Mijloace de comunicare moderne

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Despre voturile monahale în timpul Sfântului Iustinian cel Mare (de la Prof. Emilian Popescu)
Iustinian era convins că succesul armatelor depindea de harul lui Dumnezeu și că păcatele oamenilor aveau consecințe nu numai pentru mântuirea personală, ci și pentru starea generală a Imperiului. Câtă importanță acorda problemelor religioase reiese și din faptul că prin legile sale voia să aducă ordinea în Biserică și imperiu. În fruntea Codului lui Iustinian se află și o expansiune asupra Sfintei Treimi și credinței ortodoxe, precum și Simbolului Niceo-Constantinopolitan.

(...)

Iustinian a precizat granițele dintre legea laică (civilă) și cea monahală, mergând atât de departe, încât a adus corecturi și hotărârilor sinoadelor. Întreaga această legislație avea la bază obligația călugărilor de a rămâne fideli votului dat lui Dumnezeu. Cel care abandonează mănăstirea trebuie adus înapoi cu forța și, dacă pleacă din nou, trimis în armată, fără să poată beneficia de bunurile și de situația sa juridică anterioară.

Probabil că treaba cu armata e pentru a descuraja fuga spre monahism pt a scăpa de armată şi nu se referă la cei daţi afară din mănăstiri pt încălcări grave.

[RappY]

În prealabil postat de Iorest

Probabil că treaba cu armata e pentru a descuraja fuga spre monahism

Mai degrabă este pentru îngrijirea față de viața monahală, a luat mai multe măsuri în aceasta privință:

Alte legi reglementau alegerea starețelor și stareților și dădeau norme de disciplină în mănăstiri. Se poate spune că Iustinian a arătat o mare grijă pentru mănăstiri. În preambulul legilor sale privitoare la viața monahală, el își arată prețuirea pentru mănăstiri, pe care le socotește foarte utile societății, din cauza rugăciunilor pe care le adresează lui Dumnezeu pentru bunăstarea imperiului cei care au îmbrăcat haina îngerească. Statul are, deci, interes să favorizeze dezvoltarea mănăstirilor, dar în același timp și dreptul să ceară ca monahii să respecte disciplina îngerească și îndeplinirea regulilor fixate. Iustinian a pus accentul pe viața în comun (chinovitică), obligând pe toți călugării să trăiască în mănăstiri sub conducerea egumenului. El era împotriva acelor călugări rătăcitori, care-și câștigau existența cerșind, și a limitat chiar numărul anahoreților (isihaștilor). A luat măsuri severe împotriva mănăstirilor mixte, de bărbați și femei, destul de numeroase din secolul al IV-lea.

În prealabil postat de Iorest

nu se referă la cei daţi afară din mănăstiri pt încălcări grave.

Păi nu, se referă la cei ce părăsesc mănăstirea din cauza ispitelor.

[Iorest]

În prealabil postat de RappY

Iustinian a pus accentul pe viața în comun (chinovitică), obligând pe toți călugării să trăiască în mănăstiri sub conducerea egumenului. El era împotriva acelor călugări rătăcitori, care-și câștigau existența cerșind, și a limitat chiar numărul anahoreților (isihaștilor).

Mi se pare că a intervenit cam dur, din ce înţeleg şi pe Athos există categoria călugărilor trăistari care umblă cu traista în băţ din loc în loc şi sunt omeniţi de către alţi călugări, nu toţi le sunt ostili, dacă nu fac lucruri rele.

[RappY]

În prealabil postat de Iorest

Mi se pare că a intervenit cam dur, din ce înţeleg şi pe Athos există categoria călugărilor trăistari care umblă cu traista în băţ din loc în loc şi sunt omeniţi de către alţi călugări, nu toţi le sunt ostili, dacă nu fac lucruri rele.

Păi depinde de vremuri, se pare că în vremea lui era o perioadă de decadență în mănăstiri, și probabil a decis de cuviință să-i țină mai din scurt, să stea sub egumen să facă ascultare mereu. Încă de la Sf. Vasile cel Mare există această tensiune de a ține în balans viața pustnicească și viața de obște, și fiecare epocă dictatează alte reguli (uneori reforme) pentru o dezvoltare sănătoasă.

[Iorest]

Marius Yanush povesteşte în cartea 100 de zile pe Athos la pagina 168, despre cele 4 categorii de călugări, enumerate de părintele pustnic Ioan de pe Athos

Dar, dincolo de această vorbă prin care a răspuns gândului meu, îmi mai spune una, tot cam cu adresă :
„Au fost patru tipuri de părinți la Athos :

- trăistarii - care mergeau din mănăstire în mănăstire,

- peșterenii și colibarii care trăiau singuri prin peșteri și colibe improvizate,

- chilioții - care trăiau în chilii și schituri cu viață de sine, în grupuri mici, și

- mănăstirenii - care trăiau în viață de obște.”

Părintele Ioan era cam supărat pe călugării de la Marea Lavră, care îi cam amenințau pe pustnici că îi vor scoate „cu elicopterele” din „văgăunile” lor.