Habemus papam!

Citind ce s-a tot scris despre Papa Francisc (pe forum si prin ziare) n-am avut nici o clipa de mirare.

Mie mi-a murit mirarea cand am vazut ce s-a putut spune si scrie despre Parintele Arsenie Boca. Daca un om ca Parintele Arsenie Boca a putut sa fie innoroit si bășcălit de crestinii de ocazie... Daca un om ca Parintele Teofil Pârâian, greu incercat de viata dar cu Har de la Dumnezeu, a putut sa fie batut cu pietre(dupa ce a trecut la cele vesnice)? Cum sa ma mai mir de ceva?


Nu stiu mare lucru despre Hunta (Junta) militara din Argentina. Doar ce s-a mai scris/sau ce a mai aparut dupa Revolutia din Decembrie 1989.

Dar am trait in dictatura comunista a lui Gheorghe Gheorghiu- Dej si a lui Nicolae Ceausescu. Aproape doua treimi din viata mea de pana acum s-au scurs in timpul celor doua dictaturi. Deci, am experienta.

Eram copil cand a murit Stalin. Abia implinisem 5 ani. Eram pe strada cu mama. Niste militieni ne-au obligat sa stam in genunchi. Toata lumea a ingenunchiat in strada. S-au oprit tramvaiele. Sunau sirenele si cred ca bateau si clopotele. Dar nu mai stiu sigur.

Am trait in anii aceia cand te temeai sa spui ceva; cand parintilor le era teama sa vorbeasca in fata copiilor; cand vecini (sau rude) erau ridicati in plina noapte si nu mai stiai de ei cu anii. Unii s-au intors acasa de prin puscarii sau de la Canal; altii nu.

Cred ca prin 1952?? preotul nostru din cartier (Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu Dreptii) a fost arestat. L-au luat din casa in toiul noptii impreuna cu fiul său si cu nora sa. Nu s-a stiut nimic despre parintele cred vreo 3 – 4 ani. N-a primit niciun pachet, nicio scrisoare. Dumnezeu l-a ajutat a iesit din inchisoare si a continuat sa ne iubeasca si sa ne certe pe toti din cartier. Ne-a iubit si ne-a sfatuit pe toti, chiar daca unii l-au vorbit, l-au defaimat sau chiar s-au bucurat de necazul care se abatuse asupra sa. A fost un om bun si un preot bun; a fost un adevarat slujitor al lui Hristos si al oamenilor.


Despre vrednicul de pomenire Parinte Patriarh Iustinian s-au spus atatea ca ne-ar trebui ani buni sa le scriem pe toate.
Dar toti aceia care au mers prin tara ca turisti/ ca pelerini au vazut ca aproape toate manastirile, toate bisericile au fost refacute/reconstruite/restaurate in timpul Patriarhului Iustinian.
Oamenii au uitat ce a facut bine parintele Patriarh dar nu uita sa aminteasca clevetirile si uraciunile.


N-au scapat de uraciunea si nemernicia oamenilor nici Sfintii Parinti – care au trecut acum la cele vesnice (Dumnezeu sa-i ierte si sa-i aseze cu Dreptii): parintele Patriarh Teoctist, parintele Bartolomeu Anania, parintele Ilie Cleopa, parintele Arsenie Boca, parintele Teofil Pârâian, parintele Ilarion Argatu, parintele Constantin Galeriu, parintele Antonie Plamadeala etc.

Cine n-a trait in comunism nu stie ce inseamna asta. Cine n-a trait intr-o dictatura spune cu usurinta:
“Nimeni n-a facut nimic. Nimeni nu s-a opus. Nimeni n-a luat atitudine. Nimeni NU...Toata lumea a acceptat, toata lumea a fost de acord cu..”

Poate ar trebui sa fim cinstiti cu noi insine si sa vedem daca fiecare dintre noi poate sa fie martir; poate sa indure sa fie batut, schingiut, batjocorit...

Ca sa nu faci compromisuri, trebuie mai intai sa ai principii. Cati dintre noi au principii? Si care ar fi acelea?!

Credeti ca multi oameni ar putea sau ar fi putut sa aiba atata iubire de Hristos ca domnitorul Constantin Brancoveanu, prin voia lui Dumnezeu Sfant impreuna cu fiii sai?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de dobrin7m

... noi toti, indiferent ca suntem mireni sau calugari suntem chemati la desavarsire si indumnezeire. Acesta este scopul nostru sa devenim dumnezei dupa har.

.... ce inseamna indumnezeirea? inseamna schimbarea inimii , curatirea sufletului , asta inseamna. inseamna ca inima noastra plina de pacate trebuie sa se schimbe, sa se curete , sa se goleasca de toate cele rele sa faca loc lui Hristos. Aceasta inseamna manastirea din inima, adica curatie si comuniune cu Hristos.

.... Nu se poate ca tu o ortodoxa, sa arunci la gunoi predania sfintilor nostri despre indumnezeire ...

... Socotesc ca iti dai seama ca orice putem accepta insa nu lepadarea invataturii ortodoxe fie ea si pentru scopuri umanitare.

"Putem săvârşi multe lucruri bune şi frumoase, să studiem, să avem o profesiune, o familie, să agonisim o avere, să facem fapte de filantropie. Atunci când înţelegem şi întrebuinţăm lumea în chip euharistic, ca pe un dar al lui Dumnezeu, atunci totul se uneşte cu El şi devine o cale de unire cu Dumnezeu. În aceeaşi măsură, dacă nu ne unim cu Dumnezeu, atunci am dat greş. Totul este în zadar.
Oamenii dau de obicei greş deoarece sânt purtaţi pe căi greşite de aceste ţeluri secundare ale vieţii. Ei nu socotesc îndumnezeirea ca fiind scopul cel dintâi şi de căpătâi. Nu sânt absorbiţi de cele veşnice. Se dăruiesc din toată inima scopurilor de mai mică însemnătate şi uită că: „un [singur] lucru trebuieşte”
Arhimandritul Gheorghe Kapsanis, igumenul Sfintei Mănăstiri a Sfântului Grigorie – Muntele Athos

Uite că ne putem şi înţelege, Mihaela!
Uite ce lucruri frumoase ai scris. Frumoase, bune, adevărate.
Doamne ajută, pe mai departe!

În prealabil postat de mirela.t

Pai cred ca daca s-ar intensifica dialogul cu islamul si s-ar ajunge la relatii cat mai cordiale, nu ar mai fi atatia martiri crestini in tarile islamice. Zic si eu.

Da. Iata un aspect la care nu m-am gandit. Multumesc, Mirela. Sa vedem ce roade va aduce dialogul.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Citind ce s-a tot scris despre Papa Francisc (pe forum si prin ziare) n-am avut nici o clipa de mirare.

Mie mi-a murit mirarea cand am vazut ce s-a putut spune si scrie despre Parintele Arsenie Boca. Daca un om ca Parintele Arsenie Boca a putut sa fie innoroit si bășcălit de crestinii de ocazie... Daca un om ca Parintele Teofil Pârâian, greu incercat de viata dar cu Har de la Dumnezeu, a putut sa fie batut cu pietre(dupa ce a trecut la cele vesnice)? Cum sa ma mai mir de ceva?


Nu stiu mare lucru despre Hunta (Junta) militara din Argentina. Doar ce s-a mai scris/sau ce a mai aparut dupa Revolutia din Decembrie 1989.

Dar am trait in dictatura comunista a lui Gheorghe Gheorghiu- Dej si a lui Nicolae Ceausescu. Aproape doua treimi din viata mea de pana acum s-au scurs in timpul celor doua dictaturi. Deci, am experienta.

Eram copil cand a murit Stalin. Abia implinisem 5 ani. Eram pe strada cu mama. Niste militieni ne-au obligat sa stam in genunchi. Toata lumea a ingenunchiat in strada. S-au oprit tramvaiele. Sunau sirenele si cred ca bateau si clopotele. Dar nu mai stiu sigur.

Am trait in anii aceia cand te temeai sa spui ceva; cand parintilor le era teama sa vorbeasca in fata copiilor; cand vecini (sau rude) erau ridicati in plina noapte si nu mai stiai de ei cu anii. Unii s-au intors acasa de prin puscarii sau de la Canal; altii nu.

Cred ca prin 1952?? preotul nostru din cartier (Dumnezeu sa-l ierte si sa-l aseze cu Dreptii) a fost arestat. L-au luat din casa in toiul noptii impreuna cu fiul său si cu nora sa. Nu s-a stiut nimic despre parintele cred vreo 3 – 4 ani. N-a primit niciun pachet, nicio scrisoare. Dumnezeu l-a ajutat a iesit din inchisoare si a continuat sa ne iubeasca si sa ne certe pe toti din cartier. Ne-a iubit si ne-a sfatuit pe toti, chiar daca unii l-au vorbit, l-au defaimat sau chiar s-au bucurat de necazul care se abatuse asupra sa. A fost un om bun si un preot bun; a fost un adevarat slujitor al lui Hristos si al oamenilor.


Despre vrednicul de pomenire Parinte Patriarh Iustinian s-au spus atatea ca ne-ar trebui ani buni sa le scriem pe toate.
Dar toti aceia care au mers prin tara ca turisti/ ca pelerini au vazut ca aproape toate manastirile, toate bisericile au fost refacute/reconstruite/restaurate in timpul Patriarhului Iustinian.
Oamenii au uitat ce a facut bine parintele Patriarh dar nu uita sa aminteasca clevetirile si uraciunile.


N-au scapat de uraciunea si nemernicia oamenilor nici Sfintii Parinti – care au trecut acum la cele vesnice (Dumnezeu sa-i ierte si sa-i aseze cu Dreptii): parintele Patriarh Teoctist, parintele Bartolomeu Anania, parintele Ilie Cleopa, parintele Arsenie Boca, parintele Teofil Pârâian, parintele Ilarion Argatu, parintele Constantin Galeriu, parintele Antonie Plamadeala etc.

Cine n-a trait in comunism nu stie ce inseamna asta. Cine n-a trait intr-o dictatura spune cu usurinta:
“Nimeni n-a facut nimic. Nimeni nu s-a opus. Nimeni n-a luat atitudine. Nimeni NU...Toata lumea a acceptat, toata lumea a fost de acord cu..”

Poate ar trebui sa fim cinstiti cu noi insine si sa vedem daca fiecare dintre noi poate sa fie martir; poate sa indure sa fie batut, schingiut, batjocorit...

Ca sa nu faci compromisuri, trebuie mai intai sa ai principii. Cati dintre noi au principii? Si care ar fi acelea?!

Credeti ca multi oameni ar putea sau ar fi putut sa aiba atata iubire de Hristos ca domnitorul Constantin Brancoveanu, prin voia lui Dumnezeu Sfant impreuna cu fiii sai?

O postare vrednică de toată atenţia!
Cu mulţumiri,
Domnul să vă binecuvinteze acum şi pururea!

[Mihnea Dragomir]

Dialogul cu islamicii este esential. A fost practicat in mod stralucit de Sf Francisc de Assisi, care s-a dus si a stat de vorba cu sultanul (si l-a mai si convertit, spun legendele pioase). Islamul este o mare religie. La fel, in zilele noastre, a ajuns sa fie si ateismul, cu toate ca are trasaturi care il fac deosebit fata de religiile de pana acum.

Intre islamici, ca si intre atei, se afla oameni de buna credinta. Islamic nu am fost, dar scurte perioade din viata in care cochetam cu ateismul am avut. Ce mult m-ar fi putut ajuta, atunci, un chimist iezuit din Argentina, daca ar fi fost langa mine sa imi raspunda la ceea ce imi pareau a fi fundaturi ale religiei crestine!

Fiindca noi nu putem crede ca toti islamicii, sau toti ateii sunt rebeli fata de Domnul, ci multi sunt victime ale necredintei altora, ajungand sa spuna ceea ce aud: ca religia catolica ar fi politeista ori ca Dumnezeu nu exista fiindca nu a fost masurat cu niciun aparat. Asa cum multi ortodocsi, nu din pornirea de a fi contra lui Cristos sunt absolut convinsi ca Sfintii Parinti au predicat ca Spiritul Sfant purcede numai de la Tatal, ori ca episcopul Romei ar fi unul printre altii, fara vreo misiune speciala, in exact aceeasi situatie se afla, fara indoiala, multi islamici si multi atei.

Apostolii au primit misiunea de a predica Evanghelia. Iar in epoca noastra, aceasta porunca se implineste inclusiv prin dialogul cu islamicii si cu ateii.

Nu stiu daca e adevarat ce se scrie prin ziare si pe forumuri despre Sanctitatea Sa Papa Francisc. Dar imi doresc sa fie un om al lui Dumnezeu.

Nu stiu daca e adevarat ce se scrie despre Papa Francisc; dar stiu ca despre orice om din lumea asta se poate vorbi de bine sau de rau. Dar mai ales de rau. Si nimeni nu scapa.

Despre Sfintii nostri parinti (despre cei mai multi dintre ei) s-au spus toate vorbele rele nascocite de mintile bolnave si marsave ale oamenilor: ca au fost legionari sau ca au fost vanduti comunistilor; ca au fost colaboratori ai securitatii sau ca au fost masoni; ca au fost antisemiti; ca au fost eretici/sau ecumensiti; ca au vorbit frumos despre Mahatma Gandhi; ca au fost de acord cu calendarul gregorian sau ca nu s-au luptat pentru calendarul iulian; ca au participat la intalnirile ecumenice; ca au spus ca Tainele la romano-catolici sunt valide; ca sunt de acord cu citirea Molitvelor Sf. Vasile de cate ori vor enoriasii; ca nu sunt de acord cu citirea Molitvelor Sf. Vasile...; ca sunt pentru deasa impartasanie; ca sunt „cerberii Sfantului potir”.....

Daca-i cereti lui Google: Ratacirile parintelui.... aflati tot ce vreti si tot ce nu vreti sa stiti sau sa auziti.

Sper sa nu va suparati prea rau si sa cititi un fragment din Predica Parintelui Constantin Galeriu la Duminica a XIX-a dupa Rusalii, Predica de pe munte, Iubirea de vrajmasi

<<Intre cele doua razboaie mondiale s-au petrecut atatea revolutii, precum stiti: incepand din Rusia, apoi in Italia, in Portugalia, in Germania, in Spania, si la noi, si in Turcia…

Dar dintre cei care au condus revolutiile, unul singur L-a descoperit pe Mantuitorul; si nu era din Europa crestina, ci din Asia – Gandhi. El singur, cand a citit aceste cuvinte ale Mantuitorului: “Iubiti pe vrajmasii vostri!”, s-a simtit iluminat. Iluminat! El, care era sufletul luminat al poporului indian (pe atunci colonie, sub stapanire straina).

Si, cand l-a intrebat cineva cum, cu ce argumente a condus el eliberarea poporului sau, revolutia, cu vreo invatatura calauzitoare din cartile lor vedice? Nu, a raspuns el. “Cand am citit cuvintele lui Iisus: Iubiti pe vrajmasii vostri!, deodata mi-am spus: Asta imi trebuie. Trebuie sa dovedesc vrajmasilor mei, si tuturor, ca-i iubim”.

Si toata revolutia lui a dus-o cu Noul Testament in san, si cand ajungea in mijlocul celor care-l ascultau, din tren cobora putin pe scara vagonului, multimile ii sorbeau vorbele de pe buze, si el scotea Noul Testament si le citea Predica de pe Munte a Mantuitorului, apasand mai ales asupra acestor cuvinte: “Iubiti pe vrajmasii vostri!”.

Atunci mi-am zis: Doamne, acesti conducatori de revolutii din Europa, acesti dictatori erau botezati, erau crestini; si au facut sa curga atata sange, au ucis atatia semeni ai lor! Iar indianul Gandhi, cand a intalnit cuvantul Tau, cu ce flacara a luminii Tale si a iubirii lui a trait! El insusi, in final, asa s-a si savarsit din viata – martir. Caci a fost martirizat (noi, cei batrani, stim), in 1948.

Fratilor, iubirea aceasta – ea e salvatoarea lumii! Dar te intrebi cum o poti dobandi; si cum o poti trai. Tu vrei s-o traiesti pentru salvarea semenilor tai, a poporului, in numele lui Iisus. Trebuie sa te transfigurezi in aceasta iubire divina dupa chipul Mantuitorului, al Fiului lui Dumnezeu. Dar cum?>>

Parintele Constantin Galeriu, Predica la Duminica a XIX-a dupa Rusalii

http://www.crestinortodox.ro/sarbato...lor-96932.html

[dobrin7m]

În prealabil postat de Nastya

A fost ales noul papă.
Si am vazut multime de oameni; oameni care se rugau, care se bucurau.
Cine ne da noua dreptul sa le stricam/sa le analizam/sa le disecam/sa le criticam bucuria?

Oare, in ograda noastra, a crestinilor celor buni(ortodocsi) totul merge ca pe roate?

Oare, daca doamnele si domnii care fac coversatie pe forum si care privesc de sus la tot ce miscă altfel decat in conformitate cu dogmele/ traditia/ sinoadele etc. (ortodoxe) ce ar fi facut daca s-ar fi nascut in Italia, sau Spania, sau Argentina (ca e la moda acum)?

Daca omul s-a nascut catolic (sau baptist, sau adventist sau musulman, sau hindus etc.) de ce ar da navala sa se faca ortodox? Ne comportam noi mai crestineste decat catolicii sau alti crestini sau suntem noi mai buni si mai iubitori de Dumnezeu decat cei de alte religii/credinte? Daca DA, cum se manifesta aceasta bunatate?

Eu vad in tara noastra (ortodoxa 80 si mult%): crime, avorturi, ura, dusmanie, incest, violuri, hotie, prostitutie, extremism, nationalism, intoleranta, saracie/bogatie, oameni fara adapost, case vandute la licitatie, copii abandonati, batrani abandonati, femei abuzate, copii abuzati....


Exista si frumusete si intelegere si omenie si bunatate...dar nu reusesc sa le umbreasca pe cele rele care sunt mai multe si mai adanc inradacinate.

Oare, duminica la predica de dupa Sfanta Liturghie, preotul slujitor nu v-a spus niciodata ca fiecare dintre noi are datoria de a liturghisi? Cum sa sa le spunem noi altora ce e bine si ce e rau, cand noi insine nu stim pe ce lume traim? Sau... nu traim dupa principiile crestine.

Nastya, nimeni nu are nimic cu bucuria altuia. Insa bucuria altuia nu e bucuria fiecaruia. deci nu ma poate obliga nimeni sa am aceleasi bucurii cu ale altuia. Bucura-se.
Fiecare se bucura de ce vrea. Insa eu stiu ca adevarata bucurie este cea de la Domnul. Bucuria omeneasca este schimbatoare, si desertaciune. Asadar nu noi stricam bucuria altora ci acestia strica pacea noastra suparati ca nu vrem sa ne bucuram de bucuriile lor. Daca un om se bucura ca a dat o spargere, de dragul aproapelui, sa ma bucur si eu de bucuria lui?

problema este alta. Omul nascut catolic nu da navala sa se faca ortodox ci face altceva. da navala peste ortodox sa il faca catolic. Aici e problema. ce ar fi sa nu mai dea navala deloc daca este cu adevarat crestin? eu de pilda nu dau navala peste catolici sa ii fac ortodocsi.

Acum nu stiu daca tu stii pe ce lume traiesti, insa eu stiu cu siguranta pe ce lume traiesc. despre tine, nu imi permit sa ma aventurez sa afirm nimic.

Pacatele oamenilor. asta suntem . pacatosi. cu totii. Se lauda cineva cu altceva?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Nastya

Si tot citind ce s-a scris pe acest topic, cu dusmanie, vrajmasie, tendentios si cu ceva adevar si de ce nu, putina intelegere crestina, m-am gandit cum ati aplica dvs. cele spuse/ scrise de Sfantul Ioan Gura de Aur?
[Nu mă intreb si pe mine deocamdata pentru ca inca nu ma simt capabila sa spun, clar si din adâncul fiintei mele(sau sufletului meu), DA, asa cred si eu cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur.]

<<Marea plată a creştinului este de a plăcea lui Hristos şi cea mai mare recompensă este să sufere pentru El, chiar şi fără plată." (Sf. Ioan Hrisostom)>>

1. Daca sunteti crestini, cum reusiti sa va faceti placuti Mantuitorului Iisus Hristos? Practic, fara vorbe mari. Fara referiri la Sfintele Sinoade, Dogmatica, Diferente dintre... Asemanari intre.... Schisme, stilisti, eretici, erezii, anateme, blesteme...
2. Cum suferiti pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce suferiti pentru Mantuitorul Hristos?
3. Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos? Ce inseamna sa suferi pentru Mantuitorul Iisus Hristos “fara plata”?

<<...nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului lăcaş, nimic nu poate copleşi bucuria care le depăşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos!>> (Sf. Ioan Hrisostom)


1. Cum este crestinul „iubitor de Hristos”? Ce facel EL – crestinul – ca sa fie numit „iubitor de Hristos”? Dar ca sa fie iubit de Hristos?
2. Sa nu fie interesat crestinul de scaparea de Iad sau de bucuria „cerescului lacas”?


Sunt foarte frumoase vorbele Sfantului Ioan Gura de Aur! Dar in viata noastra, a crestinilor(ortodocsi) au ele vreun efect? Ne schimba in bine? Le indeplinim?

Nu e un test; si cu siguranta n-as avea indrazneala sa va rog sa raspundeti pe un forum, fie el si crestin-ortodox, la asemenea intrebari profund intime; care tin de sufletul nostru crestin(ortodox, catolic etc.)

Dar fiind in Postul Mare, poate reusim in dialogul nostru cu Dumnezeu sa-I spunem/sa ne spunem, sa ne intrebam/sa-L intrebam:

Doamne, cum se poate sa fiu asa cum vrei Tu?

Vezi tu eu inteleg asa: in primul rand si cel mai de capatai lucru este sa nu isi lepede credinta ortodoxa pentru nici o plata. Indiferent care ar fi ea. Apoi atat de mult sa iubeasca pe Hristos incat nici o alta iubire sa nu o intreaca. Dupa aceea, vine iubirea de seaman, cu toate ale sale. insa cand seamanul doreste sa fie el pus in locul lui Hristos, asta nu, ca nu vreau sa fiu idolatra.
deci iarta-ma seamanule al meu ca nu te pot iubi mai mult decat pe Hristos.

[tabitha]

În prealabil postat de dobrin7m

Pacatele oamenilor. asta suntem . pacatosi. cu totii. Se lauda cineva cu altceva?

Ha ha, cata fatarnicie!! Oare daca nu esti in stare sa te bucuri impreuna cu acesti vrajmasi ai tai, care sunt catolicii, de ce ai mai intrat pe topic, doar ca sa le strici bucuria?!!