Ratiune si Credinta

[maria40]

Ratiunea ne este orbita cand dam curs ispitelor precum:lacomia, iubirea de arginti, lacomia, gelozia etc. Cand acestea ne impresoara doar credinta si rugaciunile catre bunul Dumnezeu si Maica Sfanta ne mai poate salva

[Kronos]

Bine că se pleacă de la premisa (axiomatică, ca întotdeauna) că rațiunea e oarbă și afectează credința. Dar de ce nu vă puneți și întrebarea: poate fi credința oarbă și astfel să ne afecteze judecata?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

Poate ajunge pretuirea prea mare a ratiunii sa orbeasca?De unde stim cand ratiunea noastra e oarba?Care e masura corecta?Care e relatia si raportul care trebuie sa se stabileasca intre ratiune si credinta?

Poate ajunge pretuirea prea mare a ratiunii sa orbeasca?
Da

De unde stim cand ratiunea noastra e oarba?
Cand sufletul nu simte bucurii.

Care e masura corecta?
Cand poti sa dai Cezarului ce este al Cezarului (adica lumii).
SI Lui Dumnezeu ce este a Lui Dumnezeu.

Care e relatia si raportul care trebuie sa se stabileasca intre ratiune si credinta?
In cei indumnezeiti, ratiunea si credinta devin una.
Cele doua functii cognitive se unesc intr-una singura.

In budism se spune ca se ajunge la uniunea celor doua adevaruri: conventional si ultim.
Adevarul ultim il intuim prin credinta, adevarul conventional il experimentam prin ratiune.

[tara tara vrem ostas]

În prealabil postat de florin.oltean75

Poate ajunge pretuirea prea mare a ratiunii sa orbeasca?
Da

De unde stim cand ratiunea noastra e oarba?
Cand sufletul nu simte bucurii.

Care e masura corecta?
Cand poti sa dai Cezarului ce este al Cezarului (adica lumii).
SI Lui Dumnezeu ce este a Lui Dumnezeu.

Care e relatia si raportul care trebuie sa se stabileasca intre ratiune si credinta?
In cei indumnezeiti, ratiunea si credinta devin una.
Cele doua functii cognitive se unesc intr-una singura.

In budism se spune ca se ajunge la uniunea celor doua adevaruri: conventional si ultim.
Adevarul ultim il intuim prin credinta, adevarul conventional il experimentam prin ratiune.

cand am deschis topicul asta exact la genul asta de 'cunoastere' ma gandeam.. adica la budism... am avut o discutie cu o persoana de o credinta 'inrudita' cu budismul, locul discutiei fiind chiar budist.. si acea discutie m-a facut sa deschid topicul asta... omul era foarte rational si logic in ce spunea...

de ce e de exemplu budismul, taoismul sau hinduismul gresit?intreb asta din perspectiva doctrinara , nu "pentru ca acolo e diavolul" ... ceva totusi imi spune ca parca nu e ceva in regula cu ei si cu toata logicas si ratiunea...

[spre_rasarit]

Pai idea e simpla. Se zice ca e scris ca e blestemat cel ce se bazeraza pe sine. Adica ca sa aflii adevarul trebuie sa te rogi la Dumnezeu sa ti-l descopere. Uite ce e scris desi interpretarea adevarata o stie Dumnezeu: 16. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. Pana acum cei nebotezati care au venit din moarte zic ca au venit din iad. Iudaicii de exemplu zic ca dupa moarte se merge in religia lor la sheol care e iadul, e tradus ca groapa, intuneric, departe de Dumnezeu. Uita-te la wikipedia sheol.

Poti zice rugaciunea aceasta: Doamne mantuieste-ma pe mine si pe cat mai multa lume fara durere si suparare si arata-mi adevarul tuturor religiilor.

Am citit cartea judecatii finale si separe ca totusi cei blanzi mostenesc Pamantul. Deci fi-ti blanzi in cel mai rau caz.

Sfanta Parascheva zice asa: Prin rugaciune, post si fapte bune te vei mantui. Botezul, Sfintele taine banuiesc ca se subinteleg.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

cand am deschis topicul asta exact la genul asta de 'cunoastere' ma gandeam.. adica la budism... am avut o discutie cu o persoana de o credinta 'inrudita' cu budismul, locul discutiei fiind chiar budist.. si acea discutie m-a facut sa deschid topicul asta... omul era foarte rational si logic in ce spunea...

de ce e de exemplu budismul, taoismul sau hinduismul gresit?intreb asta din perspectiva doctrinara , nu "pentru ca acolo e diavolul" ... ceva totusi imi spune ca parca nu e ceva in regula cu ei si cu toata logicas si ratiunea...

Cine spune ca este gresit?

Doar anumiti crestini si propria ta parere, hranita cu parerile altora.

Este o teama specifica fiecarei confesiuni religioase sa-L universalizeze pe Dumnezeu prin prisma celorlalte religii.

Asa cum apucam bunurile acestei realitati, asa iL confiscam si pe Dumnezeu, prin prisma propriei educatii religioase.

Pentru a ne scutura de preconceptii si a privi lucrurile limpede si echidistant avem nevoie de mai multe referinte. Altfel ne invartim mereu in acelasi cerc de idei, fara putinta de a le circumscrie dintr-o perspectiva integratoare, profunda.

Nu vei invata niciodata ce este budismul, taoismul, hinduismul, etc. din surse crestine.
Dar nici crestinismul, dintr-o perspectiva scuturata de superstitii.

Numai sonorizarea cuvantului ‘budism’ sau ‘taoism’ poate induce reflex reactie de respingere in cei ce au citit doar pareri negative cu privire la acestea.

Asa ca un bogat tezaur de cugetari adanci ramane ferecat sub lacatul neintelegerii si temerii de a citi si altceva.


ceva totusi imi spune ca parca nu e ceva in regula cu ei si cu toata logicas si ratiunea...

Dragostea este apexul ratiunii. Fara ratiune nu poti ajunge sa gusti dragostea ingereasca. Aceasta este prin excelenta rationala, este o delectare fina, extatica a mintii.


Pentru ce sa renunti la ratiune? pentru ignoranta?

“Cunoasteti ca Eu sunt Domnul!”

Tot mesajul evanghelic este un indemn la cognitia adanca, la ultima forma de cunoastere.

Numai ca ne impiedicam de cuvinte si pierdem sensul lor.

Daca iL numim pe Dumnezeu Isus, credem ca deja iL cunoastem si ii intelegem natura.

Nu este asa de simplu. Cei ce aspira la o intelegere adanca au nevoie de maiestrie in cugetarile sfinte.

Nu poti cu o minte legata de cele lumesti si fixatii puternice, sa ajungi la cunoasterea fara de forma, la rugaciunea curata fara de ganduri.

Pe cei ce nu-i ajuta harul, ii poate ajuta studiul asiduu, care in cele din urma atrage harul.

[tara tara vrem ostas]

e lumina mare chiar orbitoare, e lumina dar nu e caldura... "parca" asta e in neregula cu ele... la fel si la un Dumnezeu impersonal, dar iarasi un Dumnezeu personal parca e putin ilogic.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de tara tara vrem ostas

e lumina mare chiar orbitoare, e lumina dar nu e caldura... "parca" asta e in neregula cu ele... la fel si la un Dumnezeu impersonal, dar iarasi un Dumnezeu personal parca e putin ilogic.

Ai pus punctul pe i.

Daca ascultam cantare bisericeasca de calitate si suntem atenti la cuvintele slujbei
sau citim acatiste, atunci ne impartasim de niste parfumuri duhovnicesti unice.

Doar cititul arid al unor invataturi straine nu pot sa ne incante sufletul astfel.

De aceea, nu putem ajunge la aceasta traire duioasa, adanca, specifica ortodoxiei.

Ea este ca o apropiere calda, duioasa, profund personala, in care respiram bunatatea Lui Dumnezeu pe care-L simtim prezent in noi si in jurul nostru.

Odata "ranit" astfel, proband calitatea altor invataturi acestea par sa sune dezacordat si strain.

Nu poti simti aceasta citind teorii budiste sau taoiste.

Chiar daca logic se prezinta bine, parca au o “lumina rece”.

Aceasta se intampla pentru ca noi nu am trait si nu am crescut in acea religie.

De exemplu, nu ai auzit nicio cantare budista la care sa-i patrunzi sensurile si sa fii patruns de iubire.

Dumnezeu este Iubire, indiferent cum L-am numi noi.
Daca-I spunem Isus si nu simtim iubire, ce folos?
Daca-i spunem Buda si nu simtim iubire, unde-i intelepciunea?
… si lista poate continua.

Cel ce iubeste nu vorbeste pe altii de rau,
Cel ce iubeste poate purta nedreptati fara sa fie ranit, fara sa protesteze vehement,
pentru ca Dumnezeu este in toata vremea cu el.

Si atunci de ce este bine sa studiem si alte religii?
Nicio religie autentica nu te invata sa furi, sa minti, sa inseli…

Daca patrundem logica morala din alte religii, mintea prinde o forta speciala, o credinta solida generata de diversificarea rationamentelor si exemplelor, care finalmente toate converg catre bunatatea Lui Dumnezeu.

Insa intradevar, modul in care se prezinta diferite materiale despre acestea poate fi foarte usor inteles gresit.

Acatistele budiste, de exemplu, au savoarea lor inconfundabila pentru ca opereaza cu simboluri diferite de alte religii, dar care in esenta sunt tot expresii ale valorilor spirituale fundamentale.

Urcusul spiritual in budismul mahayana este motivat de dorinta de alina suferintele tuturor fiintelor si a le ajuta sa gaseasca fericirea nealterabila.

Un astfel de nevoitor percepe orice fiinta samsarica ca pe propria sa mama iubitoare, pe care o vede in suferinta. Astfel ajunge sa iubeasca ca pe sine insusi orice fiinta.

Unde este ratacirea in aceasta invatatura, daca vibratia ei este in acord cu invatatura crestina, si chiar mult mai mult? Pentru ca in crestinism ne limitam dogmatic la oameni si mai putin la celelalte vietuitoare.

Unde este raceala?

Deci daca nu este iubire, nu este Dumnezeu.
Daca nu este iubire, nu este “lumina calda”.

Insa budismul are si o componenta rationala foarte puternica menita sa
intareasca toate virtutile sufletului, in special credinta admirativa (evlavia).

De asemenea, invata cum poti sa te rogi Lui Dumnezeu doar privind o floare, savurand o bere sau plimbandu-te in parc...etc. Orice miscare a trupului si mintii devin rugaciuni puternice.

Aceste lucrari ascunse nu le-am aflat studiind dogmatica crestina.

Un calugar crestin are nevoie de chilie.
Daca iese in lume isi trage culionul pe fata, ca sa nu se risipeasca caldura lucrarii din inima.

Noi, insa trebuie sa-L vedem pe Dumnezeu prin perdeaua zgomotelor lumii si sa ajungem la nepatimire in iadul distractiilor de tot felul.

Daca asteptam conditii favorabile, viata va trece pe langa noi, iar moartea ne va afla nelucratori si neroditori.