Ratiune si Credinta
 

Poate ajunge pretuirea prea mare a ratiunii sa orbeasca?De unde stim cand ratiunea noastra e oarba?Care e masura corecta?Care e relatia si raportul care trebuie sa se stabileasca intre ratiune si credinta?

poate ratiunea orbi?

Printre cele mai înalte virtuţi se numără discernămîntul. Dreapta socoteală sau darul deosebirii duhurilor sau echilibrul perfect. Complicat...

care este cunoasterea care ucide? (Gen 2:17)

Experienţa răului, mai exact acceptarea filosofiei mincinoase a celui rău. Cu alte cuvinte, îndepărtarea de Dumnezeu sau moartea duhovnicească.

Omul a fost creat cu scopul de a urca pe scara binelui către asemănarea cu Creatorul său, fără să cunoască starea de rău. Dar a ales calea cea grea, calea suferinţei şi a morţii...

Masura corecta a ratiunii noastre este Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti. Orice am gandi si decide cu ratiunea noastra trebuie verificat cu textele sfinte. Cand ratiunea noastra este in totala contradictie cu textele sfinte atunci ea este oarba. Atunci ratiunea ucide. Pretuirea noastra trebuie indreptata spre sfintii nostrii, spre biserica si Dumnezeu. Atunci cand ajungi sa pretuiesti propria ratiune este ca si cum te-ai pretui pe tine ceea ce ucide sufletul tau.
Doamne ajuta-ma sa primesc in dar discernamant. Doamne ajuta-ma sa primesc in dar dreapta socoteala, sa pot mereu sa ma apar de sarpele mandriei care ma poate face sa cred ca mintea mea, fara Tine Doamne, va avea ratiune duhovniceasca. Stiu Doamne ca fara Tine nimic nu pot.

Amin, aşa să fie.

Raţiunea e oarbă atunci când e lipsită de har. Spunea cineva pe forum că harul este cel care dă credinţa, nu cercetarea cu mintea a tot ce e sub cer (sau în cer).

Raţiunea nu e decât un instrument al cunoaşterii, nu are acces prin sine la adevărul absolut. Ea poate fi (şi este) foarte uşor manipulată. Mai ales în vremea noastră manipularea raţiunii e extrem de prezentă (televiziune, reclame, politică, ideologii...).

Dacă vrem să nu fim orbi, trebuie să ne-o punem la adăpost, sub oblăduirea Duhului Sfânt. Adică să ne străduim să ne curăţim vederea de „solzii” patimilor care ne acoperă ochii duhovniceşti.

poate ratiunea fracasa?daca da, cum?

Te rog reformulează. Nu înţeleg.