Am nevoie de un sfat

[catalin2]

În prealabil postat de anita

Atunci cum ramane cu rugaciunile dinainte de impartasanie care sunt foarte importante ,daca ne impartasim imediat?
E adevarat ca se poate si asa ,dar si rugaciunile sunt importante si recomandate de sfintii parinti.

Se sustine ca se poate si fara spovedanie inainte, ceea ce e cu mult mai grav. Imediat inseamna, de obicei, spovedania dimineata si impartasirea in timpul Sfintei Liturghii. Deci participarea la rugaciune. Cei care se spovedesc in post, daca ai observat, multi au la ei cartea de rugaciuni, citesc acele rugaciuni pana ajung la spovedanie si cat asteapta sa se impartaseasca.

[CristianR]

În prealabil postat de catalin2

Probabil ai citit doar ultimul mesaj sau legi impartasirea mai deasa de nespovedire. Eu am scris de impartasirea fara spovedire, citeste te rog mesajele de pe topic. Discutiile despre imparatsirea deasa sau rara au fost de-a lungul istoriri, dar impartasirea fara spovedanie inainte e sustinuta doar de Par. Schmemann dupa care s-a luat Par. Pruteanu. Eu despre aceasta scriu.
P.S. nu e dupa cum cred eu sunt cum crede el, asta e la protestanti, e dupa cum spune Biserica.

Prin afirmațiile astea îl scoți pe părintele Schmemann afară din Biserică; precum și pe alți teologi care îi susțin opiniile; și nu este vorba doar de părintele Pruteanu.

În prealabil postat de catalin2

Cei care se spovedesc in post, daca ai observat, multi au la ei cartea de rugaciuni, citesc acele rugaciuni pana ajung la spovedanie si cat asteapta sa se impartaseasca.

Acele rugăciuni se citesc cu precădere seara.

În Biserică suntem toţi una, iar Hristos este capul ("Ne vorbeşte părintele Porfirie" pag. 151 - 153)

Hristos a unit trupul Bisericii cu cerul şi pământul: cu îngerii, cu oamenii şi toate făpturile, cu întreaga zidire a lui Dumnezeu, cu animalele şi cu păsările, cu fiecare floricică sălbatică, cu fiecare insectă. Astfel, Biserica a devenit plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi (Efes. 1, 23), adică a lui Hristos. Toate sunt în Hristos şi cu Hristos. Aceasta este taina Bisericii.

Hristos se descoperă în unirea dintre noi şi în iubirea Lui, în Biserică. Biserica nu sunt sunt numai eu, ci voi împreună. În trupul Bisericii sunt cuprinşi toţi. Suntem toţi una, iar Hristos capul. Un trup, trupul lui Hristos: voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte. (I Cor. 12, 27). Suntem cu toţi una, pentru că Dumnezeu este Tatăl nostru şi este pretutindeni. Când trăim aceasta, suntem înlăuntrul Bisericii. Aceasta cere Domnul în rugăciunea Sa arhierească, ca toţi să fie una, penru mădularele Bisericii. Ei, aceasta numai prin har o poate înţelege cineva. Trăim bucuria unităţii, a iubirii. Şi devenim una cu toţi ceilalţi. Nu există ceva mai frumos!

Lucrul de căpătâi este să intrăm în Biserică. Să ne unim cu semenii noştri, cu bucuriile şi cu tristeţile tuturor. Să-i simţim ai noştri, să ne rugăm pentru toţi, să ne doară pentru mântuirea lor, să ne uităm pe noi înşine. Să facem totul pentru ei, precum Hristos pentru
noi. Înlăuntrul Bisericii devenim una cu fiecare nenorocit şi îndurerat şi păcătos.

Nimeni nu trebuie să vrea să se mântuiască de unul singur. Este o greşeală a se ruga cineva pentru sine, ca să se mântuiască el. Pe ceilalţi trebuie să-ii iubim, şi să ne rugăm să nu se piardă nimeni, să intre toţi în Biserică. Acest lucru este de preţ. Cu dorirea aceasta trebuie să plece cineva din lume, pentru a merge la mănăstire sau la pustie.

Când ne separăm pe noi înşine, nu suntem creştini. Creştini adevăraţi suntem atunci când simţim adânc că suntem mădulare ale tainicului trup al lui Hristos, ale Bisericii, într-o necurmată legătură a iubirii. Atunci când trăim uniţi în Hristos, adică atunci când trăim unitatea înlăuntrul Bisericii Sale, cu simţământul că suntem una. Pentru aceasta, Hristos Se roagă Tatălui ca toţi să fie una. O spune şi o repetă, iar Apostolii stăruie asupra acestui lucru pretutindeni. Este adâncimea cea mai mare, cel mai înalt înţeles pe care îl are Biserica. Aici se află taina: să se unească toţi precum un singur om în Dumnezeu. O altă asemenea religie nu există. Nici o religie nu spune astfel de lucruri. Spun ceva, dar nu această taină, această subţirime a tainei pe care o cere Hristos, zicându-ne că aşa trebuie să devenim, că voieşte să fim ai Lui.

Suntem una chiar şi cu oamenii care nu sunt aproape de Biserică. Ei sunt departe din neştiinţă. Să ne rugăm ca Dumnezeu să-i lumineze şi să-i schimbe, ca să vină şi ei la Hristos. Noi vedem lucrurile omeneşte, ne mişcăm în alt fel şi socotim că îl iubim pe Hristos. Însă Hristos, Care plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi (Matei 5, 45), ne spune: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri (Matei 5, 44). Să ne rugăm să fim toţi împreună, toţi împreună în Dumnezeu. Atunci, dacă trăim aceasta, vom dobândi roade pe măsură, vom fi toţi în dragoste şi în unire.

[catalin2]

În prealabil postat de CristianR

Prin afirmațiile astea îl scoți pe părintele Schmemann afară din Biserică; precum și pe alți teologi care îi susțin opiniile; și nu este vorba doar de părintele Pruteanu.

Daca sustine cineva ceva gresit nu inseamna ca e in afara Bisericii. Sfantul Grigorie a sustinut o erezie, apocatastaza, si e sfant. Diferenta intre cineva care a fost condamnat ca eretic si cineva care a sustinut o eroare e ca primul a persistat in eroare, chiar daca un Sinod intreg a condamnat erezia.
Legat de ceea ce sustine Par. Schmemann (pentru ca Par. Pruteanu si cei ce mai sustin impartasirea fara spovedire redau conceptiile din acea carte), probabil nu ai citit mesajele de pe topic. Intr-un articol se arata cum Par. Schmemann era influentat de conceptiile unor teologi francezi care voiau sa reformeze practica de la catolici in spirit protestant. Am gasit acum si articolul: http://www.cuvantul-ortodox.ro/2012/...nn/#more-51334
Acolo este si o critica la scrierea Par. Schmemann.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Ci pregătindu-mă temeinic, zi de de zi, adică prin felul cum îmi trăiesc viaţa. Nu militez pentru o împărtăşire deasă, dar iresposabilă cum unii greşit au înţeles, ci tocmai pentru a trăi Liturghia şi în afara bisericii, pentru a face din Liturghie un mod de viaţă şi nu doar un simplu ritual.

De acord, asta sustin si articolele parintilor si sfintilor date pe topic. Problema este tocmai ca majoritatea crestinilor nu sunt asa. Ucenicul sf. Grigorie Palama le spunea calugarilor din acel secol ca nu sunt la acelasi nivel cu crestinii din primele secole, cu atat mai mult credinciosii din zilele noastre.

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Acele rugăciuni se citesc cu precădere seara.

Deci nu are rost discutia, cine doreste le poate citi seara, inainte de Impartasire.

[CristianR]

În prealabil postat de catalin2

Daca sustine cineva ceva gresit nu inseamna ca e in afara Bisericii.

Am spus că i-ai scos în afara Bisericii pentru că tu spui că susții ceea ce spune Biserica. Or, Biserica nu este chiar atât de unitară în privința acestui aspect. Schmemann este, și el, o voce a Bisericii, la fel părintele Pruteanu, părintele Roman Braga, Sfântul Ioan din Kronstadt și mulți alții. Biserica are un dinamism și permite o anumită libertate în căutarea adevărului, care nu este întotdeauna foarte limpede pentru toată lumea. El se conturează tocmai în urma acestor dialoguri între teologi cu păreri diferite. Teologia nu este statică și nu aparține doar trecutului. Este vie, după cum viu este și Adevărul.

În prealabil postat de catalin2

Deci nu are rost discutia, cine doreste le poate citi seara, inainte de Impartasire.

Am spus cu precădere....Lămurire: canonul de împărtăşire este urmat de două rugăciuni: una către Maica Domnului şi alta către Domnul nostru Iisus Hristos care începe aşa: "Şi ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului şi sufletului; şi ne păzeşte pe noi de întunecatul somn al păcatului şi de toată întunecata dulceaţă a patimii celei de noapte."
Caută în sfaturile pr. Cleopa şi vei vedea de ce spun seara.

În prealabil postat de catalin2

De acord, asta sustin si articolele parintilor si sfintilor date pe topic. Problema este tocmai ca majoritatea crestinilor nu sunt asa. Ucenicul sf. Grigorie Palama le spunea calugarilor din acel secol ca nu sunt la acelasi nivel cu crestinii din primele secole, cu atat mai mult credinciosii din zilele noastre.

Cee ce tu nu înţelegi este că nimeni nu s-a pus pe picior de egalitate cu creştinii primelor veacuri care se împărtăşeau zilnic sau oricum foarte des. Nu cred că cineva a adus în discuţie aşa ceva, ci doar se încearcă o resuscitare, o revenire la conştiinţa de altă dată, aceea a unităţii, a comuniunii (vezi mai sus pr. Porfirie). Evident că lucrurile nu se vor schimba peste nopate şi nici scimbri majore nu vor avea loc, dar asta nu din cauza celor care ne învaţă, ci a nostră, a celor care nu facem nimic şi mereu arătăm cu degetul spre celălat. Mereu dăm vina pe vremurile grele prin care trecem de parcă primii creştini au trăit vremuri mai uşoare. Tind să cred că pe vreamea lor era mult mai greu: din punct de vedere religios, social, material etc şi totuşi, trăiau raiul.