desfranarea in casatorie

[Fani71]

Revenim mereu la acelasi lucru pe diverse fire: casatoria nu este numai pentru nasterea copiilor. Relatia sexuala in cadrul casatoriei nu este numai pentru conceptie, ci si pentru unirea celor doi dupa modelul 'Hristos cu Biserica'. A refuza in mod categoric de a o deschide catre nastere este poate egoist (desi si aici exista cred exceptii, ca bolile genetice si alte probleme pe care nu vrem sa le impunem eventualilor copii), insa a vrea sa limitezi dupa intelepciunea data de Dumnezeu numarul copiilor tine de dreapta socotinta.
Mi se pare un lucru mai mult decat evident.
Ca te poti insela si opri conceptia mai multor copii dintr=o teama neintemeiata sau din egoism sau mai stiu eu, este adevarat. Dar de aia ne=a dat Dumnezeu libertate, ca sa ne asumam si riscul de a gresi. Fiecare sa se cerceteze pe sine, sa se roage si sa ceara sfatul duhovnicului.
Greseala poate sa fie insa si in directia cealalta: sa ai mai multi copii decat poti duce si sa nu reusesti sa ii educi cu dragoste si rabdare, sau casnicia sa se strice din cauza asta (mai ales cand numai unul isi doreste mai multi copii).

Acum, chiar daca sa zicem cazul ideal este sa ai o credinta atat de puternica (mai exact, sa aiba amandoi) incat sa te lasi in voia naturii si sa accepti sa ai atiatia copii cati vin, nu toti suntem la acest nivel duhovnicesc. A nu tine seama de nivelul duhovnicesc la care ne aflam tine de o lipsa de dreapta socotinta si ne indearteaza de Dumnezeu = deci este pacat.
Acelasi lucru este valabil si pentru solutia abstinentei totale daca nu mai vrei copii.

“Iar asupra femeilor trebuie să se facă o mare cercetare şi precizare. Căci ele ajung repede până la vrăjitorii şi otrăviri şi la alte fapte ruşinoase, pe care e înfricoşător chiar şi să le pomeneşti, cu atât mai mult să le
faci[...] Femeile ajung la crimă până şi împotriva zămislirii, ba chiar şi împotriva zămislirilor deja împlinite. Căci unele dintre ele ucid lună de lună cu o iarbă, precum eu, nevrednicul, şi acest lucru vrednic de plâns l-am luat asupra mea, laolaltă cu cele scrise înainte. Şi astfel, trebuie să înaintăm cercetând toate: câţi copii au ucis, şi mai ales cele necăsătorite, şi prin care metode au ucis. Căci una este a bea o poţiune şi a nu mai zămisli, ceea ce este mai grav dintre toate, şi alta este a ucide prin băuturi fătul deja purtat în pântece. A lepăda lună de lună prin ierburi embrionul este cea mai mârşavă dintre toate crimele, care de altfel şi are epitimia până la moarte. Chiar dacă ar înceta (lepădarea), să nu se împărtăşească. Femeile, când sunt tăiate de la Biserică, să facă numai închinăciuni, fără metanii. Totuşi, femeile nu sunt la fel de slabe ca şi bărbaţii; unele îşi păzesc fecioria şi nu cunosc de loc unirea cu un bărbat nici în minte. Acestea sunt cu privire la cercetarea riguroasă şi la deosebirea celor ce se mărturisesc." (PG 88, 1904 B-C)
http://teologiesibiu.files.wordpress...le-canoane.pdf

Se stie fiecare pe sine cum si in ce masura a gresit in acest fel. Dar noi aici nu luam in discutie pe fiecare in parte, ci discutam principiul. Si este necesar acest lucru, caci multi au crescut de acasa in obiceiul de a indeparta mai degraba sarcina, de a o impiedica daca se poate, decat de a o duce la bun sfarsit. Ori in asemena cazuri trebuie trezita si tamaduita constiinta, aflata acum in adormire.

[vsovivi]

Voi ați auzit de desfrânarea care vine din lupta tiranică cu desfrânarea?


Soluția este să nu dați soluții, căci orice soluție vine de la cel rău... și iată că eu am dat soluție, iar Domnul ne-a chemat ca din 2 heruvimi cu 2 aripi să formăm un singur heruvim cu 4 aripi... dar fără dragoste curată și haină sfântă primită de sus și păstrată ca pe ochii curați din cap și ca pe urechea din inimă foarte curată nu se poate, fără nemulțumiri și cârtiri și fără să cauți să-ți închipui ca să te asemeni cu joaca de-a păcatele altora, ca să ști și tu cum e... deci fără paza bună care păzește bostăneii... adică pe îngerași, de rușinea care o să cadă peste ei... nu se poate o căsnicie... deci problema este că voi în loc să primiți pe Domnul îl primiți pe gLumeail ca mare „preot” să consfințească... și el vă educă cum să vă satisfaceți cât mai mult și cât mai bine... iar cine seamănă „vânturiuri” va culege furfurtună și fulgeră... pe cineva de pe centură.

De aia zice să păstrezi patul curat... adică în el să nu vezi nimic necurat, și nici să simți, și nici să închipui, să nu te visezi vrednic și puternic...

că defapt nici nu ești... iar căsătoria este din dragoste pentru dragoste și nu pentru prunci... nesilit de nimeni...

Deci dacă nu vei ucide dragostea curată atunci cu siguranță nu vei desfrâna lepădând ouăle sau copiii nenăscuți că dragostea nu se bucură de pofte rele și plăceri deșarte sau de mângâieri după cum se mângâie omul ce este trup și suflet sub ascultare de gLumeail... și-l ascultă pe gLumeail doar pentru că e mai ușor ca să asculte de credința ce a crezut minciuna aia decât să lupte cu ea ca să o scoată afară din inima sa...

Deci pentru împăcarea cu credința din tine și din gLume ce a crezut bârfa răutății, împăcare nebună, de aia ai pofta aia rea care oridecâte ori îți amintești de ea, te readuce pe calea părăsirii Lui Dumnezeu, fugi de Domnul... că ți se pare mai ușor să crezi ceea ce ai crezut și ieri deși era o minciună venită din bârfă, care te-a și învins și ți-a plăcut, ți-a fost mai ușor atunci ca s-o crezi și mai ușor acum ca amintindu-ți să urăști la fel deși ești conștient că era o minciună... dar defapt nu e mai ușor ci drumul tău devine infernal astfel... deci greutatea din cârcă devine de o tonă sau un kintal... kintal roial.

Și asta vine din faptul că memoria de animal își reamintește și de frică vrea să scape de ceva, și crede mereu minciuna doar că nu știe cum să n-o mai creadă...

Păi e simplu, minciuna e minciună, și credința în minciună nu este bună chiar dacă te îngâmfă cu slavă de la oameni că ai fi un viteaz că doar tu îți zici că iată că ai luptat cu desfrânarea... dar nu vezi că defapt te-ai desfrânat ca un tiran... cu lupta? Și pentru ce luptă omul dacă nu ca să se desfrâneze? Păi știe omul lupta ca Domnul?

Deci e greu... dar nu imposibil...


Domnul ajută dar nu te obligă cu bâta sau cu pulanul sau cu parul ci te lasă să ajungi în groapă și să slujești la turma de porci și să mănânci lăturile cu care se hrănesc ele... așteptându-te cu dragoste că poate te vei rușina și te vei căi de dorința de a-ți lua partea și de a pleca să te distrzi cu desfrânatele... cu cele cinci fecioare nebune... care nu și-au luat undelemn în candelele lor... dar ce reprezintă undelemnul, feștila, flacăra, și candela în sine? E o taină la care dacă nu știi răspunsul... nu te amărâ... te va Lumina Dumnezeu... dar numai dacă mergi pe Cale... că altfel pune farul pe tine câte un fariseu... așa ca mine..., un far de rîs... dar nu e de râs ci e de comă.

[Menephta]

În prealabil postat de vsovivi

Voi ați auzit de desfrânarea care vine din lupta tiranică cu desfrânarea?


Soluția este să nu dați soluții, căci orice soluție vine de la cel rău... și iată că eu am dat soluție, iar Domnul ne-a chemat ca din 2 heruvimi cu 2 aripi să formăm un singur heruvim cu 4 aripi... dar fără dragoste curată și haină sfântă primită de sus și păstrată ca pe ochii curați din cap și ca pe urechea din inimă foarte curată nu se poate, fără nemulțumiri și cârtiri și fără să cauți să-ți închipui ca să te asemeni cu joaca de-a păcatele altora, ca să ști și tu cum e... deci fără paza bună care păzește bostăneii... adică pe îngerași, de rușinea care o să cadă peste ei... nu se poate o căsnicie... deci problema este că voi în loc să primiți pe Domnul îl primiți pe gLumeail ca mare „preot” să consfințească... și el vă educă cum să vă satisfaceți cât mai mult și cât mai bine... iar cine seamănă „vânturiuri” va culege furfurtună și fulgeră... pe cineva de pe centură.

De aia zice să păstrezi patul curat... adică în el să nu vezi nimic necurat, și nici să simți, și nici să închipui, să nu te visezi vrednic și puternic...

că defapt nici nu ești... iar căsătoria este din dragoste pentru dragoste și nu pentru prunci... nesilit de nimeni...

Deci dacă nu vei ucide dragostea curată atunci cu siguranță nu vei desfrâna lepădând ouăle sau copiii nenăscuți că dragostea nu se bucură de pofte rele și plăceri deșarte sau de mângâieri după cum se mângâie omul ce este trup și suflet sub ascultare de gLumeail... și-l ascultă pe gLumeail doar pentru că e mai ușor ca să asculte de credința ce a crezut minciuna aia decât să lupte cu ea ca să o scoată afară din inima sa...

Deci pentru împăcarea cu credința din tine și din gLume ce a crezut bârfa răutății, împăcare nebună, de aia ai pofta aia rea care oridecâte ori îți amintești de ea, te readuce pe calea părăsirii Lui Dumnezeu, fugi de Domnul... că ți se pare mai ușor să crezi ceea ce ai crezut și ieri deși era o minciună venită din bârfă, care te-a și învins și ți-a plăcut, ți-a fost mai ușor atunci ca s-o crezi și mai ușor acum ca amintindu-ți să urăști la fel deși ești conștient că era o minciună... dar defapt nu e mai ușor ci drumul tău devine infernal astfel... deci greutatea din cârcă devine de o tonă sau un kintal... kintal roial.

Și asta vine din faptul că memoria de animal își reamintește și de frică vrea să scape de ceva, și crede mereu minciuna doar că nu știe cum să n-o mai creadă...

Păi e simplu, minciuna e minciună, și credința în minciună nu este bună chiar dacă te îngâmfă cu slavă de la oameni că ai fi un viteaz că doar tu îți zici că iată că ai luptat cu desfrânarea... dar nu vezi că defapt te-ai desfrânat ca un tiran... cu lupta? Și pentru ce luptă omul dacă nu ca să se desfrâneze? Păi știe omul lupta ca Domnul?

Deci e greu... dar nu imposibil...


Domnul ajută dar nu te obligă cu bâta sau cu pulanul sau cu parul ci te lasă să ajungi în groapă și să slujești la turma de porci și să mănânci lăturile cu care se hrănesc ele... așteptându-te cu dragoste că poate te vei rușina și te vei căi de dorința de a-ți lua partea și de a pleca să te distrzi cu desfrânatele... cu cele cinci fecioare nebune... care nu și-au luat undelemn în candelele lor... dar ce reprezintă undelemnul, feștila, flacăra, și candela în sine? E o taină la care dacă nu știi răspunsul... nu te amărâ... te va Lumina Dumnezeu... dar numai dacă mergi pe Cale... că altfel pune farul pe tine câte un fariseu... așa ca mine..., un far de rîs... dar nu e de râs ci e de comă.

Totul confuz...n-am inteles nimic ce vrei sa spui

[sfantatreime]

Dupa cum stim,Dumnezeu i-a binecuvantat pe Adam si Eva,protoparintii nostri prin curatie si a suflat Duh Sfant asupra lor,poruncindu-le sa nu manance din fructul oprit,altfel vor fi izgoniti din gradina Raiului.Ei au facut impotriva si astfel,pacatul stramosesc este mostenit in ziua de astazi...Biserica noastra recunoaste impreunarea trupeasca dintre barbat si femeie numai in scopul procreerii.Sunt barbat si recunosc uneori,atunci cand puterile intunericului contravin puterii rugaciunii,ca ma simt ispitit de femeie...Dar,sincer iti spun,ca atunci cand traim o viata sfanta,fara televizor,fara internet,cand ne petrecem acest timp priveghind si rugandu-ne la Dumnezeu si la Maica Domnului sa alunge ispitele si cursele diavolesti din sufletul nostru,simt ca patima desfraului este alungata...este foarte greu sa simti asta,numai prin post,rugaciune si priveghere constanta putem reusi,chiar si ca barbati...Roaga-te pentru barbatul tau,indeamna-l si pe el la rugaciune,ruga-ti-va impreuna,incercati sa tineti un post curat impreuna si apoi vei vedea rezultatele...Trebuie sa faceti multa si neincetata pocainta.Daca nu aveti un duhovnic,rugati-va la Dumnezeu sa va daruiasca unul,iar daca vei reusi sa tii langa tine un barbat credincios,sunt sigur ca nu iti va mai cere asta...
"Privegheati si va rugati,ca se apropie Imparatia Cerurilor."

[anna21]

@ sfantatreime
Relatia trupeasca nu este doar spre procreere ci spre adancirea iubirii celor doi, daruirea de sine reciproca si jertfelnica, dupa modelul iubirii dintre Hristos si Biserica.
Deci nu sexualitatea este pacatoasa (cum sugerezi tu), ci dorintele noastre, cautarea placerii.. a face din placere un idol in cadrul casniciei.
"Celalalt" nu-mi este dat pt a satisface dorinte primare (sau mai rafinate, tot aia..), ci sotul/sotia este o persoana creata dupa chipul lui Hristos. Iar prin iubire, devotament, fidelitate.. il slavesc chiar pe Cel care l-a creat pe sot(sotie).

(tinta finala a casniciei este mantuirea sotilor. Nu procrearea, nici iubirea de dragul iubirii, indiferent de cat de "elevata" ar fi aceasta. Iubirea in sine este un concept fara continut in lipsa lui Dumnezeu.)

Cred ca daca vezi in permanenta casnicia ca o imagine a unirii dintre Hristos si Biserica si ca o cale de ridicare a noastra catre Dumnezeu, astfel de ganduri (gen: ma ispiteste femeia - mi se pare un gand penibil pt un crestin, mai ales unul insurat!) de desfranare, ferire de copii, cautare a placerii, afirmare a senzualitatii etc.. nu au cum sa apara. Cel putin asa cred eu in momentul acesta.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Acum, chiar daca sa zicem cazul ideal este sa ai o credinta atat de puternica (mai exact, sa aiba amandoi) incat sa te lasi in voia naturii si sa accepti sa ai atiatia copii cati vin, nu toti suntem la acest nivel duhovnicesc. A nu tine seama de nivelul duhovnicesc la care ne aflam tine de o lipsa de dreapta socotinta si ne indearteaza de Dumnezeu = deci este pacat.
Acelasi lucru este valabil si pentru solutia abstinentei totale daca nu mai vrei copii.

Ma refer la ceea ce ai ingrosat.
Uite acesta este unul din lucrurile care ma preocupa astazi: nivelul duhovnicesc (scazut) indreptateste cumva pacatul?
(Pt mine este o intrebare f serioasa, desi suna a ironie).
Adica stiu ca gresesc dar totusi persist deoarece nu ma pot ridica la un alt nivel de traire.. (nu ma pot lepada de patimi, mai exact). Si tot aman.
Ma indoiesc ca este o conduita corecta.
Eu cred ca cu fiecare pacat care-l faci iti intuneci mai mult discernamantul duhovnicesc.
Cred ca un singur act de curaj cand stii ca nivelul tau duhovnicesc este modesc - un singur act de curaj aduce mari castiguri. Cred ca efectiv Dumnezeu ne-ar prinde de mana sa nu cadem.
(curaj in sensul bun. curajul de a te impotrivi pacatului chiar daca el pare in limitele moralitatii si toata lumea il accepta)

Dar persistenta in a fi caldicei.. eh, stii ce este scris despre caldicei.

[kikyo_ea]

În prealabil postat de jonzy30

cum adica cateva zile pe luna ... metoda calendarului adica ... imi poti explica mai clar ca niciodata nu am inteles aceasta metoda ... multu

Buna!
Eu si sotul meu am discutat si de cand L-am descoperit pe Domnul incercam sa respectam toate regulile.
Ne-a fost greu la inceput in ceea ce priveste relatiile sexuale, insa acum ca sunt insarcinata dorim sa nu deranjam cu nimic copilul pe toata perioada sarcinii si in alaptare. Domnul sa ne ajute sa ne ferim de pacatul acesta.
Nu este greu. Trebuie doar sa ai vointa si incredere in Domnul Dumnezeu.
Ca sfat, ar trebui sa te documentezi mai mult, sa citesti mai mult despre acest subiect.
Iti recomand "Ridicarea Casatoriei la inaltimea de Taina" a parintelui nostru drag, Arsenie Boca.
Ai acolo multe sfaturi si indrumari despre cum sa iti traiesti viata in cuplu asa cum se cuvine.
Doamne ajuta!

[vsovivi]

În prealabil postat de Menephta

Totul confuz...n-am inteles nimic ce vrei sa spui

Atunci poate o să te ajute videoclipul ăsta cu reclamă...

Ca să nu mai fie atât de confuz totul.

[Rodica50]

Zorica Latcu

Epitalam

Iata, fecioare din Chios, rasare Luceafarul serii.
Marea e lina, vazduhul e greu de miresmele verii.
Tortele ard luminos si rasuna de cantece casa;
Doris, frumosul pescar, in iatac isi asteapta mireasa.

Vantul suspina prin ierburi, si murmura marea carunta,
Mandre fecioare din Chios, sa ziceti cantarea de nunta.

Tu erai cea mai frumoasa din hora fecioarelor noastre.
Multi cunoscut-au puterea privirilor tale albastre,
Multi au dorit trupul alb si buzele dulci ca o floare,
O, Kalliroe; tu stii ca pe multi azi in suflet ii doare.

Vantul suspina prin ierburi, si murmura marea carunta,
Mandre fecioare din Chios, sa ziceti cantarea de nunta.

Doris, frumosul pescar, are-o luntre cu zece vintrele
Albe + si mrejele lui totdeauna de peste sunt grele.
Glasul lui dulce in noapte departe pe apa rasuna,
Parul lui moale luceste, cand trece sub raza de luna.

Vantul suspina prin ierburi, si murmura marea carunta,
Mandre fecioare din Chios, sa ziceti cantarea de nunta.

Doris, deschide, deschide, sa intre mireasa in casa.
Tu ai sa-i smulgi de pe fata frumosul ei val de matasa.
Noi o sa ducem la temple miresme curate si miere,
Pentru Hymen Hymenaios, Athene si vajnica Here.

Vantul suspina prin ierburi, si murmura marea carunta,
Mandre fecioare din Chios, sa ziceti cantarea de nunta.

Zeus, stapanul cel drept, sa va dea din belsug fericire.
Zile senine de munca sa cereti, si nopti de iubire.
Bratele albe sa fie un leagan de dulce-alintare,
Pentru micutul ce vine ca pret al durerii amare.

Vantul suspina prin ierburi, si murmura marea carunta,
Mandre fecioare din Chios, sa ziceti cantarea de nunta.

Nu vei mai merge cu noi in campiile ude de roua,
O, Kalliroe, de-acum vei intra in viata cea noua.
Buzele noastre surad, dar de lacrimi ni-s genele pline,
Cand va uram cu iubire un ultim: ramaneti cu bine.

Tace si vantul in ierburi si tace si marea carunta.
Haideti, fecioare din Chios, sfarsit-am cantarea de nunta.