Cand l-ati descoperit pe Iisus?

[cristiboss56]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Cand L-am descoperit eu pe Iisus? NICIODATA!
Cand m-a descoperit El pe mine? Nu stiu!
Desi nu eu L-am descoperit, eu ma fac vinovat ca m-am ratacit de El si ca, orice-ar fi, nu fac cele placute Lui!...
Cat sunt de dese intalnirile cu El? Pai, inafara de sfintele liturghii, unde, de voie - de nevoie sunt laolalta cu ceilalti, nu ca as fi eu un privilegiat anume, nu stiu daca rugaciunile mele ajung mai sus de sfintele icoane, sau poate uneori nici pana acolo!... Cateodata imi place sa cred ca "ma vede", dar daca ar fi asa, as deveni mai smerit, mai constient de propriile pacate, mai putin mandru!... Dar, atat timp cat inca mai vad la aproapele meu pacate mai mari decat ale mele, ma tem ca sunt intr-o mare inselare!

Mult adevar ai scris aici , caci una este dorirea in a-L cunoaste pe Dumnezeu , si alta este cunoasterea lui Dumnezeu . Stiu ca-l iubesti mult pe Sfantul Siluan , si chiar nu stiu de ce ai scos din semnatura ta frumoasele sale invataturi , dar ma intreb daca Sfantului Siluan i-au trebuit zeci de ani ca sa-L cunoasca pe Dumnezeu , ce sansa avem noi in a-L cunoaste cu adevarat ? Una e iluzia cunoasterii lui Dumnezeu , si alta e Cunoasterea Adevarata a lui Dumnezeu . Pe ce treapta ne aflam noi fata de acesti mari nevoitori , sau poate nu ne aflam pe nici o treapta , doar visam , speram si cam atat .
Iata un mic fragment dintr o invatatura ( o vorba ) a Sfantului Siluan :
" Cel ce a dobândit în inima sa dragostea lui Dumnezeu, mişcat de această dragoste, săvârşeşte faptele sale din porniri care aproximează voia lui Dumnezeu; este, însă, vorba doar de o aproximare şi nu de desăvâr-şire. Faptul de a nu putea ajunge la plinirea desăvârşirii duce la nevoia absolută pentru toţi a unei neântrerupte comuni-cări cu Dumnezeu prin rugăciune pentru călăuzire şi ajutor. Omul nu ajunge nu numai la desăvârşirea dragostei, dar nici la desăvârşirea cunoaşterii. O faptă ce izvorăşte, cum s-ar părea, din cea mai bună pornire, adesea poate avea consecinţe nedorite, ba chiar rele. Iar aceasta pentru că mijloacele sau chipul înfăptuirii erau rele sau pur şi simplu greşite în situaţia dată. Adesea auzim pe câte cineva îndreptăţindu-se cu buna intenţie avută, dar aceasta nu este destul. Viaţa omenească este plină de astfel de greşeli. Iată pentru ce cel care iubeşte pe Dumnezeu todeauna caută îndrumare de Sus ciulind necontenit urechea sa lăuntrică spre a auzi glasul lui Dumnezeu."