linistea in familie depinde de viata sexuala?

[glykys]

În prealabil postat de iana

E dramatic sa compari dragostea intr-o casnicie cu dragostea pentru mancare.

Doar o mica lamurire de terminologie - imi aduc aminte ca un prieten teolog mi-a explicat ca termenul de gastromarghia (care inseamna, ad litteram, nebunia pantecelui) era folosit in patristica pentru a desemna atat lacomia de mancare, cat si desfranarea. E si ideea ca prima o provoaca pe cea de-a doua. Cred ca de aici vine paralela.

[Eugen7]

În prealabil postat de costel

E dramatic sa ajungi sa spui ca dobandesti linistea prin viata sexuala. Altul va putea spunea ca el dobandeste linistea daca a mancat o anumita mancare si tot asa. Eu sunt de parere ca asta e o falsa liniste, ca vine o alta zi in care te trezesti "nelinistit", iar ca sa ajungi la liniste trebuie sa satisfaci poftele. Dar acesta este semnul ca am devenit sclavi poftelor, nu stapani peste ele.

Omul este trup si suflet, astfel exista armonie duhovniceasca si trupeasca.
Poftele trupului sunt firesti si ele nu sunt rele in sine, ci modul in care le manifestam poate fi rau sau bun. Daca am spune ca sunt rele am da vina pe Dumnezeu ca ne-a facut asa, sa avem ceva rau in noi. Dumnezeu a spus de la inceput "cresteti si inmultiti-va" evident ca firesc si nu nefiresc.

Satisfacerea dorintelor sexuale firesti (poftelor trupesti normale) in cadrul casatoriei nu este pacat sau un lucru rau. Abuzul da este rau, si refuzul este rau... precum si neimplinirea este rea.
Daca sotii nu s-ar dori trupeste cum ar aparea pruncii? Daca unirea sexuala fireasca, urmare a dorintei (poftei) trupesti nu ar fi fost pusa in noi de Dumnezeu cum am mai face copiii? Daca activitatea sexuala ar fi rea si pacatoasa in cazul familiei de ce nu recomanda Dumnezeu "fecundarea in vitro" sa scapam de acest mare rau? Si cum ar putea Dumnezeu sa binecuvinteze in taina casatoriei ceva rau?

Daca dorintele sexuale firesti sunt implnite normal in cadrul casatoriei aceasta nu inseamna nicidecum patima. Daca totul se face dupa randuiala Bisericii, cu respectarea posturilor, cu asculare de preotul duhovnic etc... sotii nu vor pica in patima trupesca.
Patima trupeasca este cand omul ajunge scalvul trupului si din nefericire chiar si multe familii cad in acesta patima.

Desgur ca si in cadrul familiei trebuie sa ne tinem dorintele sub control sa ne infranam, dar nu total (adica nu abstineta sexuala totala) asa cum fac monahii care traiesc in celibat. Intr-adevar ei isi infraneaza total aceste dorinte si porniri firesti ale trupului (nu pentru ca ar fi rele ci pentru ca au ales celibatul). In casatorie insa daca ne infranam total, daca dispare dorinta activitatii sexuale cum mai apar copiii?

[anamaria simleu]

În prealabil postat de blackswan

Da, viața sexuală stă la baza destrămării căsniciilor, dar nu în sensul prezentat în reviste, că nu practici asta cum trebuie. Problema este că omul depravat își pierde capacitatea de a iubi, devine un animal dominat de instincte. Omul trebuie să-și păstreze castitatea până la căsătorie și apoi să se culce numai cu soțul/soția. Dar această regulă nu e respectată. De obicei când cineva și-a pierdut castitatea înainte de căsătorie, nu va putea fi fidel, mai devreme sau mai târziu se descoperă că are un amant/o amantă.
Deci soții nu trebuie să pună sexualitatea în centrul preocupărilor lor, că atunci se prăbușește totul.

Asa este, insa cati mai respecta aceasta regula?....se considera a fi un obicei invechit, insa nu este deloc asa....de aceea se ajunge la multe infidelitati si la multe divorturi...

[iana]

În prealabil postat de glykys

Doar o mica lamurire de terminologie - imi aduc aminte ca un prieten teolog mi-a explicat ca termenul de gastromarghia (care inseamna, ad litteram, nebunia pantecelui) era folosit in patristica pentru a desemna atat lacomia de mancare, cat si desfranarea. E si ideea ca prima o provoaca pe cea de-a doua. Cred ca de aici vine paralela.

"Cele opt "gânduri ale răutăţiii", în tradiţia Ortodoxă sunt: lăcomia pântecelui – gastrimargia, desfrânarea – porneia, iubirea de arginţi – phylargyria, mânia – thymos, întristarea – lype, plictiseala – akedia, slava deşartă – kenodoxia şi mândria – hiperephania. Aceasta este o ordine ascetică, de luptă."

Le-am copiat de la o postare tot de aici de pe forum, (secte si culte, vorbirea in limbi..., postate de userul luciand).

[dumitrucelmare2000]

În prealabil postat de Eugen7

Ma bucur ca acum mesajul s-a inteles corect si apreciez onestitatea dvs. (Scuzele dvs sunt acceptate.)

Medicii care sustin ca abstinenta imbolnaveste sunt presudo-medici si nu medici, intrucat realitatea arata ca gresesc. In Biserica exista preoti care traiesc in celibat (ceea ce implica abstinenta sexuala totala), calugari si calugarite care au o sanatate foarte buna atat sufleteasca cat si trupeasca. Bineinteles ca Harul Domnului nostru Iisus Hristos ii pazeste caci fara Hristos nu putem face nimic.

Din nefericire stim care sunt efectele devastatoare in cazul unei vieti sexuale neimplinite in cadrul familiei. Traumele psihice ale barbatului inselat sunt cumplite. La fel si cele ale femeii inselate. Se poate instala depresia si urmarile ei sunt tragice. Unii ajung la suicid.
In cazul unei sexualitati necorespunzatoare in cadrul familiei, sotul sau sotia dupa caz, isi pierd increderea in sine, devin depresivi... Barbatii pot ajunge la impotenta... femeile pot dezvolta boli. In aceste cazuri intreaga familie are de suferit inclusiv copiii caci se strica armonia dragostei in familie.

De asemenea abuzul activitatii sexuale in familie duce la pervertirea Sfintei Taine a casatoriei, sotii devenind robi trupului... si ajungand mai rau ca animalele.

Doamne ajuta. Har si pace.

Nu este adevarat, medicii care sustin ca abstinenta imbolnaveste nu sunt pseudo-medici ei au perfecta dreptate insa se refera doar la abstinenta fizica. De exemplu e ca si cand te-ai gandi toata ziua la o mancare dar ajungi sa nu mananci din ea. Din nefericire exista si in manastire dar si in lume oameni care practica astfel de abstinenta si ajung sa sufere de tot felul de boli. Adevarata abstinenta este cea pe care o faci cu mintea si cu inima si bineinteles ca prin rugaciune intervine si harul lui Dumnezeu care te ajuta. Consider ca poti ajunge la astfel de abstinenta in manastire, in lume daca esti singur, si in viata de cuplu dar in acest caz este foarte greu. Convietuind cu o persoana se presupune ca ai iubit acea persoana sau poate inca o mai iubesti si este foarte greu sa nu-ti doresti sa faci dragoste cu ea. In viata de familie Sfantul Apostol Pavel recomanda abstinenta doar pentru o vreme iar Sfintii Parinti ne invata ca daca unul din soti ar tine post si celalalt vrea sa fie impreuna cel care tine post sa o faca de dragul celuilalt apoi sa-si continue postul si Dumnezeu ii va primi jertfa lui.

[glykys]

În prealabil postat de iana

"Cele opt "gânduri ale răutăţiii", în tradiţia Ortodoxă sunt: lăcomia pântecelui – gastrimargia, desfrânarea – porneia, iubirea de arginţi – phylargyria, mânia – thymos, întristarea – lype, plictiseala – akedia, slava deşartă – kenodoxia şi mândria – hiperephania. Aceasta este o ordine ascetică, de luptă."

Le-am copiat de la o postare tot de aici de pe forum, (secte si culte, vorbirea in limbi..., postate de userul luciand).

Da, ideea era ca prima o naste pe a doua:

La rândul său, Sfântul Grigorie de Nyssa arată că „pofta de mâncăruri şi băutură, care duce la îmbuibare, naşte în trup, prin lipsa de măsură, rele pe care voinţa noastră nu le mai poate stăpâni, căci mai ales saturarea îl face pe om rob patimilor ruşinoase.


<> Gastrimarghia lasă cale liberă unei mulţimi de patimi pe care le şi sporeşte; de aceea Sfinţii Părinţi o privesc ca pe maica tuturor patimilor şi pricină a tuturor răutăţilor.

<> Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a patimilor odrăslite de ea, punând-o,
prin personificare, chiar pe ea să le arate: „fiul meu cel întâi născut este slujitorul curviei; al doilea după el este cel al învârtosării inimii; al treilea e somnul.

http://logos.md/forum/showthread.php?t=585

Eu una sunt pentru masura in toate si mi se pare ca ultima idee din postarea lui Dumitrucelmare este cea mai adecvata, dar asta e doar o parere personala.

[iana]

În prealabil postat de glykys

Da, ideea era ca prima o naste pe a doua:

La rândul său, Sfântul Grigorie de Nyssa arată că „pofta de mâncăruri şi băutură, care duce la îmbuibare, naşte în trup, prin lipsa de măsură, rele pe care voinţa noastră nu le mai poate stăpâni, căci mai ales saturarea îl face pe om rob patimilor ruşinoase.


<> Gastrimarghia lasă cale liberă unei mulţimi de patimi pe care le şi sporeşte; de aceea Sfinţii Părinţi o privesc ca pe maica tuturor patimilor şi pricină a tuturor răutăţilor.

<> Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a patimilor odrăslite de ea, punând-o,
prin personificare, chiar pe ea să le arate: „fiul meu cel întâi născut este slujitorul curviei; al doilea după el este cel al învârtosării inimii; al treilea e somnul.

http://logos.md/forum/showthread.php?t=585

Eu una sunt pentru masura in toate si mi se pare ca ultima idee din postarea lui Dumitrucelmare este cea mai adecvata, dar asta e doar o parere personala.

Ceea ce spune Dumitrucelmare intareste de fapt ceea ce spunea si Eugen7

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Eugen7

Omul este trup si suflet, astfel exista armonie duhovniceasca si trupeasca.
Poftele trupului sunt firesti si ele nu sunt rele in sine, ci modul in care le manifestam poate fi rau sau bun. Daca am spune ca sunt rele am da vina pe Dumnezeu ca ne-a facut asa, sa avem ceva rau in noi. Dumnezeu a spus de la inceput "cresteti si inmultiti-va" evident ca firesc si nu nefiresc.

Satisfacerea dorintelor sexuale firesti (poftelor trupesti normale) in cadrul casatoriei nu este pacat sau un lucru rau. Abuzul da este rau, si refuzul este rau... precum si neimplinirea este rea.
Daca sotii nu s-ar dori trupeste cum ar aparea pruncii? Daca unirea sexuala fireasca, urmare a dorintei (poftei) trupesti nu ar fi fost pusa in noi de Dumnezeu cum am mai face copiii? Daca activitatea sexuala ar fi rea si pacatoasa in cazul familiei de ce nu recomanda Dumnezeu "fecundarea in vitro" sa scapam de acest mare rau? Si cum ar putea Dumnezeu sa binecuvinteze in taina casatoriei ceva rau?

Daca dorintele sexuale firesti sunt implnite normal in cadrul casatoriei aceasta nu inseamna nicidecum patima. Daca totul se face dupa randuiala Bisericii, cu respectarea posturilor, cu asculare de preotul duhovnic etc... sotii nu vor pica in patima trupesca.
Patima trupeasca este cand omul ajunge scalvul trupului si din nefericire chiar si multe familii cad in acesta patima.

Desgur ca si in cadrul familiei trebuie sa ne tinem dorintele sub control sa ne infranam, dar nu total (adica nu abstineta sexuala totala) asa cum fac monahii care traiesc in celibat. Intr-adevar ei isi infraneaza total aceste dorinte si porniri firesti ale trupului (nu pentru ca ar fi rele ci pentru ca au ales celibatul). In casatorie insa daca ne infranam total, daca dispare dorinta activitatii sexuale cum mai apar copiii?

Frate , ti-am citit postarile , indiferent de thread , mi-au atras atentia . Doresc insa sa iti pun citeva intrebari :
- faci vreo deosebire intre nevoile, trebuintele firesti , puse in fiinta umana de Creator si poftele, dorintele sale ? Daca da , care dintre ele cad sub dreapta judecata si care nu ? Poate exista o legatura canonica , cel putin, intre nevoi/trebuinta-pofta- obicei- patima ? Textul acesta nu lasa clar sa se vada , ori poate ca nu sunt in stare sa pricep eu , si pt. aceasta intreb !
- exista totusi in om necesitati/pofte care nu sunt de la Creator desi exista laolalta cu zidirea lui D.zeu ?
- Chiar daca Ziditorul a facut fiinta umana dintru inceput buna ea astazi mai este astel ? De ce nu mai este astfel ? Cine a facut sa nu mai fie astfel ? Sau poate ca inca mai este ?
- Crezi ca celibatul , ca forma de vietuire fara binecuvintare (aceasta insemna multe si presupune o discutie de sine statatoare in cazul in care nu se intelege subiectul !), garanteaza sanatatea fizica ?

[blackswan]

În prealabil postat de anamaria simleu

Asa este, insa cati mai respecta aceasta regula?....se considera a fi un obicei invechit, insa nu este deloc asa....de aceea se ajunge la multe infidelitati si la multe divorturi...

Chiar trebuia să-mi amintești? Așa este, cum zici.

O nouă întrebare pe care o lansez în urma acestor răspunsuri se referă la vinul de pe urmă, cel oferit de Mântuitorul la nunta din Cana. Cunoaşteţi din viaţa voastră gustul acestui vin? După părintele Galeriu, acesta ar fi iubirea transfigurată de Hristos. Transfigurată ar însemna ridicată deasupra trupului, nu? Cunoaşteţi familii care se bucură de această iubire mai presus de fire?