tinuta femeii in biserica

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de lore86

Fie vara, fie iarna tinuta ei era in fusta. Nici de frig nu plangea, nici de caldura nu suferea.

Acuma, câteva lucruri din experienţa mea de tată de fetiţă. Eu am încurajat-o mereu pe Tereza să poarte fustă. Nu numai la biserică, unde acest lucru îl consider cvasi-obligatoriu, ci şi în alte ocazii, mai puţin la joacă, unde ţinuta în fustă i-ar putea pune pudoarea la încercare. Aşa consider eu că, purtând fustă sau rochie, nu numai că e mai frumoasă, dar acest lucru ar putea contribui la o psihologie în direcţia feminităţii, evitând ambiguităţi, probleme şi confuzii privind identitatea de gen mai târziu, confuzii de care lumea e tot mai plină şi ne întrebăm de unde vin.

Ei bine, la chestia cu frigul am avut probleme în anotimpul rece. Terezei îi era frig în fustă. M-am tot întrebat cum de bunicelor noastre, pe când erau fetiţe, nu le era frig. Răspunsul a fost simplu, nu şi soluţia. Lor nu le era frig, fiindcă, mai întâi, aveau un anumit tip de chiloţi "cu mânecuţe". Sunt imposibil de găsit azi în magazinele de confecţii. Peste aceşti chiloţi cu mânecuţe, aveau, de fapt, un fel de pantalonaşi. De obicei, ei aveau un caracter de pantaloni bufanţi, adică spre capăt mânecuţa pantalonaşilor era prinsă cu un elastic (sau sfoară) care făcea ca frigul de la picioare să nu treacă în sus, spre bazin. Nu am găsit pe nicăieri asemenea pantaloni, deşi magazinele cu lenjerie pentru femei s-au dovedit pline cu tot felul de chestii care m-au uluit. Peste pantalonaşii bufanţi, bunicile noastre mai aveau, până la fustă, fustanela. Astăzi, puţinele fete şi femei care mai poartă fustanelă o poartă cusută de fustă (jupă) şi, de regulă, atunci când fusta este mai transparentă. Dar atunci se purtau pentru a ţine cald şi erau independente de fustă. În sfârşit, fusta însăşi, fusta de iarnă, era lungă peste genunchi şi dintr-un material cu textură generoasă. Greu de găsit, azi, în magazine pentru copii şi adolescente asemenea fuste.

Şi atunci, doamnele din familia mea nemaiştiind croitorie (domnii nu au ştiut nicicând), eu a trebuit să-i fac toate acestea de comandă. Materiale şi croitor pentru fustă am găsit uşor (dar nu ieftin), în schimb mult mai greu mi-a fost să găsesc o lenjereasă. În primul rând, lenjerese mai sunt extrem de puţine. Iar eu locuiesc în mijlocul Bucureştiului, mă gândesc dacă la Slobozia, de exemplu, există vreuna. Cu greu, am găsit o lenjereasă. A priceput foarte greu ce vreau de la ea, a trebuit să-i desenez. Doar chiloţi a refuzat să-mi facă, neştiind cum. "Haideţi, domnu', că nu mai face nimeni chiloţi!". Mi s-a părut ciudat ca o lenjereasă să nu facă chiloţi. Ca o asistentă medicală care nu face injecţii. Până la urmă, aventura s-a terminat cu bine, şi, în schimbul a vreo trei milioane, fetiţa mea are, acum, două fuste de iarnă, fustanelă roşie, fustanelă albă şi două perechi de pantalonaşi cu mânecuţe bufante home-made. Doar că am rămas în urmă cu gazul, mai am ceva facturi de iarnă înaintate spre plată. Deci, dacă se vrea, se poate, dar nu simplu.

[Yasmina]

În prealabil postat de TunsDiana

Unii sunt!

Deci daca monahii sunt oameni ca si noi iar noi suntem monahi ca si ei,unde mai este hotarul?
Ce-i cu aceasta confuzie?

[Yasmina]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acuma, câteva lucruri din experienţa mea de tată de fetiţă. Eu am încurajat-o mereu pe Tereza să poarte fustă. Nu numai la biserică, unde acest lucru îl consider cvasi-obligatoriu, ci şi în alte ocazii, mai puţin la joacă, unde ţinuta în fustă i-ar putea pune pudoarea la încercare. Aşa consider eu că, purtând fustă sau rochie, nu numai că e mai frumoasă, dar acest lucru ar putea contribui la o psihologie în direcţia feminităţii, evitând ambiguităţi, probleme şi confuzii privind identitatea de gen mai târziu, confuzii de care lumea e tot mai plină şi ne întrebăm de unde vin.

Ei bine, la chestia cu frigul am avut probleme în anotimpul rece. Terezei îi era frig în fustă. M-am tot întrebat cum de bunicelor noastre, pe când erau fetiţe, nu le era frig. Răspunsul a fost simplu, nu şi soluţia. Lor nu le era frig, fiindcă, mai întâi, aveau un anumit tip de chiloţi "cu mânecuţe". Sunt imposibil de găsit azi în magazinele de confecţii. Peste aceşti chiloţi cu mânecuţe, aveau, de fapt, un fel de pantalonaşi. De obicei, ei aveau un caracter de pantaloni bufanţi, adică spre capăt mânecuţa pantalonaşilor era prinsă cu un elastic (sau sfoară) care făcea ca frigul de la picioare să nu treacă în sus, spre bazin. Nu am găsit pe nicăieri asemenea pantaloni, deşi magazinele cu lenjerie pentru femei s-au dovedit pline cu tot felul de chestii care m-au uluit. Peste pantalonaşii bufanţi, bunicile noastre mai aveau, până la fustă, fustanela. Astăzi, puţinele fete şi femei care mai poartă fustanelă o poartă cusută de fustă (jupă) şi, de regulă, atunci când fusta este mai transparentă. Dar atunci se purtau pentru a ţine cald şi erau independente de fustă. În sfârşit, fusta însăşi, fusta de iarnă, era lungă peste genunchi şi dintr-un material cu textură generoasă. Greu de găsit, azi, în magazine pentru copii şi adolescente asemenea fuste.

Şi atunci, doamnele din familia mea nemaiştiind croitorie (domnii nu au ştiut nicicând), eu a trebuit să-i fac toate acestea de comandă. Materiale şi croitor pentru fustă am găsit uşor (dar nu ieftin), în schimb mult mai greu mi-a fost să găsesc o lenjereasă. În primul rând, lenjerese mai sunt extrem de puţine. Iar eu locuiesc în mijlocul Bucureştiului, mă gândesc dacă la Slobozia, de exemplu, există vreuna. Cu greu, am găsit o lenjereasă. A priceput foarte greu ce vreau de la ea, a trebuit să-i desenez. Doar chiloţi a refuzat să-mi facă, neştiind cum. "Haideţi, domnu', că nu mai face nimeni chiloţi!". Mi s-a părut ciudat ca o lenjereasă să nu facă chiloţi. Ca o asistentă medicală care nu face injecţii. Până la urmă, aventura s-a terminat cu bine, şi, în schimbul a vreo trei milioane, fetiţa mea are, acum, două fuste de iarnă, fustanelă roşie, fustanelă albă şi două perechi de pantalonaşi cu mânecuţe bufante home-made. Doar că am rămas în urmă cu gazul, mai am ceva facturi de iarnă înaintate spre plată. Deci, dacă se vrea, se poate, dar nu simplu.

Dar sunt colanti care se pot pune pe sub fuste;colanti de toate lungimile : pana la glezna,pana la jumatatea gambei,pana la genunchi.
Mai sunt si dresuri cu o textura foarte groasa,grosime care se masoara in Deni,de exemplu cei de 100 deni sunt cei mai grosi.
Daca fusta este groasa si se combina cu colanti si dres gros ne apropiem de realitatea purtarii fustei pe timp friguros.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Yasmina

Dar sunt colanti care se pot pune pe sub fuste;colanti de toate lungimile : pana la glezna,pana la jumatatea gambei,pana la genunchi.

Nu-mi place de loc cum se văd colanţii lungi cu fustă peste ei. Chestie de gust. La nişte colanţi demi, cu fusta care să-i acopere, nu m-am gândit, dar cred că e o idee bună şi fezabilă.

[JoyDivision]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

La nişte colanţi demi, cu fusta care să-i acopere, nu m-am gândit, dar cred că e o idee bună şi fezabilă.

eu nu as purta asa ceva!

[lore86]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu-mi place de loc cum se văd colanţii lungi cu fustă peste ei. Chestie de gust. La nişte colanţi demi, cu fusta care să-i acopere, nu m-am gândit, dar cred că e o idee bună şi fezabilă.

Anastasia purta asta iarna ciorapi cu chilot grosi, iar cand afara era mai frig ii dadeam si o pereche de colanti stramti, care bagati in cizmulite aratau ca niste ciorapi negri. Iar peste purta o fustita, de regula peste genunchi si un paltonas, sau o geaca groasa. Nu prea s-a plans de frig.
Treaba cu fustita a venit de la ea, eu chiar am insistat cand frigurile erau prea mari sa renunte la fustita, dar cu greu am convins-o Poate si datorita faptului ca la gradi multe fetite veneau in fustite, fie vara fie iarna.

Stiti care e ciudatenia ? ca mogaldeata de nici 3 ani, cat avea pe atunci,m-a determinat sa renunt defintiv la pantaloni(ii mai purtam ocazional, mai ales la birou cand era foarte frig).

[lore86]

În prealabil postat de zaharia_2009

Abia acum am inteles cuvintele gheronului Paisie Aghioritul care spunea despre monahi si despre mireni : ,,...in vremurile din urma , oamenii vor fi ca dracii iar monahii ca oamenii"

Nu stiu de ce, mie mi-a ramas inregistrata expresia ...in vremurile din urma,in manastire va fi ca-n lume si-n lume ca-n iad.

Ideea cred ca e aceasi, dar exprimarea , in prima situatie e mai grava. Oare o fi vorba de traduceri diferite?

În prealabil postat de zaharia_2009

Va rog sa nu va suparati ca va vorbesc astfel . Nu o fac din dor de polemica ci pt. a discuta , a discuta cu folos , a ne folosi unii de altii si nu doar sa pierdem vremea .

Deci va intreb : stiti de ce ,,costumul" monahilor ortodocsi este negru , pana de corb , si nu este ca al budistilor , portocaliu, gri sau maro ca al cisticercanilor , galben cu maro ca al ... nu mai stiu cui ?

Va intreb aceasta deoarece are f, mare legatura cu acest raspuns al dvs. desi aproape ca ati primit rasspunsul, sau un raspuns !

Nu am stiut ca poarta negru pentru ca sunt morti pentru lume. Dar poate ca unii nu sunt facuti pentru calugarie si de aceea mai exista si derapaje, si de aceea ziceam. Sau poate ca sunt si ei oameni si de aceea mai gresesc important e sa li se atraga atentia si sa se indrepte.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Aşa consider eu că, purtând fustă sau rochie, nu numai că e mai frumoasă, dar acest lucru ar putea contribui la o psihologie în direcţia feminităţii, evitând ambiguităţi, probleme şi confuzii privind identitatea de gen mai târziu, confuzii de care lumea e tot mai plină şi ne întrebăm de unde vin.

Foarte buna precizarea!!!!

Caci uite ce nazbatii le trece la unii prin cap, iti vine sa-ti iei campii: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...dine-politica/
Scriam undeva nu de mult despre aceste ciudatenii ale zilelor noastre, baietii par din ce in ce mai efeminati (o fi de vina si lipsa armatei? eu ma gandesc ca da!) fetele par din ce in ce mai lipsite de feminitate, asa vad eu pe strada, in jurul meu.. (nu generalizez, dar am sesizat acest aspect)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ei bine, la chestia cu frigul am avut probleme în anotimpul rece. Terezei îi era frig în fustă. M-am tot întrebat cum de bunicelor noastre, pe când erau fetiţe, nu le era frig. Răspunsul a fost simplu, nu şi soluţia. Lor nu le era frig, fiindcă, mai întâi, aveau un anumit tip de chiloţi "cu mânecuţe". Sunt imposibil de găsit azi în magazinele de confecţii.

la tara, jupei aceleie i se spunea "poale" si era, banuiesc, foarte confortabila..
La acei tip de chiloţi "cu mânecuţe". eu le ziceam amuzant "gogosari" asa mi se pareau mie...Dar erau flausati si foarte caldurosi, numai ca atunci, copil fiind, nu voiam sa-i iau pe mine in ruptul capului!!!!

Sa va spun ceva: eu as purta azi un asemenea port, cum aveau mama, bunica, femeile de la tara (mama si-a pastrat portul pana in ultima zi si dupa! caci a lasat pregatite hainele de ingropaciune), am probat vara, am adoptat stilul acela de fuste si este extraordinar de comod, imi place foarte tare. In plus mi-e foarte drag, chiar azi cand vad pe strada femei de la tara imbracate in portul traditional ma intorc si ma uit dupa ele, iat atunci in vin in minte anii copilariei....

Doar ca un asemenea port e foarte greu de confectionat (dar e si durabil) iar noi suntem in epoca "repede si de unica folosinta"

[JoyDivision]

În prealabil postat de Adriana Cluj

baietii par din ce in ce mai efeminati

mai ales pustii emo