copilarie, floare pretioasa

[Carine]

În prealabil postat de cretu

ma refeream totusi de dorul de copilarie, nu sa uiti copilaria, dar acuma nu oi plange dupa viata la 12 ani.

Pai de ce ai inteles ca trebuie sa plangem, putem sa ne amintim, atata tot. Eu de exemplu, aveam zile in care eram coplesita de ganduri negative, o chestie care se intampla multora poate, si trecand prin biblioteca, am vazut o carte de basme, si brusc mi-am adus aminte de momentele din copilarie cand invatam literele citindu-i tatalui meu basme...Parca mi-a luminat tot restul zilei, imi aduc aminte ca primele notiuni de moralitate si intelepciune, si cele care mi-a ramas ce mai bine in minte, de acolo au fost luate.

PS: am imprumutat cartea, si o rasfoiesc acum cu placere...