Mantuirea in afara Bisericii

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

Am vazut ca dai mesaje luate din discutia mea cu Daniel pe alt topic. Nu puteai sa postezi acolo, trebuia sa le plimbi pe alte topice? Pentru ca astfel vedeai si cum s-a incheiat discutia mea cu Daniel si nu mai spuneai aiureli. Daniel in ultimul sau mesaj a spus ca e perfect de acord cu ce am scris,

Daniel s-a lăsat păcălit de voi pentru că nu a intrat cineva să îl susţină pe acel fir de discuţie. Dar am lămurit eu aici lucrurile, aşa cum dealtfel le lămurise şi el într-o oarecare măsură, doar că unii pur şi simplu nu pot şi nu vor să înţeleagă.

Ţi-a spus şi Daniel foarte clar că nu există lăcaşuri în iad, în iadul de după judecată, în care să nu fie chinuri, munci, aşa cum ai afirmat dumneata potrivit propriei dumitale învăţături, nejustificate de nimic de altfel.

În prealabil postat de catalin2

De ce afirmi ca sfintii Igantie si Serafim au invataturi gresite si pelagianismul e invatatura corecta?

Nu am spus că au învăţături greşite, ci că sunt nişte perspective limitate, care vorbesc doar în anumite contexte. Am mai dat de înţeles aceste lucruri, dar văd că ai trecut peste postări, sau te-ai făcut că nu vezi, sau pur şi simplu nu te prea descurci cu înţelegerea în anumite chestiuni.

Pelagianismul era o învăţătură în contextul Bisericii. Ceea ce eu am afirmat este sau poate fi valabil pentru cei din afara Bisericii, şi care din motive obiective nu au putut să beneficieze de Biserică, însă au fost în acelaşi timp exemplari, cu mult mai exemplari decât noi "creştinii", noi "ortodocşii", în faptele şi conştiinţa lor. Ăsta nu este pelagianism. Poate fi considerat cazul pe care "catolicii" îl denumesc ignoranţă invincibilă, adică în cazurile în care în mod obiectiv cineva nu a putut să cunoască adevărul şi să primească harul în Biserică; nu este vorba despre cei care resping Biserica, care resping harul lui Hristos, dar se încred în faptele lor, eu nu despre aceste cazuri am vorbit, de aceea ceea ce am spus nu are în fapt nicio legătură cu pelagianismul.

Şi încă o diferenţă faţă de pelagianism, sau faţă de creştinism în general, este că eu nu am afirmat că acei oameni primesc harul aşa cum este primit în Biserică, ci la ei se aplică judecata lui Dumnezeu, care cântăreşte dumnezeieşte lucrurile, nu ca tine la modul sectar şi eretic. Nu am afirmat deci o concurenţă între fapte şi har, aşa cum face pelagianismul, ci este vorba despre cei care în mod obiectiv nu au fost cuprinşi sub acoperământul Bisericii lui Hristos sau nu au primit suficient har şi călăuzire pentru a înţelege profunzimea creştinismului.

[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

Harul, însă, este pretutindeni şi se dă tuturor. În Biserică se dă, "doar", deplinătatea harului. Dar harul e dat de Bunul tuturor, pentru că Jertfa Mântuitorului nu e acaparabilă de o parte a omenescului, ci e hărăzită întregii Umanităţi. Diavolilor toţi, chiar. Numai de s-ar pocăi... Adică de şi-ar lucra marea, incredibila lor credinţă în Iisus Hristos, prin iubire, făcînd-o astfel izvor de apă vie, nemuritoare. Dar nu vor, vai lor, deznădăjduiţii...

În prealabil postat de cezar_ioan

(...) sfânta învăţătură a Bisericii Ortodoxe în văzul lumii.

Zău, chiar aşa, frăţioare? O fi crescând harul pe toate gardurile şi nu am aflat noi ortodocşii. Şi culmea că mai şi pui învăţăturile tale proprii pe seama învăţăturii Bisericii Ortodoxe.

Harul, Cezărele, nu se dă în afara Bisericii lui Hristos, pentru că este în legătură cu Hristos, Capul Bisericii, iar Hristos este într-o legătură "organică", mistică, tainică cu Trupul Lui care este Biserica. Celor din afara Bisericii nu li se comunică propriu-zis harul, şi prin urmare nici naşterea din nou din Dumnezeu, adică nu îl au pe Fiul Omului în ei, ci li se poate comunica chemarea spre a intra în Biserica lui Hristos şi a se împărtăşi din Învăţătura şi Misterele Sfinte ale lui Hristos şi ale Sfintei Treimi.

Deci nu este vorba despre vreo acaparare a harului ci despre faptul că harul "se acaparează singur" fiind legat de Hristos, fiind legat deci de Jetfa şi Învierea mântuitoare a Domnului. Că o fi hărăzit întregii umanităţi este de pus la îndoială din perspectiva faptului că foarte mulţi resping harul Duhului Sfânt.

Cât despre "mântuirea", primirea harului de către diavoli, trebuie să recunosc că unii (oameni) primesc har peste har, alţii pun erezie peste erezie, şi culmea le mai şi pun pe seama Bisericii Ortodoxe.

[catalin2]

În prealabil postat de Decebal

Ţi-a spus şi Daniel foarte clar că nu există lăcaşuri în iad, în iadul de după judecată, în care să nu fie chinuri, munci, aşa cum ai afirmat dumneata potrivit propriei dumitale învăţături, nejustificate de nimic de altfel.

Ti-am raspuns pe cealalta pagina, cred ca nu ai vazut mesajul. Bineinteles ca exista mai multe locasuri, la fel ca in Rai. In sensul ca si chinurile iadului sunt mai intense sau mai putin, in functie de ce a facut acel om. De exemplu Sfanta Tecla s-a rugat pentru un copil pagan si a fost scos din Iad, din moment ce nu avea pacate nu putem spune ca era supusa la chinuri. Vezi in mesaj ca aceasta e invatatura ortodoxa.

În prealabil postat de Decebal

Pelagianismul era o învăţătură în contextul Bisericii. Ceea ce eu am afirmat este sau poate fi valabil pentru cei din afara Bisericii, şi care din motive obiective nu au putut să beneficieze de Biserică, însă au fost în acelaşi timp exemplari, cu mult mai exemplari decât noi "creştinii", noi "ortodocşii", în faptele şi conştiinţa lor. Ăsta nu este pelagianism. Poate fi considerat cazul pe care "catolicii" îl denumesc ignoranţă invincibilă, adică în cazurile în care în mod obiectiv cineva nu a putut să cunoască adevărul şi să primească harul în Biserică; nu este vorba despre cei care resping Biserica, care resping harul lui Hristos, dar se încred în faptele lor, eu nu despre aceste cazuri am vorbit, de aceea ceea ce am spus nu are în fapt nicio legătură cu pelagianismul.

Sfantul Iov si ceilati drepti din Vechiul Testament care nu au cunoscut legea data lui Moise au cunoscut adevarul fara sa il citeasca de uneva. Fiecare om care afla adevarul este luminat de harul acela exterior, chemator. Poate sa fie si intr-o tara ortodoxa si sa aiba biserica la doi pasi, ca tot asa vede adevarul, daca nu era credincios. De aceea se si numeste har chemator, cheama la credinta. La fel, poti discuta cu un ateu ani in sir si nu devine credincios doar pe baza informatiilor, sau cu un adventist, doar cand se si lumineaza sa vada adevarul.
Dreptii din Vechiul Testament nu se puteau mantui pentru ca nu aveau botezul si deci stergerea pacatului stramosesc. Asta a adus in primul rand Mantuitorul, Sfintele Taine, nu o noua credinta.
Invatatura aceasta despre pelagianism este inclusa si in catehism (site-ul Patriarhiei): http://www.patriarhia.ro/ro/documente/catehism10.html
"242. Daca harul e o lucrare necreata a lui Dumnezeu in sufletul nostru si daca prin el insusi Duhul Sfant lucreaza in noi mantuirea, oare s-ar putea mantui omul si fara de har?
Nu, omul nu se poate mantui fara de har (Efes. 2, 8; Ioan 15, 5). Harul ii este de trebuinta omului chiar de la inceput (Ioan 3,5). Harul pune inceputul mantuirii in om, si nu omul prin staruintele sale. Aceasta inseamna ca harul ii vine in dar (Rom. 3, 24), nu pentru oarecare fapte ale sale. inainte de a veni harul, omul nu poate face fapte prin care sa se mantuiasca, sau macar sa induplece pe Dumnezeu sa-i dea harul prin care sa se mantuiasca. Omul poate face anumite fapte bune, dar nu le face asa de statornic si dintr-un cuget asa de curat, incat sa se sfinteasca prin ele si sa se mantuiasca. Omul are libertatea de a face binele si cata vreme e in robia pacatului stramosesc, dar aceasta e o libertate slabita. Ea e marita tocmai de harul care vine la inceput fara nici un merit al omului.
Dar harul nu e de trebuinta numai la inceputul mantuirii omului, ci si dupa aceea, tot timpul. "
Aceasta e ce spun si Sfintii Ignatie si Serafim si toti sfintii, doar ca aici e mai usor de gasit citatul.

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

Bineinteles ca exista mai multe locasuri, la fel ca in Rai. In sensul ca si chinurile iadului sunt mai intense sau mai putin, in functie de ce a facut acel om. (...) Vezi in mesaj ca aceasta e invatatura ortodoxa.

Păi ia să îţi aduc aminte ce spuneai într-o altă postare, cum că nu toţi vor avea parte de chinuri în iad:

În prealabil postat de catalin2

Sau chiar Domnul nostru spune ca cine nu se va Boteza nu va mosteni Imparatia, la fel cine nu se va Impartasi. Pentru ca va avea pacatul stramosesc al firii cazute si nu se va impartasi de har. Dar vor fi judecati in functie de legea firii, astfel ca si in Iad nu toti vor avea parte de munci.

Asta este învăţătura ta "ortodoxă", cum că în iad nu toţi vor avea parte de munci. Dar asta să fie învăţătura Bisericii? Eu cred că nu, dar până găseşti tu vreun citat în catehism, îţi dau eu nişte trimiteri la Scriptură, la Noul Testament, cu care văd că nu eşti prea familiar, ba dimpotrivă văd că îţi e foarte străin, atât în formă cât şi în conţinut. Ce zice Hristos în Evanghelia după Matei la 25,41? "Plecaţi de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, pregătit pentru diavolul şi îngerii lui." Ai impresia că iadul, focul cel veşnic, are cumva lăcaşuri în care nu sunt munci, chinuri, arderi, şi veşnice? Dar ce zice la Matei 13,42? "Plânsul şi scrâşnirea dinţilor"!! Ai cumva impresia că astea nu sunt munci, nu sunt chinuri? Matei 8,12 la fel! Dar la Apocalipsă 20,10, unde se vorbeşte de "iazul de foc" unde vor fi chinuiţi în vecii vecilor? Asta este învăţătura ortodoxă, Cătăline! A ta este greşită, nu se bazează pe Sfânta Scriptură, şi cred că nici pe catehism, ci doar pe felul în care ai lipit tu laolaltă diferite citate, potrivindu-le cum ţi s-a părut după mintea ta mai corect; vedem deci că marele ascultător de învăţătura revelată ascunde un mare compilator de citate, de unde extrage învăţătura după cum i se pare lui că ar fi mai logică.

Învăţătura aceasta a ta este greşită. Acum ţi-am demonstrat, şi pentru toţi, că eşti în eroare. Ăsta este unul dintre lucrurile pe care ţi le-a spus şi Daniel_Ortodox, dar atunci ai trecut peste ca şi cum n-ar fi spus nimic, şi greşeala lui este că n-a insistat, deşi avea dreptate.

În prealabil postat de catalin2

Sfantul Iov si ceilati drepti din Vechiul Testament care nu au cunoscut legea data lui Moise au cunoscut adevarul fara sa il citeasca de uneva. Fiecare om care afla adevarul este luminat de harul acela exterior, chemator. Poate sa fie si intr-o tara ortodoxa si sa aiba biserica la doi pasi, ca tot asa vede adevarul, daca nu era credincios. De aceea se si numeste har chemator, cheama la credinta. La fel, poti discuta cu un ateu ani in sir si nu devine credincios doar pe baza informatiilor, sau cu un adventist, doar cand se si lumineaza sa vada adevarul.

Aici iar faci greşeala să nu ţii seama de context! Contextul lui Iov ori al drepţilor din Vechiul Testament era că ei făceau parte dintr-un popor ales de Dumnezeu, la care lucra Duhul Sfânt, aşa cum lucra în perioada respectivă. Însă ceilalţi oameni erau în alt context, nu aveau parte de aşa ceva, şi nu ştiu dacă era atât de mult vina lor, ci era de vină să zic aşa contextul, faptul că ei nu primiseră revelaţiile pe care le primise poporul lui Israel. Prin urmare, chiar dacă bâjbâiau şi ei şi poate unii încercau să afle deplinătatea adevărului, aşa cum era ea la vremea respectivă, faptul că nu făceau parte din poporul lui Israel, reţine deci contextul, practic constituia o piedică pentru ca ei să afle de Dumnezeul lui Israel. Prin urmare obiecţia ta nu se susţine.

În prealabil postat de catalin2

Dreptii din Vechiul Testament nu se puteau mantui pentru ca nu aveau botezul si deci stergerea pacatului stramosesc. Asta a adus in primul rand Mantuitorul, Sfintele Taine, nu o noua credinta.

Nu a adus Hristos şi o nouă credinţă, ceva mai mult decât era înainte? Păi înseamnă că nu ai citit Noul Testament, şi probabil nici pe Vechiul, şi nici nu cred că ai avea vreo competenţă reală în a face comparaţie de învăţături între cele două. Cine ştie, poate nu ai observat chestia asta în catehism, poate n-ai găsit paragraful corespunzător.

În prealabil postat de catalin2

Invatatura aceasta despre pelagianism este inclusa si in catehism

Încă o dată îţi spun şi îţi repet că eu nu vorbesc de niciun pelagianism; ţi-am spus că este doar interpretarea ta greşită. Şi nu vorbesc nici de umanism, ateu sau neateu. Ai înţeles, Cătăline? Sau vrei să îţi repet de o sută de ori?

Pelagianismul era o învăţătură în contextul Bisericii. Ceea ce eu am afirmat este sau poate fi valabil pentru cei din afara Bisericii, şi care din motive obiective nu au putut să beneficieze de Biserică, însă au fost în acelaşi timp exemplari, cu mult mai exemplari decât noi "creştinii", noi "ortodocşii", în faptele şi conştiinţa lor. Ăsta nu este pelagianism. Poate fi considerat cazul pe care "catolicii" îl denumesc ignoranţă invincibilă, adică în cazurile în care în mod obiectiv cineva nu a putut să cunoască adevărul şi să primească harul în Biserică; nu este vorba despre cei care resping Biserica, care resping harul lui Hristos, dar se încred în faptele lor, eu nu despre aceste cazuri am vorbit, de aceea ceea ce am spus nu are în fapt nicio legătură cu pelagianismul.

Şi încă o diferenţă faţă de pelagianism, sau faţă de creştinism în general, este că eu nu am afirmat că acei oameni primesc harul aşa cum este primit în Biserică, ci la ei se aplică judecata lui Dumnezeu, care cântăreşte dumnezeieşte lucrurile, nu ca tine la modul sectar şi eretic. Nu am afirmat deci o concurenţă între fapte şi har, aşa cum face pelagianismul, ci este vorba despre cei care în mod obiectiv nu au fost cuprinşi sub acoperământul Bisericii lui Hristos sau nu au primit suficient har şi călăuzire pentru a înţelege profunzimea creştinismului.

[cezar_ioan]

Biserica lui Hristos, Una, Sfântă, Sbornicească şi Apostolească a mărturisit întotdeauna, atât cât Dumnezeu a binevoit să aducă la cunoştinţa oamenilor, întru mântuire şi desăvârşire, că:

1) Harul divin mântuitor este energia, puterea sau lucrarea dumnezeiască necreată,
care izvorăşte din Fiinţa divină a celor trei ipostasuri,
fiind nedespărţită de Acesta
şi care se revarsă prin Duhul Sfânt asupra oamenilor în scopul mântuirii şi sfinţirii lor.

2) Ca energie a Duhului Sfânt şi ca har al lui Iisus Hristos după făgăduinţa Lui: "... iată, Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului" (Mt 28,20) harul divin se manifestă, este prezent şi lucrează în Biserică, el fiind constitutiv Bisericii, întrucât Duhul Sfânt ţine de Biserică.

3) Aceasta este modalitatea şi forma obişnuită şi statornică de prezenţă, manifestare şi lucrare a harului.

4) Aceasta nu înseamnă, însă, că puterea dumnezeiască e limitată la această formă, în sensul că în afara Bisericii harul n-ar mai putea lucra
sau că n-ar lucra
întrucât Dumnezeu poate da harul Lui şi în afara Bisericii, pentru că "vântul suflă unde vrea" (In 3,8).

5) Dar modul de manifestare şi lucrare constantă a harului, precum şi măsura cea mai deplină a vieţuirii oamenilor în Hristos, este în Biserică.

6) Harul divin este necesar tuturor oamenilor, în primul rând pentru ca aceştia să poată fiinţa pur şi simplu, întrucât fără harul lui Dumnezeu nu există viaţă, cu atât mai puţin ar putea să existe o viaţă cu sentimente de iubire. Dar harul se dă fiecărui om (altfel spus tuturor oamenilor) nu numai pentru a supravieţui, ci în vederea scopului la care Dumnezeul Iubirii ţine cel mai mult şi pentru atingerea căruia Şi-a dat Fiul la moarte şi încă la moartea pe cruce: mântuirea omului. Dumnezeu voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască (1 Tim, 2,4).

7) Dar Dumnezeu, spun Sfinţii Părinţi celor care au inima doritoare să vadă şi să audă, nu forţează pe nimeni să colaboreze cu harul, deşi harul se oferă tuturor. Dumnezeu oferă harul fără deosebire tuturor oamenilor. Acest har însă nu lucrează în mod irezistibil asupra oamenilor, dacă aceştia nu conlucrează cu el.
Spune Sfântul Ioan Gură de Aur: "Dumnezeu nu constrânge pe nimeni, dar dacă Dumnezeu voieşte şi noi nu voim, mântuirea noastră este cu neputinţă. Aceasta însă nu din cauză că voinţa Sa ar fi neputincioasă, ci pentru că nu voieşte să facă silă nimănui."
Sfântul Macarie cel Mare: "Firea omenească (toată firea omenească, spune, iar nu numai a unora - sublinierea mea) este capabilă să primească şi binele şi răul, şi harul dumnezeiesc şi puterea vrăjmaşului, dar nu poate fi silă fără consimţirea voinţei omeneşti. Din cauza libertăţii cu care este înzestrat omul, Dumnezeu nu produce nimic în om, cu toate că poate."

8) Sfânta Scriptură arată clar că din partea lui Dumnezeu harul este oferit tuturor oamenilor, deoarece Dumnezeu "voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoştinţa adevărului" (1 Tim 2,6).
Iar dacă "mulţi sunt chemaţi, dar puţin aleşi" (Mt 20,16), aceasta ce poate însemna decât că harul se oferă tuturor dar puţini sunt cei care colaborează cu el.


Harul nu se dă oamenilor pentru vreun merit, ci numai din dragostea şi bunătatea lui Dumnezeu. Tatăl nostru vrea ca noi toţi, întreaga omenitate şi întreaga umanitate, să ajungem Acasă vii şi nevătămaţi.
Voi, care aveţi copii sau care aţi fost copiii părinţilor voştri, cum de nu înţelegeţi că Tatăl îşi iubeşte copilul şi că îl vrea acasă, întors din rătăcire, indiferent cum ar fi el? Pentru aceasta îi dă mereu harul, chemîndu-l, ajutîndu-l să capete accesul tot mai avansat în drumul către Casă. Colaborînd cu harul, omul înaintează treptat către Acasă, iar această înaintare se numeşte viaţă de pocăinţă.
Că, în drumul său spre Casă, omul care conlucrează cu harul are parte şi de o îndreptare, ba chiar de înfrumuseţare, iarăşi e lucru demn de întâlnirea cu tatăl, cu atât mai mult cu cât Acest Tată este însuşi Dumnezeu: ce părinte ar voi să-şi vadă fiul jupuit şi zdrelit şi cu totul betegit când îi calcă pragul?
Aşa încât, pentru propria bucurie şi pentru ca însuşi copilul să nu se simtă cu totul nevrednic de a se întâlni cu cei care l-au iubit şi însoţit în drumul spre Casă, Tatăl ajută pe toţi copiii Lui care vor şi ei să se pregătească de Întâlnire, să sosească Acasă cât mai întregi şi mai frumoşi cu putinţă.

[Decebal]

În prealabil postat de cezar_ioan

Aceasta nu înseamnă, însă, că puterea dumnezeiască e limitată la această formă, în sensul că în afara Bisericii harul n-ar mai putea lucra sau că n-ar lucra întrucât Dumnezeu poate da harul Lui şi în afara Bisericii, pentru că "vântul suflă unde vrea" (In 3,8).

Şi unde ai mai văzut dumneata, Cezărele, această interpretare a textului de la Ioan 3,8 la vreun sfânt părinte ori la vreun sfânt ori la vreun teolog? Poţi să răspunzi, Cezărele, sau eşti cuprins de învolburarea monologului ori a monoloagelor tale de pe forum? Dacă nu răspunzi corect şi concludent la această întrebare, nu avem noi oare dreptul de a te vedea ca pe un "sfânt părinte" care se erijează, fără argumente, în autoritate doctrinară, de interpretare a Scripturii, fără ca să aibă vreo minimă recunoaştere din partea cuiva, nici măcar din partea cuvintelor anterioare ale sfinţilor Bisericii? Dacă te gândeşti, Cezărele, să răspunzi, atunci fă-o cum o faci şi răspunde în contextul mai larg ale celor pe care le-ai spus, în încercarea ta literară speculativă, din postarea anterioară.

,,Nu pot să nu remarc cât de părtinitori şi de nedrepţi sunt Ioan si Decebal. Păcat, oameni buni, păcat. Nu am nici un fel de părtinire nici eu faţă de domnul Catalin, încerc să privesc lucrurile cât mai echilibrat, dar nu pot să nu văd cât sunteţi de nepărtinitori şi de nedrepţi, cum vă faceţi că nu vedeţi ceea ce se întâmplă, cu câtă lejeritate treceţi, ca şi alţii de altfel, peste ceea ce se întâmplă."

In acest triunghi exista o singura solutie...distribuiti rolurile cum va place :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Decebal

Şi unde ai mai văzut dumneata, Cezărele, această interpretare a textului de la Ioan 3,8 la vreun sfânt părinte ori la vreun sfânt ori la vreun teolog? Poţi să răspunzi, Cezărele, sau eşti cuprins de învolburarea monologului ori a monoloagelor tale de pe forum? Dacă nu răspunzi corect şi concludent la această întrebare, nu avem noi oare dreptul de a te vedea ca pe un "sfânt părinte" care se erijează, fără argumente, în autoritate doctrinară, de interpretare a Scripturii, fără ca să aibă vreo minimă recunoaştere din partea cuiva, nici măcar din partea cuvintelor anterioare ale sfinţilor Bisericii? Dacă te gândeşti, Cezărele, să răspunzi, atunci fă-o cum o faci şi răspunde în contextul mai larg ale celor pe care le-ai spus, în încercarea ta literară speculativă, din postarea anterioară.

Nu ştiu Decebal, eu nu am cunoştinţele tale teologice, citesc şi eu Scriptura ca tot creştinul, mai citesc şi-o carte de catehism, mai şi un Părinte sfânt, mai şi cuget niţel etc.

În ultima vreme, că m-am ocupat mai mult cu cartea asta, prins fiind de niscai treburi studenţeşti, am citit şi câteodată am citat din textul semnat de Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean şi Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran. Autorii manualului de dogmatică ortodoxă pentru seminarii. Nişte profesori doctori, oarecare, acolo. Creştini mărunţei, desigur, iar nu cum sunteţi voi ortodoxiştii de serviciu ai forumului.

Pe mine aşa m-au învăţat ei. Precum şi alţi autori români, americani, greci, ruşi dar nu am acum la mine locuri de prin cărţi şi nume.
În definitiv, dacă ţii morţiş să te lămureşti, dacă chiar îţi pasă să cunoşti o astfel de perspectivă (care nu e alta decât cea ortodoxă, dintotdeauna în Biserică), poţi şi tu să cauţi şi să citeşti, nu-i aşa?

[Decebal]

Nu ştiu de ce aveam o presimţire că nu ai de gând să dialoghezi, ci să ţii monoloage. Văd că şi confirmi.

Nu este vorba atât despre cunoştinţe, cât despre felul în care ele sunt interpretate; de aceea am şi spus că zicerile tale sunt o încercare literară speculativă, pentru că nu faci decât să speculezi, deşi ai impresia că zici dogme, şi mai mult ortodoxe, creştineşti. Degeaba te ascunzi în spatele unor nume, că practic nu ai dovedit şi nu dovedeşti nimic, iar de citate nu poate fi vorba, eu nu văd decât un discurs scris de tine cu care eşti de acord într-o mare măsură că ar fi adevărat, mai mult că ar fi poziţia Bisericii Ortodoxe.

Rămâne deci întrebarea pe care ţi-am adresat-o, şi nu este prima oară când îţi semnalez că interpretezi după capul tău acel verset Ioan 3,8. Aşa cum după capul tău este întreaga speculaţie, care este în fapt propria ta învăţătură, sau felul în care vezi lucrurile la ora actuală, nereuşind dumneata să demonstrezi că ai avea cu adevărat acoperire în învăţătura Bisericii Ortodoxe, şi deci neavând legitimitatea să pui semnătura Bisericii Ortodoxe pe învăţăturile tale personale de ortodoxist care citeşte Scripturile şi mai are multe de învăţat, nu neapărat, după cum am spus, la capitolul cunoştinţe.

[laurastifter]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

,,Irod:A inviat din morti?Primul nazarinean:Da stapane,a inviat din morti.Irod:,,Eu nu vreau ca EL sa faca asta.Ii interzic sa faca asta.Interzic oricarui om sa invie din morti.Acest om trebuie gasit si sa I-se spuna ca i-am interzis sa invie din morti.Unde este acest om in prezent?Al doilea nazarinean:Este in fiecare loc stapane dar este greu sa-L gasim"

Da, un citat deosebit de interesant; mă bucur şi vă mulţumesc că l-aţi postat, deschizându-mi astfel dorinţa de a citi opera literară din care acest text face parte!

A se vedea, de asemenea, în acest sens, parabola "Marelui Inchizitor" din "Fraţii Karamazov"...
Dragostea şi adevărul lui Hristos ar putea fi, oare, instituţionalizate, revendicate de către vreo autoritate omenească drept proprietate personală?... Dubito.