Teologia negativa ortodoxa de sorginte budista?

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de florin.oltean75

Parintele neoplatonismului, filozoful Plotin (200-270), a influentat major dogmatica crestinismului rasaritean, care s-a conturat, definit in secolele urmatoare.

Este novatorul teologiei negative, ideile sale exercitand o influenta deosebita asupra Sf. Maxim Marturisitorul si Sf Ioan Damaschin.
...
...

Ce este aia Teologie negativa?Eu nu am auzit pana acum de asa ceva?Lamureste-ma ce este cu acest Topic gen struto camila pompoasa:"Teologie negativa de sorrginte budista"?...

Ai bagat budismul in toate .Un amestec frrumos ,placut vederii si sufletului tau.

Dar este util ptr viata,ptr Adevar? De ce strambi invatatura Florrine???...Adevarata credinta nu e ceva complicat ,e ceva relativ simplu, ca sa poata fi receptat de sufletele simple dar curate.

[florin.oltean75]

Teologia negativa, cunoscuta si ca teologia apofatica este o modalitate de a concepe dumnezeirea (urmata de cunoastere directa) prin negarea identitatii ei cu orice este manifestat, cu orice forma de existenta. (engleza, ro).

Efortul spiritual calificat are nevoie de aceasta abordare.

Simplitatea, fara elaborari mentale, nu poate fi atinsa fara angajarea cunoasterii apofatice.

Teologia negativa are o metodologie proprie. In budism, aceasta este sistematizata si armonizata cu cunoasterea pozitiva (Calea de Mijloc - Nagarjuna).


Cunoasterea negativa este de o frumusete aparte, este o arta.

Fara ea, omul nu poate transcende intiparirile pamantesti sau cele ceresti si sa realizeze simplitatea desavarsita.

[florin.oltean75]

Ortodoxia a validat apofatismul si l-a incorporat in fibra sa teologica. Din cate cunosc, cultele crestine protestante nu angajeaza o asemenea cunoastere a divinitatii. Perspectiva lor se limiteaza strict la textul biblic.

[ioan67]

Florin, cunosc câţiva protestanţi care totuşi se roagă...:) Şi postesc şi toate celelalte... Şi care practică o înaltă comuniune în comunitatea lor.
Caz în care s-ar putea să îi găsim foarte cufundaţi în apofatism...:)

[AlinB]

În prealabil postat de ioan67

Florin, cunosc câţiva protestanţi care totuşi se roagă...:) Şi postesc şi toate celelalte... Şi care practică o înaltă comuniune în comunitatea lor.
Caz în care s-ar putea să îi găsim foarte cufundaţi în apofatism...:)

Nu si atat timp cat refuza Una Biserica. Macar de ar fi din ignoranta.

[ioan67]

În prealabil postat de florin.oltean75

Teologia negativa, cunoscuta si ca teologia apofatica este o modalitate de a concepe dumnezeirea (urmata de cunoastere directa) prin negarea identitatii ei cu orice este manifestat, cu orice forma de existenta. (engleza, ro).

Efortul spiritual calificat are nevoie de aceasta abordare.

Simplitatea, fara elaborari mentale, nu poate fi atinsa fara angajarea cunoasterii apofatice.

Teologia negativa are o metodologie proprie. In budism, aceasta este sistematizata si armonizata cu cunoasterea pozitiva (Calea de Mijloc - Nagarjuna).


Cunoasterea negativa este de o frumusete aparte, este o arta.

Fara ea, omul nu poate transcende intiparirile pamantesti sau cele ceresti si sa realizeze simplitatea desavarsita.

Florin, noi oamenii putem înţelege cu mintea noastră orice fel de conţinuturi abstracte (fără întipăriri de vreun fel, fără forme existente, fără impresii senzoriale).
Dar nu orice abstracţie de-a minţii noastre e tangentă cu Dumnezeu! Dimpotrivă, poate rămâne veşnic paralelă...

Îmi amintesc cum descria Cuviosul Sofronie (de la Essex) experienţele sale "budhiste". Acele extraordinare acte mintale care, pornind dintr-o inimă îndrăgostită de Domnul dar încă nenuntită, îl purtau până la revărsarea unei lumini extraordinare şi la transparenţa propriului corp...
I-a trebuit ceva vreme şi, mai ales, mângâierea adevărată a Harului, ca să descopere că toate acele experienţe extraordinare aveau sursa în propria minte, nu în Duhul.
Cunoaşterea apofatică vine ca dar al Duhului, peste un nevoitor hotărât şi priceput, iar nu din omenescul credinciosului.

Mintea noastră poate scorni realităţi uluitoare, pe care suntem înclinaţi să le numim cu titlul generic de teologie apofatică, însă ele nu au nimic comun cu experienţa luminătoare a Harului Care Se pogoară asupra rugătorului.
Citeşte pe Sofronie sau pe Gheron Iosif, pentru a înţelege diferenţa dintre cunoaşterea apofatică şi mimele involuntare ale ei...

Apofatismul nu e o metodă a noastră de cunoaştere a lui Dumnezeu, ci e o modalitate a Lui dăruită pentru a ne lumina pe noi...:)

[Jonnyw2013]

În prealabil postat de florin.oltean75

Teologia negativa, cunoscuta si ca teologia apofatica este o modalitate de a concepe dumnezeirea (urmata de cunoastere directa) prin negarea identitatii ei cu orice este manifestat, cu orice forma de existenta. (engleza, ro).

Efortul spiritual calificat are nevoie de aceasta abordare.

Simplitatea, fara elaborari mentale, nu poate fi atinsa fara angajarea cunoasterii apofatice.

Teologia negativa are o metodologie proprie. In budism, aceasta este sistematizata si armonizata cu cunoasterea pozitiva (Calea de Mijloc - Nagarjuna).


Cunoasterea negativa este de o frumusete aparte, este o arta.

Fara ea, omul nu poate transcende intiparirile pamantesti sau cele ceresti si sa realizeze simplitatea desavarsita.

Din cate am citit se vorbeste despre Cunoastere catafatica si apofatica dar cred ca nu e potrivit termenul folosit in titlul topicului.
Eu totdeauna ma gandesc la lucrarea unui anumit lucru.Concret cum se rezolva in Teologia asta de care spui urmatoarrele probleme:
1.Comuniunea -euharistia ?Cum, apartine de biserica ortodoxa sau cum?
2.Ascultarea de un duhovnic exista???...La un moment dat ti-am pus intrebarea asta si ai lasat-o in "coada de peste" .Adica pana la urma nu ai spus daca te-ai spovedit sau nu?
Adica poate exista un amestec omogen intre apa si ulei?Cred ca un duhovnic pe loc ar opri aceste tendinte budhiste.
3.Cum se rezolva problema patimilor aici in aceasta "Teologie negativa de sorginte budhista".
Doamne ajuta!

[florin.oltean75]

Florin, noi oamenii putem înţelege cu mintea noastră orice fel de conţinuturi abstracte (fără întipăriri de vreun fel, fără forme existente, fără impresii senzoriale).
Dar nu orice abstracţie de-a minţii noastre e tangentă cu Dumnezeu! Dimpotrivă, poate rămâne veşnic paralelă...

La Multi Ani Cezar si tuturor forumistilor!

Orice elaborare conceptuala este o intiparire indiferent ca are sau nu corespondent in lumea sensibila. Orice abstractiune este tot un apel la resursa catafatica de intelegere a existentei. Orice inteles este intiparire. Insusi conceptul "Apofatic" este o intiparire, este un catafatic mental.

Apofaticul transcende orice inteles. Este un salt evolutiv in transcendentul inexprimabil, dincolo de orice forma de elaborare fie in raport cu sensibilul (ex: lumina/intuneric) fie in raport cu pure abstractiuni.

Îmi amintesc cum descria Cuviosul Sofronie (de la Essex) experienţele sale "budhiste". Acele extraordinare acte mintale care, pornind dintr-o inimă îndrăgostită de Domnul dar încă nenuntită, îl purtau până la revărsarea unei lumini extraordinare şi la transparenţa propriului corp...
I-a trebuit ceva vreme şi, mai ales, mângâierea adevărată a Harului, ca să descopere că toate acele experienţe extraordinare aveau sursa în propria minte, nu în Duhul.
Cunoaşterea apofatică vine ca dar al Duhului, peste un nevoitor hotărât şi priceput, iar nu din omenescul credinciosului.

Mintea noastră poate scorni realităţi uluitoare, pe care suntem înclinaţi să le numim cu titlul generic de teologie apofatică, însă ele nu au nimic comun cu experienţa luminătoare a Harului Care Se pogoară asupra rugătorului.
Citeşte pe Sofronie sau pe Gheron Iosif, pentru a înţelege diferenţa dintre cunoaşterea apofatică şi mimele involuntare ale ei...

Apofatismul nu e o metodă a noastră de cunoaştere a lui Dumnezeu, ci e o modalitate a Lui dăruită pentru a ne lumina pe noi...:)

Luminarea, mangaierea, transparenta, pogorarea, extazul, uluitorul...nu sunt aspecte ale experientei apofatice.

Orice invatatura care ne apropie de Dumnezeu este de la Dumnezeu, indiferent cat de simpla sau sofisticata pare. In esenta, nimic nu este de la om. Am spune ca "alegerea" insa si aceasta este un fenomen conditionat.

Experienta individuala a unui om nu reprezinta o referinta absoluta cu privire la validitatea unui invataturi. Din orice experienta invatam.

[florin.oltean75]

Din cate am citit se vorbeste despre Cunoastere catafatica si apofatica dar cred ca nu e potrivit termenul folosit in titlul topicului.

Titlul topicului se refera la teologia negativa, un concept consacrat.

Teologia este LOGOS despre THEOS pentru a cunoaste THEOS.

Negare (forma negativa a verbului) sau apohemi sunt echivalente.

Depinde ce sonoritate preferi, o derivatie din limba greaca sau o terminologie in limba romana. Forma de expresie este transparenta. Important este sa patrunzi sensul.

Eu totdeauna ma gandesc la lucrarea unui anumit lucru.Concret cum se rezolva in Teologia asta de care spui urmatoarrele probleme:
1.Comuniunea -euharistia ?

Prin supra-cunoasterea naturii Lui Dumnezeu si a sufletului. Catafaticul delimiteaza prin discriminare/afirmarea unor fenomene. Catafaticul individualizeaza. Este un instrument de segregare. Apofaticul uneste prin transcenderea categoriilor.

Cum, apartine de biserica ortodoxa sau cum?

Daca promotorii teologiei negative, Ioan Damaschinul, Maxim Marturisitorul sunt considerati sfinti si lucrarile lor validate de Biserica Ortodoxa putem afirma ca aceasta "apartine de Biserica Ortodoxa".

"Dogmatica" se studiaza la teologie.

Acesti autori nu au fost anatemizati pentru ca au inserat invataturi neo-platonice in cartile lor. Principiile au fost inglobate in corpul dogmatic ortodox.

2.Ascultarea de un duhovnic exista???...La un moment dat ti-am pus intrebarea asta si ai lasat-o in "coada de peste" .Adica pana la urma nu ai spus daca te-ai spovedit sau nu?

Este o problema personala. Nu doresc sa dezvolt.

Adica poate exista un amestec omogen intre apa si ulei?Cred ca un duhovnic pe loc ar opri aceste tendinte budhiste.

Depinde de duhovnic. Am intalnit preoti care nici nu au auzit de apofatism. Iar dintre cei care au auzit, ma intreb cati ii inteleg sensul. In aceste conditii, evident ca ar opri "aceste tendinte budhiste". Delimitarea in apa si ulei are nevoie de cunoastere. De multe ori este facuta si din ignoranta.

3.Cum se rezolva problema patimilor aici in aceasta "Teologie negativa de sorginte budhista".
Doamne ajuta!

Taind radacina patimilor care este parerea de sine. Catafaticul nu are aceasta capabilitate.