Psalmii nepotilor lui David.

[Moroco]

Psalmul speculantilor

Erau niste speculanti speculatori care cautau mereu sa profite si ei nu se puteau nicicum pocai.
Isi luara de nevasta pe domnisoara Specula si toata ziua o iubeau si o giugiulea, o alinteau si-i promiteau marea cu sarea, luna de pe cer. Faceau pentru ea analize, prognoze, interviuri, discutii, sedinte, intelepciuni, doar pentru ea, numai pentru ea, frumoasa lor, iubita speculatorilor. Se laudau cu ea, o laudau toata ziua si toata noaptea si oare cine era ca ea Specula fara specula?.. fiindca in mod evident lucrau tot timpul fara pic de minune. Erau cei mai vrednici speculanti ai tuturor timpurilor, mai tari ca evreii, mai albi ca tiganii, erau eroii speculei fara specula, doar din munca si efort telectual, frenezie si brain storming, stinta si tehnologie, calcule, politici, dreptati, scopuri, supravietuiri, interese... tototototot se masura, se verifica, se repara, se indrepta ca sa le creasca mireasa, sa le iasa domnisoara Specula mai mare si mai frumoasa, ca sa-i poata face fericiti pe cat mai multi credinciosi intimi, prieteni adevarati, caini de nadejde, cai si bivoli care trag si nu te lasa la greu.

Traiasca Specula stigau si-i cantau in cor ca de intelepti, de drepti, de ingeri
Traiasca Specula strigau si se imbracau in lux, se impopotonau si se sulimeneau, isi etalau bogatia
Traiasca Specula strigau si se luptau si se razboiau pentru ea cu toate armele, cu toti balaurii
Traiasca Specula strigau si se rasculau pentru ea fiind gata sa-si sacrifice orice pentru ea
Traiasca Specula strigau si in taina o pandeau, o filau, chefuiau cu ea pierzandu-si toate noptile
Traiasca Specula strigau si erau gata sa faca pentru ea toate faradelegile, pacatele, rautatile si ipocrismele
Traiasca Specula si te minteau in fatza pentru ea de frica sa nu le-o afli, sa nu le-o descoperi, sa nu le-o rapesti
Traiasca Specula si se "pocaiau" pentru ea ca sa nu i se faca rau frumoasei din padurea adormita cu care petreceau relaxati si fara de griji in toate vacantele si concediile, rasfatzandu-se in inselaciuni ca necunoscutii cu necunoscutele ca sa nu-si asume nimic
Traiasca Specula Necunoscuta si Oculta si o iubeau "necunoscutii" cu neasumare reciporca, cu mila asa ca pe cenusareasa desi ea era pe invers.

Nu se puteau dezlipi de ea, nu se puteau hotara sa o mai lase, nu-si puteau lua ochii si mintile de la ea de parca o vedeau pe Gioconda, pe Naomi Campbell, pe Linda Evanghelista, pe Kate Moss, pe Adriana Lima...

Nu puteau sa nu se bucure foarte tare sub soare cu mamonica Specula de parca o vedeau pe statuia libertatii ca o invinge pe baba cloantza ce umbla cu balanta in mana legata la ochi ca in batalia dintre BatMan si SuperMan.

Ravneau la puterea ei inchipuindu-se Arnold in lupta cu robotii Terminator ce vin din viitor, cu Predator, cu Alien, la credinta lui Neo in lupta cu Matrixul, la mentalismul si intelepciunea lui X-Man Xavier... doar ca s-o impresioneze pe ea, Specula travestita in Femeia Fantastica, Gal Gadot, ca sa-i bage in seama.

Strigau Fericire cand venea vorba despre ea, strigau Fericire cand aparea un gand, o idee, un vis si cu mare veselie porneau s-o slujeasca, s-o linguseasca, sa-i ceara favoruri, sa le dea un loc de munca.

Ei bine ea e, maica ispitelor, curvelor si desfrantelor si pe frunte ii e scris un nume de hula, o taina: Babilonul cel mare si tare care are stapanire asupra tuturor imparatilor si a celor cazuti!... care cad mereu si caderea nu li se mai sfarseste.

Ea te ia si ei i te dai ca sa va aveti unul pe altul si nu te poti abtine ca intro adicictie fara putinta de lepadare, de oprire, de schimbare.

Ti-a venit sfaristul!..
...pentru ca Vine Domnul care te va biirui!

[Moroco]

Psalmul fricilor fricosilor,

De foame ti-e frica daca ti-e frica insa nu esti constient de asta,
De acolo iti baga foamea in cap sa-ti fie frica si de moarte,
Deci de foame si de moarte ti-e frica si de aia esti disperat,
Daca ai patimi atunci ti-e frica si cand incep sevrajele, urlii de durere, vrei
Insa frica cea mare e sa nu te inhaiteze satana, mamona, haita de draci, de demoni, sa nu cumva sa-ti dai ca prostul sufletul lor, sa nu cumva sa semnezi vreun angajament, sa nu cumva sa faci vreun juramant, sa nu cumva sa-ti faci vreun "botez" al focului, vreun bal al bobocilor sau al burlacilor, un examen de majorat, vre-o fratie de sange, studenteasca, haiduceasca, talhareasca, vreo fratie de necuratie, de boli, de bolboroseli, de vrajitorie, de blestematii ca sa te legi intro legatura pe care nu o mai poti rupe usor, pentru care vei fi tras la raspundere de cei carorea le-ai jurat credinta, ascultare, supunere, slujire, sacrificiu suprem. O vorba, un cuvand si logic te ia legatura si te silniceste ca si cum ai fi al lor, ca si cum ai fi cu ei, te comporti apoi ca un posedat ce nu se poate opune parerii generale a gastii, a turmei, a haitei, dorintelor fiarelor dominante cu care nu poti lupta fiindca te inving.
Apoi e frica de intuneric, de apa adanca, de innec, sa nu tragi apa in plamani, frica de inaltime, sa nu ametesti si sa cazi in gol, in prpastie, de pe bloc, din turn, din copac, de pe acoperis, apoi avem frica de spatii inchise, de sufocare, de puscarie, de singuratate si intuneric acasa noaptea, frica de taiere, frica de animale, ca te musca, ca te zgarie, frica de insecte, de paianjeni, de scorpioni, de viespi, ca te inteapa, apoi frica de serpi ca te musca si mori de la venin, ca te hipnotizeaza si te stranguleaza si te inghit, ca umbla pe tine, ca te ating, apoi avem frica de vraji, blesteme, boscoane, mosmondeli, deocheri, farmece, blesteme, dorinte rele, gand rau, ca am fi afectati de influentele nefaste, de energiile necurate, apoi avem frica de disparitie totala, de inexistenta totala, de explozie, de curentare, de virusare si imbolnavire, de lepra, de ciuma, de holera, de cancer, de nebunie, de dementa, apoi avem frica de urati, de rai, de criminali, de oameni agresivi, de hoti, de militieni, de barbati musculosi, de muncitori, de sportivi, de politiceni vicleni, de vecini, de frati mai mari, de parinti, de profesori, de sefi, apoi avem frica de lume, de scena, de a vorbi in public, de pierderea sirului vorbelor, pierderea memoriei, de nevenirea cuvintelor, de incurcarea si penibilizarea exprimarii, de neputinta, da, avem o mare frica de frica si sa nu cumva sa fim vazuti ca ne este frica, sa nu se vada semnele frici pe chip sau in traire caci e mare rusine si un spectacol infierant, ne e frica de bataie, de scandal, de arme, de bate, de lovituri, de hule, de ridicol.
Mai vine frica de pierderea mantuirii, frica de lepadare de Hristos, frica de iad, de aruncarea sufletului in iad pe vesnicie, frica de pierderea ajutorului, pierderea banilor, frica de saracie, de lipsa modului de a-ti castiga si intretine existenta, frica de viitor, frica de alte persoane, de intalnirea interpersonala cu persoana lui Iisus, nu neaparat fizic.
Apoi e frica de adevar, de scoaterea la lumina a faptelor rele, a raului pe care l-am ales si l-am facut. Frica de a nu fi descoperiti cand savarsim pacatuirea, cand intretinem si hranim adictia pacatasa, curvia, betia, fumatul, mancatul, jucatul la noroc, bagabondatul, fugirea de la lucru, de la ore, de la sarcinile si indatoririle la care te-ai angajat.
Apoi e frica cea mare incontrolabila si nebuna, frica inexplicabila, frica absurda, frica de stafii, de umbre, de extraterestrii, de balauri, de naluciri, de fenomene paranormale, de puteri miraculoase rele, de lucruri inexplicabile.
Mai vine frica de viteza, de mersul cu masina, cu trenul, cu vaporul, de curbe, de franari repetate si bruste, de tangaj, de invartire, de linghispil, de revenirea raului, a ametelii, a lesinului, a situatiilor stresante, rele, frica de atacul de panica, de starea de sufocare, de tuse, de innecare, de incordari si izbucniri necontrolate, de ducerea la spital, la sectie, la preot, la seful superior.
Apoi e frica de neiubire, de lipsa sentimentelor, de amestecul sau inversarea sentimentelor, de nesimtire, de inadecvare, de nepotrivire, de simtiri bolnave, simtiri patimase, pofticioase, crude, de valul unor trairi ce se manifesta fara sa le putem controla sau opri, de asaltul vicleniilor si desfranarilor, a tzepuielilor si autotzepuielilor compromitzatoare, coruptibile, frica de pripeala, de tradare voluntara si de tradare involuntara la momente culminante care poate duce la dezastre incalculabile.
Apoi vine frica de amputarea unor organe, frica de bube, de rani, de mancarimi, de placeri, de trairi cu declansari hormonale ciudate, frica de scurgeri, de vise dulci, de scursuri, frica de imobilizare la pat, frica de dureri de masele, de hemoroizi, de constipatie, de diaree, de ocluzii intestinale, de dureri de mate, de burta, de ovare, de prostata, de oase, de articulatii, de nervi sciatici, de coloana, de ceafa, de cap, de minte, de arderea neuronilor, de caderea parului, de lipsa orgasmului, de impotenta, de handicapje, de pierdere, de ratacire, de neputinta de a iesi din capcana, din put, din prapastie, din groapa, dintro situatie fara iesire, din conflict, din pierzare, din mandrie, din ingamfare, din calcarea respectului, a cuviintei, din razboi, din lupta, din duel, din incercare, din alunecare, din derdelus, din avalanse, din daramarea castelului din carti de joc, din operatiunea de cadere a tuturor pieselor dominoului, din incurcatura cu vreo fata, vreo femeie, vreo femeie, vreo datorie, vreo obligatie...
Apoi frica de aparitia evenimentelor nedorite, a intamplarilor neprevazute, de musafiri, de venirea neamurilor, a prietenilor, a celor pe care nu-i doresti aproape, a celor ce te deranjaza, ce te sperie, frica pentru ca nu stii sau nu poti sa te comporti cu inima buna si sincera, nu poti sa nu apara si sa iasa la lumina din tine chestii care te fac de rusine, care distrug, pacate, nebunii pe care nu le poti controla, nu le poti alunga, nu le poti lepada, nu le poti parasi, uita, lasa in urma, depasi, iesi la suprafata deasupra lor,
Frica de a venii in acelasi timp mult prea multe lucruri si persoane si toate duc la ceva rau si nefavorabil incat urlii ghinion pentru ca nu le stii gestiona cu calm si cu incredere, cu liniste sufelteasca, cu credinta in ajutorul lui Dumnezeu, nadajduind in mila Lui ca sa iasa totul bine si frumos, cu folos, tragand invataminte si atitudini pozitive pentru viitor, ramanand in pace
Frica de vorbe grele, rele, de hule, de ura, de barfa, de scandal, de batjocurirea imaginii, de jigniri, de denigrari, de atacuri la persoana, la iubire, la familie, la persoana iubita, la prostie si nebunie, la caracter, frica de haituiri, urmariri, cercetari, studieri, analizari, scoateri inaintea oamenilor ca sa fi rusinat, mustrat, judecat, batut, condamnat, gasit vinovat, damnat, etichetat, blamat, urgisit, chinuit, nenorocit,... frica de niscare, frica de impietrire, frica de explozie si descompunere radioactiva.... si putem continua la nesfarsit caci fricile pot aparea din senin, prea usor din te miri ce si trec foarte foarte greu.

Practic la toate fricile astea ar merge o parafrazare mantuitoare daca punem mai presus de toate fricile, o frica si mai mare, frica de pacatuire, de neascultare prin pacate, asa cum ne-a invatzat Dumnezeu prin Domnul Iisus:

"Cu frica pe frica calcand si intelepciune daruind celor din morminte!" ca sa-si gaseasca pacea, bucuria si indrazneala cea buna.

Si atunci toate fricile celelalte devin niste copilarii stupide si penibile, din niste balauri uriashi devin niste gaze, niste furnici, niste mici particule de praf care se vor scutura de la sine la prima miscare sau la primul vant.

[Moroco]

Psalmul inversarii,

Nu-i scapare daca de frica cauti o scapare la o scapare care nu-i scapare, acolo e o inversare si te faci ca nu o vezi de frica.
Nu-i scapare la scaparea care nu-i scapare, e pripeala,
Nu-i scapare la scaparea care nu-i scapare, e naivitate,
Nu-i scapare la scaparea care nu-i scapare, e prostie.

Lucrarea tuturor neascultatorilor si necredinciosilor e inversarea.

Apare realitatea cu cei ce vin sa te intalneasca, sa te vada, sa te intrebe, sa te cunosca si tu de frica scapi de situatia coplesitoare prin tradare ca un fel de scapare la o scapare care nu-i scapare si ramai asa tradator si ipocrit, situatia devenind penibila ca cei de fata au impresia ca discuta cu un om cinstit, o persoana respectabila, un prieten, un sot, un coleg, un frate, o persoana de mare incredere si cand colo tu in ascuns stai si urla in tine adevarul ca ai tradat, ca esti tradator, ca faci voia tradarii si a sefului tau ocult, duh satanic, zeu, demon cu care esti in cardasie caci nu-l poti lepada in timp ce stai de vorba cu altii asa ca ei trebuie sa asiste la starea ta jalnica si la ciudateniie de comportament contorsionist si groaznic, perisculos la adresa lor si a ta caci orice se poate intampla.

Nu merge invers, nu merge si asa, nu se poate mantuire prin neascultare de Dumnezeu, nu se poate o cale larga plina de pacate si faradelegi, nu se poate desavarsire prin mandrie, prin laudarosenie, prin rautate, prin egoism, prin ura, pisma, razbunare... astea toate sunt invers fata de dreapta invatatura de Credinta.

Deci ce este nu este NU, ce este asa este ASA si tot ceea ce e invers vine de la cel rau.

Vrei sa faci ceva corect, sa spui ceva drept, sa osandesti pe cineva sau pe ceva si iti iese invers, ti se inverseaza subiectii, faptele, tintele, interlocutorii de dialog, comunitatile, oshtile, si te manifesti invers, in tine, afara din tine, undeva in minte, in suflet, in inima, in trup, spui ca nu faci ispita si in aceiasi clipa faci invers, zici ca faci un lucru bun si te razgandesti imediat, ai incredere si brusc nu faci ceea ce aveai de facut, faci ascultarea pe dos sau o lepezi, atunci ai o obijnuinta gresita.

Deci nu merge scapare de lume prin intoarcere inapoi in lume, scapare de adictii si de patimii prin adancirea in ele, nu merge sa pacatuiesti ca sa nu pacatuiesti, nu merge invers, mereu invers pe undeva caci asta inseamna stricare si pierzare, ipocrism, inseamna ca si-a bagat dracul coada, inseamna ca ai mintit, inseamna ca nu esti serios, inseamna ca esti nebun oricat ai crede ca esti sanatos facand pe nebunul si placandu-ti nebuniile, nebunia e invers decat intelepciunea, decat creierul sanatos, decat mintea linistita si limpede lucrand fara gresala si inauntru si in afara.

In concluzie acest invers, daca nu e umilinta si smerenie din iubire de Dumnezeu, atunci e in mod evident invers iar tot ce e invers e blestem!.. si va fi chin groaznic fara sa santajez emotional sau sa speriu pe cineva ca sa creada.

Nu te poti insuruba si inalta dandu-te excentric, vedeta, mai cu mot, special fiind invers decat ceilalti fiindca ce e invers decat sfantul, decat dreptul, decat omul simplu si cinstit e in mod evident pacatosul si vicleanul, e talharul ipocrit travestit care nu va intra in fericire si mostenire ci in invers, adica in iad!

Nu poti reactiona invers, invartindu-te in snitzele si gratare, in sangele si carnea pe care neputand-o taia te simti obligat de barfa sa o strapungi si sa bagi cutitul mai tare in ea ca intr-un miel-gratar de porc, vrand sa scapi, culmea, de Scaparea ta fix in "scaparea" din odihna vremelinca din balta gropii negre in care te odihnesti de obicei tzepuit si din care ai iesit, cautand odihna peste odihna ca un istovit de la atata trandavit speriat ca vei fi pus la lucru de insusi Odihna si Scaparea ta cu care din intamplare intalnindu-te, de frica si disperare, fugi sa scapi ispitit direct in ispita din balta in care ai fost bagat atunci cand ai tradat. Nu poti scapa cu adevarat decat in Scaparea din vesnicie pe care nu ti-o poate da decat Dumnezeu prin ascultarea, credinta, moartea si invierea ta asa ca nu mai reactiona pripit, invers, fugind de Lumina si Odihna de frica disperand ca nu cumva sa-ti dea ceva de facut, pentru ca sa fi si tu cumva harnic si cinstit, vrednic sa traiesti si tu in cinstea primita in dar si pusa in ascultarea si in munca ta, mancandu-ti painea ca un vrednic multumind si laudand pe Dumnezeu, pe Cel care te-a scapat si te va mai scapa cu adevarat... de balta gropii, de gratare si de pacat, in care invartindu-te te odihneai ca un beat imbatat caruia nu-i pasa ca s-a predat unui duh viclean necurat si desfranator, tzepuitor care te-a intzepat ca sa te tzepuiesti singur ca un retardat ingamfat.

Invers, invers, invers, invers, invers, invers.... invers... e o mare nenorocire atat pentru Dumnezeu cat si pentru oameni caci inversul vietii e moartea, inversul sfinteniei e pacatul si inversul dreptatii e viclenie si coruptia, iar inversul ascultarii si pocaintei e trufia si mandria.

Nu te poti mantui pe invers, nu poti face nimic pe invers asa ca n-are rost sa crezi invers! Cel mai bine este sa ai dreapta credinta, nicidecum una inversa!

[Moroco]

Cel mai scurt si mai important psalm,

Binele invinge raul, Cuvantul ii de laudat nu eu.
Mai bine tac fiind constient ca va fi bine sa-L laud candva.

Pauza de tacere.

{[( Addagiulgiusepie la cel mai scurt psalm.

Nu mai vorbesc ci tac pentru ca numai Iisus este de laudat nicidecum eu si tac si mai mult chiar si cand imi vine sa-L laud ca pe un Dumnezeu Adevarat, ca nu cumva sa-L laud pe Dumnezeul Lui doar ca sa ma laud pe mine mai mult decat pe oricine.

Acolo-i ghimpele ispititor-dezbinator, e infipt in buba laudei ca o barna in ochii complecsi si multiplii.
Ti-e greu sa lovesti in tzepusa. Chiar si cu piciorul.
Nu-ti lauda ghimpele, nu-ti lauda duhul rau, nu va laudati impreuna fiindca la fiecare picatura chinezeasca, la fiecare cuvant desert va rupeti in fuguri ca sa fugiti sa va laudati si mai mult.

Te vezi cum crezi ca laudarosenia proprie iti este rai?
Defapt e iad! Acolo esti rau, minti si dezbini!
Pentru man-carepecare. Pacat! )]}

[Moroco]

Psalmul omului firesc, omului dracesc si al omului lumesc

Se aduna si impreuna se razbuna!

Cine se razbuna nu e crestin, nu e crestin ortodox, nu e nici macar om deci cum ar putea fi om nou, Cale sau Cuvant innoitor? E pur si simplu un prost care nu a priceput cuvantul biserica. Acest cuvant este foarte important pentru ceea ce se intampla in interiorul omului. El trebuie tradus corect ca sa vada omul ce face, ce traieste, ce crede. Are cate doua vise unite intr-un singur vis numit BIS, pentru ca-l mai vrea, il mai cere inca odata, bis, bis, ii e dor de revedere si de retrairi in el, si desi omul stie de la Dumnezeu ca bis e un dulce amestec, un dulce cantec erectic, rau, el crede, se incapatzaneaza sa creada ca e de bine, ca va fi bine, ca va fi atat de bine ca o proorocie si iata bisul devine bisiserectic. Nu se multumeste cu atata ci incepe sa se dea exemplu, ca cica el ar fi biserica si ca el ar fi ortodoxia, stie mai bine ca oricine cum e biserica, are experienta, a studiat si crede ca el insusi e defapt ca si cum ar trebui sa fie toti si iata omul cacaelînsuși bagat pe final de cuvant de bisericaca dar findca-i redundant se scrie doar biserica cu trimitere la serile de vara racoroase, sau calde de primavara cu miros de flori proaspete sau cele de toamna tarzie cu miros de frunze si de fan proaspat cosit ori in cele de iarna sau ploioase cand se sta in jurul vetrei si se deapana amintiri si povesti moralizatoare. Oamenii astia toti se aduna impreuna si formeaza, zic ei, biserica, unde canta si joaca, adica aduc acolo cu ei o suma de vise dulci duble si amestecate, amestecuri dulci cu final fericit erectic, exemplu de urmat pentru toata comunitatea formata din omul interior firesc, omul interior dracesc si omul interior lumesc, care mint impreuna de inghiata apele sustinand ca sunt in pace si ca va fi bine asa dupa cum mint ei de ingheata apele traind si ducand viata buna, frumoasa, placuta, libera.

De ce nu va fi bine, de ce nu va fi pace?

Pentru ca se aduna si impreuna se razbuna pe omul interior duhovnicesc, cel ce se pocaieste cu credinta dupa cum e scris in cartile negre si se curateste dupa cum e scris in cartile albe!

Astia multi cu mintea odihnita au doar pacea-linistea spitalelor de nebuni, a sanatoriilor unde se respecta linistea si pacea de acolo stiind ca orice forma de galagie si de zgomot ar putea provoca pacatosii periculasi sa sara la bataie si sa faca nefacute cu duiumul, facand ispite si pacate fara nicio masura, fara nicio opreliste, zgomot furios si disperat care te baga in reactia negativ-pozitiva reactionand tot omul oricat ai fi de serios ca un nebun rau iesti din minti si iata pacea lor, pacea nebunilor pare pozitiva. Nici aia nu-i rea, e mai buna decat sa ne autodistrugem unii pe altii in razbunari ticluite ca in noaptea mintii insa nu aia e PACEA promisa de Dumnezeu. Ala e doar semnul lui cain, e doar alfacolor pus in pieptul LGBTistilor, pe mana drapta si pe frunte, ca sa nu treci cu tancul peste ei cand ridica ca rokerii degetele, (aratatorul si cel mic) in semn de aprobare a incornorarii, sau cand ridica degetul mijlociu sa ti-l arate sau sa-i faca si balans, sau pe cel mare sa-l intoarca de sus in jos!

Asta e o pace, o liniste, o relaxare, o odihna care se poate practica si ea, sa te lasi si pe tine in pace, la fel si pe altii, sa-i lasi sa pacatuiasca linistiti, in pace si tacere, in liniste, fara sa-i deranjezi pentru ca orice mesaj, orice zgomot, orice ciudatenie suspecta se interpreteaza cu superstitie si ii poate face sa pacatuiasca mult mai mult, mai rau si mai repede ajungandu-se la parjoluri si crize majore, la crime si nebunii scoase din minti de nestapanit, deci spunandu-le adevarul fara sa fi trimis poti da foc la roma ca nero aruncand vina pe crestini.

Insa oare ce pace poti avea pacatuind, facand rele si faradelegi?
O sa te zbuciumi ca un fugar pe pamant pe a carui cap s-a pus o mare recompensa!
Mai simte omul la fel ca si Kain unde se afla cu starea lui duhovniceasca sau a ajuns un nesimtit ce se crede in pace vesnica pentru ca si-a impacat omul interior firesc cu cel interior dracesc si cu cel lumesc ca in balada in care cei 3 ciobani au omorat-o pe Mioritza ca sa serbeze impreuna strunga oilor?

Ce nu pot suferi cei trei ciobani mitomani? MASURA in toate!... si culmea fix cu aia vin sa te tzepuiasca asa cum au tzepuit-o pe Mioritza, iti dau o tzepa pe post de semn aratand asa ca un cuuub+cuub+cub=cubcubcub sustinand ca e o masura duhovniceasca si cand colo e una doar trupeasca, pe care n-o au ci o mimeaza, o fatarnicesc, o joaca.... ca ipocritii fatarnici si travestiti ca sa le dai dreptate si sa-i lauzi avand impresia ca primind-o o sa fi si tu ca ei, numai de laudat, omul de laudat numai de laudat, omul interior cel mai echilibrat, de laudat si numai de laudat... de laudat, numai de laudat.

[Moroco]

Psalmul licuriciului scaparici.

Era mic si nemultumit, ca un pui de suflet.
Il infricosa toate bunatatile care-l inconjurau. Daca tradez?.. isi spunea si se temea. Suferea de teama.
Il infricosau zanele, leprecorinteii, duhurile mici si mari ale padurii, care-l tarau in tradare, in nepasarea ca o pace, ca o cedare si nepasare si cand simtea ca a tradat se speria atat de tare ca nu mai putea face nimic altceva decat sa stea speriat, pierdut si cu greu cu greu revenea. Il speriau bagabonzii si golanii care-l amenintau cu bataia si de frica aproape murea daca ajungea la confruntare, daca discutia degenera pana-l calcau in picioare, pana-l batjocurea.
Avea multe de facut si de dus, avea multe responsabilitati si fiecare grija il dispera, il coplesea, il istovea doar la gandul ca trebuie sa faca fata, ca apareau evenimente neprevazute care stricau multe sisteme si el urma sa fie tras la raspundere, dat afara, in frig, fara bani, fara mancare. De asta era permanent intro stare de asteptare infricosata stiind ca oricand ceva rau se poate intampla si declansa. Desi trecura ani, nu se obisnuise si se pierdea cand venea avalansa ghinioanelor si a inmultimii evenimentelor care te baga in criza de timp, fiind amenintat cu umilirea, cu pedepsirea, cu iadul de catre sefi si beneficiari, cu justitia, cu politia.
Era mic si urat, sarac si neputincios si orice intalnire cu altcineva il dobora sufleteste simtind de la altii venind doar ura si trufie la adresa sa, doar ocari si interese, doar tupeu si nepasare pentru nevoile lui. Dar mai frica ii era de momentul in care ii revenea tradarea si trada chiar in timpul intalnirii, chiar in timpul discutiei, chiar in timpul mesei, a trairii comune, chiar cand vorbea, chiar cand era privit de altii. Se simtea murdar si se rusina, se infricosa caci ii era prea greu sa respecte curatenia si era multa curatenie peste tot de respectat si el nu reusea sa pastreze curat, asa ca se temea ca va fi mustrat, acuzat, certat si era certat mereu, intimidat si infricosat pentru ca orice facea si folosea se murdarea si orice purta se murdarea si el insusi era ca o sursa de murdarie care murdarea si spurca orice atingea si de asta iarasi se temea mult si gemea simtindu-se ca o povara grea.

Simtea deci doar frica si tradare, ispita de tradare si ispita de cedare sub amenintare si nepasare mituitoare, traia ca intrun cosmar al soarecelui caruia i se arata pisica iar altadata bucatica de branza, cashul, era ca un soarece chinuit de uratenia sa, speriat ca oricand poate fi calcat pe coada, fiind prins, alungat si urat de toti pe motiv c-ar fi o faptura daunatoare, care aduce boli si ghinioane, mizerie si zgomote ciudate noaptea, care se baga peste tot si roade tot stricand tot ceea ce exista. Dar el nu era un soarece ci licuriciul scaparici si blestemul lui cel mai mare de care se temea cel mai mult era ca putea sa gaseasca gaura, putea sa gaseasca scaparea, si gasind cu pragmatism varianta optima de rezolvare a oricarei probleme se semetea cu mintea si desi parea mic si prost, neputincios, pufos, incalcit, neinsemnat, amarat, el defapt in mintea sa se mandrea cu scaparea sa si mandrindu-se cadea si se ardea, se ardea, se ardea si suferea, muuult suferea si se speria si traia mult in spaima asta care-l coplesea.

Insa a venit intelepciunea inaripata ingereste si l-a intrebat?

Oare n-ai aflat micutule pui de suflet ca daca tradezi exista pocainta?
Oare n-ai aflat ca a avea frica pentru ca nu cumva sa cazi in ispita, sa nu pacatuiesti, asta e maica cea buna a intelepciunii?
Oare n-ai aflat ca indelunga rabdare a fricii in chinuri, ispite, frici si neputinte, in ocari si haituiri, in amenintari si presiuni, in santaje emotionale si parasiri, in griji si responsabilitati ale unor mari lucrari, in asteptarea oricaror evenimente neprevazute periculoase este lucrarea prin care iti vei mantui sufletul, cu conditia sa ramai de partea cea buna pe care ti-ai ales-o si sa iubesti rabdand pana la sfarsit, nu sa urasti, nu sa te plangi de altii, nu sa acuzi, nu sa condamni, nu sa te victimizezei ca sa te razbuni?

Deci licuriciule scaparici, nu mia plange ci te bucura... caci aceast cosmar al fricii, ispitelor si tradarilor este defapt cel mai mare dar al Creatorului intregii creatii care poate fi folosit prin primirea invataturii Domnului, crezuta si aplicata ca sa te urce spre Cer, crescandu-ti aripi asa mari, bune si frumoase ca ale mele! Si intelepciunea reintrand in sfintenie se facu nevazuta.

[Moroco]

Psalmul ”orbului” care se razbuna inchizandu-si ochii si in lumina.

Acolo in tine unde-i intuneric si nu vezi ce e acolo cand te infurii cu manie iesita din minti.... acolo te-nvarti, acolo inversezi... acolo unde ti se ridica si vezi negru ca intrun creier al persoanei din tine, acolo deschide-ti ochii la momentul enervarii la culme, ca si cum ti-ai deschide niste ochii in noapte, niste ochi lipiti, incercand sa vezi acolo ce crezi, ce vrei, ce anume faci crezand ca va fi bine de la ce tocmai faci rau.

Daca simti ca e suflet, suflare, duh deschide ochii duhului, daca simti ca e lichid, ca e apa, deschide ochii apei, daca simti ca e creier, deschide ochii creierului, ochii mintii, daca simti ca e cartilaj sau intaritura sau os, deschideti ochii carnii impietrite sau a osului, daca simti ca e o contractie, deschide-ti ochii in contractie, daca e o adunatura de mucilagii, deschide-ti ochii in adunatura de muci, deschide-ti ochii acolo in lipiciuri, in noduri, in spatii necercetate, neluate in seama si in serios, deci cocentreaza-te pe nebuloasa neagra, pe pata neagra, pufoasa, pe tesutul intunecat, orb, puternic negru din tine, acolo unde e intuneric nenteles si cauta sa vezi, cauta sa intelegi, cauta sa stii ce se intampla acolo, sa vezi ce vrei, ce crezi, ce stii, sa poti vedea!

E simplu, deschide-ti ochii in intunericul sufletesc cerebral, emotional, sentimental, personal din tine si te concentreaza acolo cand apare furia credula si neagra care se razbuna ca prostul, deschide-ti deci acolo ochii drepti sa cercetezi ca sa vezi bine si clar in noaptea adanca de acolo din interior si te vei opri din rautatea razbunarii necredintei intelegand realitatea cu constienta si constiinta moralizatoare superioara primita in dar din Har!