necazuri, dureri, prilejuri de răbdare - a nedreptăților, a ocărilor. Ne dă, cu alte cuvinte, Crucea Sa. Sau, mai bine spus, ne îndeamnă doar să ne-o purtăm pe a noastră. Fără Cruce nu putem să ne smerim. Dar ne-am obișnuit tare mult să fugim de ea, să o evităm prin orice mijloace. Și atunci, cum ne vom mântui?
Și iată, cred că tot ce e binecuvântat în lumea asta trebuie să poarte semnul crucii: monahii după cruce aleargă, mirenii trebuie să înțeleagă căsătoria ca pe o cruce; munca este cruce; facerea de bine de asemenea.

[sophia]

În prealabil postat de cuvantul

As avea o curiozitate,cand l-ati descoperit de Iisus? Ce moment v-a facut pe dumneavoastra sa va intoarceti catre El?
Ii mai intreb pe prietenii mei "Cine e Iisus?" iar raspunsurile sunt foarte diverse,de la un simplu profet,la "un alt mesia", sau chiar injurii.
V-ati nascut cu aceasta credinta sau a existant un moment determinant? Jean Pault Satre spunea (daca nu ma insel) ca existenta precede esenta.
Incep eu.Am fost educat de bunica sa fiu credincios.Nu trecea o seara fara sa ma rog si sa sarut o icoana.Nu stiam prea multe,dar era suficient incat sa am un somn linistit.Apoi am inceput sa fiu ateu,apoi chiar anti-crestin.Dupa o supradoza de droguri si o noapte lunga in care am zis ca daca nu mor ma schimb,am devenit un om mai religios.Din pacate nu un bun crestin,dar planuiesc ca incet incet sa ma convertesc sper Iisus.

Interesant subiectul. Pusesem si eu candva o asemenea intrebare.
Mai intai ca eu nu cred ca cineva se naste cu anumita credinta, ci intr-o credinta (adica intr-o tara, comunitate, familie cu anumita credinta).
Pasul urmator este botezul, dar nici acesta inca nu defineste credinta cuiva, decat ca apartenenta si titulatura.

Pe urma drumurile se despart: unii au parte de rude care sa ii invete mai indeaproape credinta, de parohie si preot/duhovnic apropiat si bun. Si asa ajung sa-l cunoasca pe Dumnezeu in prima faza.

Altii nu au aceste premize si pot sa ajunga insisi prin anumite imprejurari, sau alte persoane la credinta.

Se spune/scrie mult despre importanta modelului de credinta in familie. Sunt numai partial de acord, caci nu este suficient.

Sunt unii care urmeaza acest model, altii care il au, dar nu-l urmeaza, altii care nu au model si totusi pornesc pe acest drum singurei etc.

Eu spun ca important este ceea ce se intampla in sufletul tau. Nici mama, nici tata si nici bunica nu-ti pot insufla credinta cu forta, pentru ca este ceva de suflet.
Unii au experiente negative in viata si ajung la credinta, altii dimpotriva din experiente negative sau pozitive, parasesc credinta lor si aleg alta, sau nici una.

Nu stim noi ce se intampla in fiecare.

Mai spun ca dupa parerea mea nimeni nu ajunge sa-l cunoasca pe Dumnezeu in Treimea Sa, asa cum este el cu adevarat. Poate numai monahii foarte buni.
Fiecare si-L imagineaza si iL simte dupa capacitatea lui.

E bine sa mergem usor, treptat si cu ajutor specializat (preot si cateheza) pe drumul credintei, ca sa nu cadem. As compara-o cu mersul pe sarma. Poti sa cazi in orice clipa in oricare parte.

Si mai cred ca atunci cand ai ajuns sa mergi pe acest drum si sa doresti sa ramai pe el, sa fii cu Dumnezeu sa fie din dorinta ta sincera si fara presiune din afara.
Din pacate pentru multi exista o bifurcatie mare intre credinta (viata duhovniceasca) si viata lumeasca si de aici pot apare multe pericole si rataciri.

Avem mult de luptat cu noi insine si derutele noastre, neputintele noastre, la care se adauga si influenta altora care in permanenta te judeca si te critica (vai faci pacatul cutare, vai nu esti ortodox ca nu faci aia si aia, sau faci aia si aia, vai si vai).

Ca sa raspund concret la intrebare eu am avut putina orientare in familie, am avut oarece informare din afara (in copilarie).
Am pasit treptat si incet pe drumul credintei intreband pe unul si pe altul.
Abia tarziu au existat niste intamplari (pozitive mei degraba) in viata mea care m-au ajutat.
Am mult de luptat (inclusiv cu mine insami), eu vad credinta putin altfel decat multi altii (mai mult orientata pe social, mai pragmatic) si vad unele lucruri mai altfel.
Am cunoscut pe parintele Galeriu personal si il am cumva ca model. Si sfintia sa era mult indreptat spre om.
M-am gandit uneori in neputinta si disperarea mea sa aleg alt drum, dar nu pot. Dumnezeu si cei de Sus la care ma rog, sunt cu mine si ma intaresc.

[DragosP]

În prealabil postat de sophia

Se spune/scrie mult despre importanta modelului de credinta in familie. Sunt numai partial de acord, caci nu este suficient.

Normal, mai trebuie citit şi învăţat şi catehismul.
E drept că mai întâi credinţa este auzită. Dar pentru a fi trăită, mai ales în zilele noastre, trebuie învăţată.

[sophia]

În prealabil postat de DragosP

Normal, mai trebuie citit şi învăţat şi catehismul.
E drept că mai întâi credinţa este auzită. Dar pentru a fi trăită, mai ales în zilele noastre, trebuie învăţată.

Inceteaza te rog!
Nu trebuie invatat ci simtit! si asta lipseste multora.
Degeaba invatam buchia de carte, daca pe urma tot rau facem oamenilor si daca nu avem nimic in suflet.