Psalmii nepotilor lui David.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de Moroco

Psalm despre mine insumi.

Editează si tu cand scrii texte lungi, ca altfel sunt greu de citit!
Uite, cam asa:

Psalmio

Am junghiuri si ma dor nervii sciatici.
Sunt plin de pietre in cale, 
pietre de poticnire ca sa cad in ispita. 

Fumam cand eram tanar 
3 pachete de tzigari pe zi. 
Cred ca de frica. 

Acum chiar dac-as vrea sa fumez, nu mai pot. 
Ma dor plamanii si parca-mi manca scrofitzele aripile. 

Ma doare ceafa, coloana, stau prea dus de spate. 
Mi s-a depus clisa pe burta si sunt dizgratios, oribil. 
N-as suporta sa ma vada cineva dezbracat.

Ma doare gatul si in nas parca am mereu polipi, 
mi se infunda lichidul ca sa-mi salveze interiorul, sa-l sigileze. 

Atunci inghit foarte calm si incet, bland, caci altfel 
mi se declanseaza o explozie bronhoidala astmatica aproape mortala. 
Domnul m-a invatzat. In fiecare zi ma ridic foarte greu din pat 
de parca as fi fost la reanimare. 

Nu ma plang. 
Mi-e draga viata. Multumesc pentru fiecare zi,
dar ce zic pentru fiecare zi, multumesc pentru fiecare ceas 
caci nu stiu daca prind seara 
la cate dureri mi se invart prin aparate si sisteme. 

Simt uneori ca-s plin de cancer, alteori ca sunt copt, putred, 
ca duhnesc a hoit, ca-mi iese din plaman, 
din inima, o rasuflare puturoasa. 
       
De aia ca-mi place sa trandavesc. 
Petrec mult timp atipind, dormitand. 
Nu mai pot face flotari, abdomene, tractiuni, genoflexiuni. 
Cand urc scara de la bloc prea repede simt ca mor ca ma ia cu lesin. 

Nu ma plang. 
Iubesc sa sufar, sa rabd. Imi place frigul. 
Iubesc frigul insa acum nu mai pot sta in frig deloc 
fiindca imi ingheata sufletul, 
imi ingheatza plamanii, 
simt cum intru in hipotermie. 

Pe vremuri imi placea sa ma spal cu zapada, 
sa stau ore in sir in frig in zapada, descult, doar in chiloti. 
Iubesc frigul si mai ales iubesc gerul. 
As vrea sa-i dau caldura din caldura mea insa acum sunt stins. 
Simt cum ma ia moartea si trebuie sa fug la cadurica.  

Nu manc mult insa totul se depune. 
Nu beau multa apa insa si ea adauga la greutate. 
Beau bere si vin..coniac. 

Ma rog. 
Sper. Nu stiu daca ce fac io se pot numi rugaciuni.
Doar mila Divina ma duce inainte. 

Incerc sa uit de inapoi. 
Incerc sa scap de trecut. 
As vrea sa merg doar inainte fara sa ma mai uit inapoi. 
Foarte greu cred cand cred. 
In general n-am credinta 
ci indoilei, calcule, necredinta si spaima. 
	
Nu stiu daca-s bolnav psihic si nici nu vreau sa aflu. 
Sigur ca sunt bantuit de duhuri rele, 
simt mereu influente si atingeri, 
aud voci, 
simt ca-mi sta mereu cineva pe umarul stang, 
pe cap, 
ca ma trage deasupra in mandrie. 
Nu le vorbesc fiindca le-a raspuns Dumnezeu. 

Ziua stau pe calculator la lucru. Noaptea dorm. 
In wkend revad filme pe Netflix. Le-am vazut pe toate. 
Mari actori mari regizori. Niste hoti! 

Evit pornosagurile, inchid ochii la scenele erectice 
desi la varsta mea nu mai simt absolut nimic. 
Pot sa ma uit fara sa am cea mai mica pofta sau tresarire 
de parca as fi complet mort fatza de tar-fa. 
Energii si cuplaje, potriveli si neputinte, imbinari si razbunari hulicioase, sintagme porcoase mi se agatza ca intro stare de semisomn, 
intre realitate si stare vegetiva de leguma plictisita. 

Spun multe prostii. 
Parca joc mereu tot felul de personaje 
si tot felul de feluri de a fi incat nu mai stiu cum sunt eu insumi 
de parca m-am pierdut printre roluri. 

Practic nu-s bun de nimic. 
Am inceput sa uit si nu prea mai tin minte nimic. 
Oricum n-am fost niciodata bun sa memorez.
Intotdeauna uitam versurile, 
retineam foarte greu numele 
si uitam ce mi-a cerut cineva sa nu cumva sa uit si sa fac. 

N-as vrea sa creada cineva ca vreau sa ma laud sau ca ma plang. 
Io sunt foarte fericit asa. N-am nevoie de nimic in plus. 
Dumnezeu imi daruie intotdeauna tot ce ii cer. 
Io sunt om bun si nu-i cer altceva decat sa se faca voia Lui. 
Ne iubim. 

N-as putea sa fiu preot. 
Chiar cantor sa fiu mi-ar fi mult prea greu fiindca ma sperii, 
ma fastacesc, ma intimidez si iese prost, iese penibil, 
iese o tampenie mare fix in biserica. 
De aia incerc sa stau in banca mea 
ca sa nu-mi vina idei si sa fac o nefacuta, 
sa ma puna dracoolio sa indrznesc vreo grozavie, 
vrun giumbushluc 
sau un sir de giumbushlucuri caricaturale de tip caracter animat. 

Ma tin mai in spate si mai ascuns. 
Nu pot citi rugaciuni, nu pot intelege, mi-am pierdut vederea sanatoasa si neuronii la jocuri pe calculator. 
Am jucat AngryBirds si sah cu calculatorul zi de zi ani de zile. 
Ma bucur ca am doborat toate constructiile porcesti. 

Acuma imi astept pensia si dormitez. 
Mi-am pierdut viata in zadar lucrand la stat pe un salar insa cam atat. 
Ma simt batran, prea imbatranit si istovit. 
Nu-s suparat pe nimeni. 
Nu condamn pe nimeni. 

Nu ma plang nici de Dumnezeu si nici de parinti sau de frati. 
Sunt complet impacat si linistit. 
Am pace si dreptate de la Dumnezeu si nu imi doresc altceva. 
Am primit Adevarul. L-am inteles, L-am cunoscut, L-am iubit. 
Ma bucur de Adevarul Adevarat zi de zi, ceas de ceas si noapte de noapte.
 El ma face fericit. El ma calauzeste spre Tatal. 

Am probleme cu pita. 
As vrea sa nu mai manc deloc aluaturi. 
Imi plac placintele, gogosile, pastele, toate aluaturile. 
Uneori ma simt exact ca o pita, gras, umflat ca o pita dospita. 
Mi-e rusine, scarba si am o stare groaznica simtindu-ma asa gonflat, ingamfat. Omul pita, omul gogoase, omul plin de aluatiri martuite... in ulei. 
Rugati-va sa scap de pofta de pita. 
Imi ajunge cat ne da Duminica la Biserica. 
Zicea cineva sa avem masura in toate. Io mi le-am pierdut.  

Nu-mi place starea asta. 
Ma simt un vierme inchis intrun mar. 
Ma simt un vierme betiv inchis intro pita. 
Pe prostul grozav si pe betivul imi place sa joc. 
Sau pe boschetarul murdar. 

Insa rolurile m-au capturat si acum au devenit esenta mea. 
Nu mai stiu cum se iese din starea vesela de joaca. 
Nu mai stiu sa revin la seriozitate si realitate. 

Cred ca dorm prea mult. 
Si acum am impresia ca dorm si ca scriu asa in vis. 
Desi n-as vrea sa ma laud tot ce fac e doar ca sa ma laud. 
Nu stiu de ce dar parca as fi o vedeta trista pe care n-o aplauda nimeni 
si ea insista sa se creada vedeta cea mai tare din parcare. 

De fapt sunt prea nepasator ca sa-mi pese de ceva 
si de aia ma sperie groaznic orice grija, orice datorie. 

Ma simt haituit, urmarit, silnicit, batut. 
Imi fuge mintea in permanenta sa se ascunda undeva in mine. 
Sunt disperat si neputincios, handicapat, mut, 
intro alergare zbuciumata fara cap, fara oprire. 
Ma alearga duhurile rele, demonii ma tin in stress, 
ma ameninta sa cedez, sa tradez, sa clachez. 
	
Simt ca innebunesc la fiecare informatie lumeasca, 
la fiecare grija am un stress groaznic, 
stresul tradarii fiindca sunt incapabil sa gestionez corect si drept 
evenimentele, datoriile, sarcinile, nevoile. 

Nu sunt bun de sef, nu sunt bun de manager. 
Sunt bun de vitel sa pasc pe pajiste. 
Sa miros florile si sa mugesc oftand cu dor dupa Pastor. 

Cred ca v-am mai zis ca nu-s bun de nimic. 
Nu-i smerenie afirmatia asta ci crudul adevar. 
Hai ca v-am pictist asa ca inchei. 

Va iubesc sincer. 
Mai ales pe cei care s-au gandit la Domnul Iisus 
in timp ce pierdeau vremea citind textul acesta fara culoare,
un text deznadajduitor de lipsit de sens si de aport de credinta. 

	Nu mi-am propus sa ajut pe nimeni. 
Doar am vrut sa ma confesez. S-a facut tarziu. 
Trebuie sa plec acasa. 
Nu-i asa ca sunt anost de neinteresant? 
Nu-mi raspundeti. 

Stiu asta si n-are rost sa ma loviti ca si asa sunt plin de rani. 
Mi-amintesc cat rau maxim mi-a facut cineva. 
M-a jignit. Io fiind cine? 
Nu stiu nici cine si nici ce rau mi-a facut. 

Imi amintesc intotdeauna invers sau pe jumate invers 
si ma nemultumesc cu furie si exclusivism din reflex. 

Mereu matur afara pe cel care sigur nu mi-a facut niciun rau, 
mai degraba io lui. 
Apoi regret si cer iertare cand raul a fost facut. 
Reactia s-a consumat ca o razbunare. 

V-am zis ca nu ma plang 
insa orgoliul trufiei nu doarme 
oricat ma stradui sa-i atarn o piatra de gat. 
Un fel de criptonita ca la Superban ca sa nu mai riposteze. 

Mi-e greu sa cresc sub terorism dar sa ma gandesc la copiii saraci, 
la cei aflati in scoala, in aramata, in serviciu cu sefi tiranici. 
Si ei sufera si cu toate astea rabda.
 Asa ca pot si io sa rabd desi ma doare o arsura in coaste 
de parca as avea bagat acolo un electrod de sudura. 
Imi sudeaza duhul rau indoiala de necredinta ca sa ma idolizez concentrat. 

Nu ma plang. 
Sufar si ma bucur ca am ce rabda. 
Erau vremuri cand n-aveam nici macar o suferinta. 
Era mult mai rau atunci. Nu spoream duhovniceste deloc. 
Ma lafaiam in toate bunatatile fara sa sufar nici cea mai mica trauma. 
Eram pierdut. 

Acum, cu atatea patimi si dureri multumesc Domnului 
ca s-a milostivit de mine ca sa strang si io 
un pic de suferinta aici pentru fericire in cer. 
N-am nicio lipsa si sunt foarte bine dispus. 
Sunt linistit si sincer. 

Ma simt bine si iubesc fiecare clipa de viata. 
Fiindca nu tin minte nimic nu-mi dau seama daca ceva se repeta. 

Tin minte doar pe Iisus si merg dupa El tot inainte. 
Stiu ca va fi bine daca nu mai aleg pacatul ci pe Dumnezeu. 
Tot ce vine de la El e drept si sfant. 

De asta Il iubesc si-L urmez. 
Nu prea mult ci doar atat cat vreau si cat pot. 
As vrea mai mult. 
Ma silesc mai mult insa n-as vrea sa ma silnicesc, sa ma distrug. 

Deci sunt bine mersi de intrebare.

	

[Moroco]

În prealabil postat de Penticostalul Traditional

Editează si tu cand scrii texte lungi, ca altfel sunt greu de citit!
Uite, cam asa:

Psalmio

Am junghiuri si ma dor nervii sciatici.
Sunt plin de pietre in cale, 
pietre de poticnire ca sa cad in ispita. 

Fumam cand eram tanar 
3 pachete de tzigari pe zi. 
Cred ca de frica. 
...................
Desi n-as vrea sa ma laud tot ce fac e doar ca sa ma laud.
...................

Ai pus psalmul in codul lui da-vincii?
Nu era nevoie. Tocmai asta era shpilul, schipsisul, sa nu fie ceva structurat sau in versuri ci doar asa o lunga confesiune greu de citit in care sa se regaseasca si altii.

[Moroco]

Psalmul bolii profesionale.

Iscarioteanul avea boala profesionala de care nu era constient. Toti o avem dar nu suntem constienti. El tinea punga cu bani insa el mai avea una, de rezerva, in care strangea. Desi mergea dupa Iisus impreuna cu ucenicii dupa ce fusese ucenic si al sf. Ioan Botezatorul, el era mereu in dialog cu iudeii, cu rabinii, cu membrii din sinedriu, cu romanii, cu toti mai marii locurilor pe unde mergeau, incercand sa asculte cu jertfelnicie tot mai mult de toti, alergand cu tot mai multa frica si slugarnicie de parca nu-i era de ajuns sa asculte linistit doar de Dumnezeu prin Iisus. Peste tot intalnim indemnuri la sacrificiu, in scoala, in biserica, in familie, la serviciu, toti mai marii cer si toti mai micii ofera insa acolo unde apare slava desarta apare si boala profesionala. Aceasta suprasilire pana la silnicie si sacrificiu desert nu vine din iubire sau din ascultare de Dumnezeu ci din boala profesionala. Vrem mereu sa facem tot mai mult si mai bine din initiativa proprie si personala. Vrem mai mult dar nu ascultand cu pace de altii, de drepti, de smeriti, de intelepti, de sfinti ci ascultand cu frenezia energiei sacrificiului in desert de noi insine si de acolo ascultam mult mai mult de altii ascultand defapt de sinele nostru care vrea sa se laude si sa se impauneze cu ascultarea pana la sacrificiu, pana la habotnicie, pana la istov si imbolnavire, pana la autodistrugere pentru laude, pentru a se lauda pe sine, pentru slava desarta de la oameni, avand impresia ca devine exemplu daca urmeaza o ravna exagerata ce vine din sine insusi, din indemuri de la sine insusi. Iata deci jertfirea de sine venita de la sine insusi ca o boala profesionala, ca o jertfa singeroasa, ca o ispita, ca o intrare in energia mandriei si rautatii, ca o bagare in priza ca sa faci ceea ce iti inchipui ca faci bine si din ascultare pana te epuizezi si te omori la fel ca Iuda, la fal ca toti pripitii ce nu-si dau seama cum se supun lorusi, nicidecum duhovnicului, parintelui sau lui Dumnezeu ci fix sinelui de care ar fi trebuit sa se fi lepadat, de unde defapt le vine dorinta de stiinta, de marire, de putere si astfel isi exercita profesia din necredinta ca o boala profesionala, facand aiurea sau pentru bani si laudarosenie mult mai mult decat i se cere.

Jertfa duhovniceasca a iubirii este atunci cand urmand binele ascultand de Dumnezeu in adevar esti agresat de altii rabdand pana la moarte si nicidecum atunci cand de frica, slugarnicie si linguseala ca sa scapi mai usor si pentru slava desarta te strici si te istovesti, te omori cu necredinta si te distrugi singur, jertfindu-te plin de ravna exagerata pentru laudarosenia sinelui propriu si personal de care ai uitat sa te lepezi cand ti-ai luat Crucea, nutrind ravna desarta a bolii profesionale pe care o primesti si o dai mai departe ca prostul ca o pandemie avand impresia ca aduci schimbare, slujire si jertfe de bun miros lui Dumnezeu cand defapt aduci silnicie si ispitire, adica jertfe sangeroase, scarbind, istovind si mahnind pe Domnul Iisus si pe Dumnezeu.

De la tine insuti n-ai cum sa te faci mai bun sau mai sfant, mai drept sau mai harnic oricat te-ai stradui crezandu-te vrednic. De la pacatul din omul pacatos interior nu poate veni ceva bun oricat insisti sa te jertfesti cu multa frica frenetica aratandu-te pe afara cu fapte multe, lungi si jertfelnice. Decat un fariseu ipocrit, jertfindu-te in desert, vrand sa fi tu insuti ascultat, si de tine si de altii, asta o sa ajungi. Iar daca lupti sa aperi si sa castigi, sa invingi astfel mai presus de orice atunci te vei incununa cu sminteala si iti vei gasi si-ti vei castiga prabusirea si pierzarea exact asa k lumea... stapanita de boala profesionala demonizanta a lui luxifer, marele ”inger”.. cazut in minciuna si rautate... desfranata... tragand dupa incapatanarea lui mandra pe toti, cu o tzepuiala tzepuitoare tot mai sofisticata!

Cand vedeti ca toti va indeamna sa va jertfiti si sa va sacrificati si sa faceti multe rugaciuni, sa va spovediti si sa va impartasiti des, sa mergeti la biserica, sa tineti posturi lungi si grele, sa va inchinati la multe icoane, sa respectati diete, sa va fortificati trupul, sa invatati bine la scoala, sa lucrati mult, sa va castigati painea, sa faceti orice cred ei ca ar fi bine sa faceti voi dovednid prin asta ca si ei sufera de boala profesionala a slujirii la idoli, la idolul bolii profesionale incarnat in ei insisi care va indeamna din ei insisi ca sa se laude ei insisi, sa aveti mare grija sa nu cadeti, urmand aceste sfaturi si porunci sfinte, intru ascultarea pripita jertfelnica in deshert, din dorinta voastra jertfelnica ce vine din sine ca o boala profesionala a ascultarii de care v-ati molipsit si o raspanditi pandemic cu mare habotnicie sangeroasa istovitoare spre distrufere. Iar ascultarea asta pripita ce pare dreapta nu e iubirea jertfelnica poruncita de Dumnezeu ci e jertfa sangeroasa desarta deoarece vine din omul mandru, laudaros si pacatos, din placerea maririi de sine si duce la sminteli, la boli, la chin, la rusine, la moarte nevrednica, prosteasca, caci niciun bine n-ati facut si nu veti avea daca va veti sacrifica in desert pentru cineva sau ceva urmand o initiativa ce vine din sinele fricos, din inchipuirea si visarea de sine insusti ca o ravna, ca o silire, ca o silnicie fiind defapt o boala profesioanala ascunsa, travestita, boala profesionala a ascultatorilor aflati in ascultare care doresc sa fie ei insisi ascultati mai mult, vrand sa devina ei insisi un dumnezeu gaunos, un fel de idol, un fel de exemplu (gresit), uitand ca orice ascultare cu urmari fericite si bune trebuie sa vina doar de la Dumnezeu, fara ca omul sau lumea sa-si bage botul adaugand sau scotand ceva pe Cale pentru placerea pacatoasa si patimase de sine.

Iar boala profesionala, ca orice boala face victime si aduce multe dureri caci toate grijile lumii sunt defapt boli profesionale chinuitoare pe care omul le urmeaza inlocuind ascultarea de Dumnezeu cu ele, avand ca rezultat pierderea raiului si a vesniciei fericite.

Deci fiecare ar trebui sa-si dea seama ce face si cu ce se ocupa inclusiv ca arta sau hobby ca sa-si vada pacatul bolii profesionale pe care vrea sa-l bage in altii pentru slava desarta proprie si sa incerce sa se abtina de la silnicie!

Nu te poti scapa eliberandu-te de ascultarea de sine ascultand de sine!.. cat timp in sine ai minciuna si pacatul patimas care te stapaneste. Esti nevoit sa asculti de un drept, de un sfant, de Dumnezeu ca sa te dezlege de patima ascultarii cu frica si ravna jertfelnica pana la sacrificiu de tine insuti in desert, adica de jertfa ta sangeroasa si ispititoare, defapt de boala ta profesionala.

[Moroco]

Psalm pentru mine si pentru cei pierduti.

Daca esti tradare de Duh sfant si de intelepciune,
Daca esti ura si nemultumire de Dumnezeu,
Daca de frica esti superstitie, avalansa, surpare, sir de ghinioane ca operatiunea dominoului,
Daca esti razbunare pripita, lovire distrugatoare cu sulita si cu cutitul, cu pulanul si cu piciorul, in inima vulnerabila,
Daca cauti sa indoiesti, sa nu crezi si sa dezbini ca sa stii in loc sa crezi, sufland in lumanarile ce abea mai palpaie,
Daca nu vrei sa mai asculti rabdand ci fugi de harnicia cu raspundere duhovniceasca... in cotlon,
Daca esti de partea fecioarelor nebune in razboiul cel sfant dintre fecioarele ce si-au luat candele,
Daca esti murmurdar pe interior si nu recunosti dandu-te jignit, insultat, victima, sustinand ca aparentele nu conteaza,
Daca te informezi de la radio santz, de la vocea avericii si de la europatima libera ca sa poti mai bine raspandi propaganda
Daca te mandresti cu pacatul sfidand si grozavindu-te in prostie amenintand,
Daca te comporti trufas ca un badaran prost si nesimtit, cu apucaturi de mahala
Daca te comporti fatzarnic ca un ipocrit vrednic de saloane de lux selecte, oculte si exclusiviste
Daca esti rau si prost si te lauzi cu vrednicia si competentele ca sa te dezbraci aratandu-ti frizura, vocea, muschii si talentele,
Daca esti un copil de bani gata maturizat prin inmultirea conturilor cu bani obtinuti usor sa te lafai in toate piscinele si comoditatile,
Daca socotesti si calculezi doar ca sa aduni pentru ”siguranta” si niciodata sa risti ca sa daruiesti,
Daca iti plac poftele si placerile pacatoase si lumea cu care rezonezi incarcandu-te cu energie,
Daca citesti toate ziarele, cartile, jurnalele, urmaresti toate filmele si inregistrarile la moda
Daca iti umpli dulapurile cu toate hainele elegante si cu toti pantofii stilati pe care ii porti o singura data
Daca esti singur si nu crezi ca exista Dumnezeu si nici nu vrei sa cauti,
Daca te-ai inhaitat cu sherporcii de caine lup si esti si tu un pui de vipera in barsupiul lor spiritual idolitartar,
Daca esti tzepuit profund de ei si tzepuiesti si tu la randul tau pe toti ca sa-ti scapi pielea,
Daca te inalti si te umflii ca balonul vopsit in timp ce pe dinauntru esti gol,
Daca urzesti planuri desarte si uneltesti viclenii ca sa parvii prin sinecuri,
Daca te lasi papushat si programat de stiri si de griji lumesti,
Daca manci toate medicamentele, terpiile, urmand toate sfaturile si retetele
Daca amesteci si prepari tot felul de mancaruri, de dulciuri si de bunati ca sa mahnesti si sa deprimi copiii orfani,
Daca umbli cu vrajeala toata ziua si toata noaptea ca sa farmeci, sa incurci, sa smintesti, sa pacalesti, sa ghicesti, sa ”prevezi”,
Daca te jertfesti in desert slugarnicind cu mare frica frenetica disperata neputand sa-ti gasesti demnitatea, cinstea si armonia,
Daca iti inchizi ochii si-ti astupi urechile cand Domnul are nevoie de tine pentru un sarac, pentru o mila, pentru un ajutor,
Daca intruchipezi si joci rolul celui mai rau si pacatos desi stii ca nu joci si ca nu te prefaci ci ca asa esti tu insuti intotdeauna,

Atunci nu fa nicidecum ceea ce esti fiindca asa esti ci fa ceea ce iti porunceste Dumnezeu!

Apoi, ca sa meditezi ca robotul ce raspunde la telefon priveste râma, studiaz-o profund si incearca sa iei aminte!.. si poate o sa te schimbi!... sa ajungi si sa fi ca ea, pentru ca esti ca ea si nicidecum asa cum crezi tu ca esti tu insuti!

Dupa medatiatia transcedentala nu te mai fa ci lasa-te facut... de Dumnezeu prin Domnul Iisus CHristos-Cuvantul. Amin.

[Moroco]

Psalm istoric nasol de tot,

Lucifer, râma cu aripi, s-a suparat pe Dumnezeu cazand din mandrie in minciuna si rautate si nu s-a poacait asa cum ii era numele ci din rautate a ales caderea in pomul oprit, in pomul cun-o-stiintei devenind satana ispititorul. Era unul din cei mai intimi ingeri ai lui Dumnezeu, cel mai stralucit, insa ca sa se laude si sa se slaveasca pe sine insusi si sa defaime pe Dumnezeu a cautat cum sa faca trufia asta si inca de la inceput a gasit stiinta. Cand a cazut in pomul cunostiintei ca o omida cu aripi si-a pierdut credinciosia si astepta acolo pandind ca sa roada prin om, femeie si celelalte vietuitoare toate frunzele si roadele cunostintei. Cand a ispitit pe Eva si cand a luat si a mancat ea din rodul acelui pom si a dat si lui Adam, satana s-a facut brusc negru si râma duhovniceasca, spirituala, s-a rupt in 3 parti, locuind una in vazduh, alta in om si alta in femeie. Pentru fapta asta rea Dumnezeu a pedepsit rama care si-a pierdut aripile osandindu-o sa se tarasca si sa se miste acolo in adanc. Si acolo in adanc, miscandu-se ca un surdomut orb, minte cu rautate si barfind si denigrand transmite minciuna prin meca-nica francmasinariei, ca un ninjalau macazist ce schimba macazurile dupa interesul satanei ca sa se apere, folosind puterea adversarului ca sa o intoarca impotriva lui Dumnezeu si a binelui, invartosand, incurcand, zicand invers, stiind invers, tintind invers, afland pe dos, revelandu-si invers decum este realitatea si adevarul, butonand si manevrand de acolo din eul omului, trnasmitand prin aceste manevre tot felul de barfe stiintifice superstitioase ca o stea a adancului, ca o stea a stiintei, ca o stea a neascultarii prin libertate incat omul are impresia ca stie el insusi, crezand ca e el insusi acel adanc in care are incredere ca nu minte si ca stie incat se preda in mana lui, si mintind de acolo se da in mana patimilor, si stiind mereu din sine de parca ar scoate informatii furate din adancul unui depozit, crede omul cu superstitie, se inalta pe sine insusi si se realizeaza aceasta placere desfranata a trufiei. Pe acest principiu functioneaza si toate placerile sexuale caci rama rupta in 3 parti locuind in adancul poftelor vrea ”iubire”=placere si se uneste si daruie neascultare prin placerile ”eliberarii” prin pacat ca o fecundare de tip scorpie, care manca capul masculului ca sa se implineasca scriptura, dupa randuiala lui Melchisedekapiteaza pentru a asculta, preotul Tatalui, preotul lui Dumnezeu Sfanta Treime, care l-a binecuvantat pe Avraam care a introdus circumcizia contra egoismului, si manca ramele asa cum scorpia a cerut si a mancat capul lui Ioan Botezatorul sau al lui Iuda Iscarioteanul din interiior. Deci sminteala ramei satanice vine din 3 parti, din adancul intunecat al vazduhului pana in fundul pamantului, din adancul eului femeii si din adancul eului barbatului, adancul fiind confundat de omu rau cu propul eu, cu propria pofta din adanc, cu insusi adancul vazut sau nevazut al creatiei, cu adancul sticlei, al marilor sau al pamantului, asa ca un fund de U, si bineinteles ca sminteala ramelor vine din lume prin oameni si prin toate fapturile in care se afla aceasta râma rupta duhovniceste, refacuta trupeste acolo unde locuieste si care cere unitate de siguranta chemand la unitate spirituala râmeasca, unitatea neascultarii prin pacat, patimi si rautate ca sa formeze impreuna o singura râma.

Deci omul trebuie sa se pazeasca de aceasta voce muta si mincinoasa a mintii si a ”stiintei” ce vine din adancul eului propriu, barbat, din adancul eului femeii, din adancul eului mushtelor, ingeri cazuti deveniti demoni osanditi in adanc si fara chipuri ce imprumuta si fura de la oameni sau de la animale ca sa strice, sa ia, caci si-au pierdut chipul lor ingeresc, si bineinteles minciuna vine prin atatea canale de comunicatie din adancul cartilor si din vocea lumii, radio santz, vocea avericii, vocea te-ia-asia si vocea europatimii libere, caci acolo locuieste satana in stiinta si de acolo vrea cununia omului cu stiinta ispitind rama rupta in 3 parti, mintea-babilonului cel mare, vrand amagind sa-si refaca unitatea de rama si de aia ispiteste ca o scorpie inmulticioasa, pandemica, si de acolo din adanc ispiteste ca o iubire, ca o pofta, ca o dorinta paroxistica iesita din ispita si cere sa fie facuta silnicia tare la cerbice sub amenintari ca sa aduca tensiunea la paroxism, sa creeze suspans maxim, comunicand pe frecventa joasa si inalta, ridicand presiunile pana la descarcare prin fulgerare implinind usurarea, scurgerea, curentarea, sa se inchida circuitul egoist, bucla ”iubirii” de sine insusi pacatoasa ca o sursa de informatii. Prin aceasta cun-o stiinta pacatoasa obtinuta prin neascultare si pacatuire se depoziteaza in adanc stiinta si la nevoie se ridica din adanc cu furie, cu indreptatire, cu revolta, cu atitudine si merge fraierul, merge la razboi, merge la arme, merge la distractii, merge la faradelegi, merge la pierzare silnicind pe toti sa-si puna semn pe mana dreapta sau pe frunte autoindreptatindu-se si asa duce la pierzare pe oricine, prin barfa miscacioasa cu care pacaleste si tepuieste oamenii sa se razbune, sa pacatuiasca, sa faca faradelegi si sa nu mai asculte ei de Dumnezeu si sa nu-L mai creada pe Dumnezeu ci pe lume, pe satana care o stapaneste prin pacat si prin idoli, sa urmeze omului pacatos, pe femeia desfranata sau pe lumea condusa de satei facand recalama la fericirea luxiferica obtinuta prin refacerea acestei unitati babilonice de râma, caci cele 3 râme fara aripi se regenereaza trupeste si vor din adanc sa refaca unitatea râmei duhovnicesti cu aripi prin inmultirea desfranata de râma si om cazut, josnic dupa formula 600+60+6=666 adica lumea si demonii + barbatul pacatos + femeia desfranata = labordelul unitatii celor 3 râme ce vor implinirea idealului unitatii de stiinta, ”adevar”-barfa, minciuni, care zvarcolindu-se dau senzatii de mare, mult si tare, inalt, puternic si energetic, vrand tzepuitul tzepuitor, pentru aceste satisfactii amagitoare, sa traiasca in unitate rea socotita-pervertita-simtita ca buna, devenind o singura râma cu aripi, ”stralucind”, adica refacand in mod fals si ipocrit pe acel luxifer care a fost la inceput, râma cu aripi, inchipuindu-si si crezand ca e posibil sa dainuie luand in om locul lui Dumnezeu, adevaratului Dumnezeu... insa e doar o tzeapa ”idealista” a nebunilor, soldata cu copii din flori, copii nedoriti, avortati, orfani, pierduti, chinuiti vesnic.

Speram ca cele vechi sa treaca cat mai repede, sa se termine odata cu pupatul in stanga-spate, in omoplatul stang cu ventuzuochiulhul adancului negriu si energetic-arzator, sa moara omul cel vechi al pacatului si necredintei... ca sa intram in noua creatie ce vine de la Dumnezeu prin Domnul Iisus CHristos Cuvantul ce vine cu sfintii la poporul Sau pentru toti credinciosii si toti oamenii din toata creatia, vii sau morti.

[Moroco]

Psalm bun, linistitor,

Va fi bine,
Vom muri si vom invia caci Domnul lucreaza si fiecare sfant sau pacatos va primi rasplata cea dreapta, cea mai buna posibil, pentru faptele sale, fericiri, pedepse si chinuri.

Deci va fi bine pentru oricine, pentru toate sufletele pentru ca exista Dumnezeu.

Veghem, rabdam si castigam.

[Moroco]

Psalmul declansarii razgandirii
ca o tradare de ipocrit,

Nu stii ce faci? Iei!
Nu esti constient ca iei.
Iei si in timp ce iei nu vezi ca iei, nu-ti dai seama.
Dupa ce ai luat uiti ca ai luat si crezi ca n-ai luat niciodata ci doar te-ai rugat si ai primit sau ai muncit si de aia ai ceea ce ai... luat.
Desi ai luat mereu si e nedrept sa mai iei, continui sa tot iei si sa nu-ti pese fiindca nici prin cap nu-ti trece ca tu defapt continui sa iei. Ai impresia ca intre timp te-ai oprit. Ai impresia ca tu nu mai iei.
Nu poti sa vezi ca iei, nu poti sa sti ca iei, nu poti sa crezi ca iei.
Dupa ce ai tot luat, mult de tot, declari ca din sine iti iese ceva pur asa ca tine, ce te face celebru, mare, stiutor, puternic, intelept-destept desi ele ies din depozitul in care ai adunat din luat. Nu ti-a dat nimeni insa ai luat.
Ai luat si iei pentru ca si altii au luat si iau.
Grea patima luatul, greu sa recunosti ca ai luat, ca iei si ca vei mai lua.
Si de acolo, cand vrei ceva serios, cinstit, ti se declanseaza undeva in tine razganditul, vrei invers, faci invers in interior, pentru ca-ti place ca mai degraba sa iei decat sa ramai crdincios... cu atat mai mult cu cat luatul da cunostiinta si stiinta depozitata in tine cu care te-ai cununat de nu mai trebuie sa recunosti de unde o ai... luat asa ca poti bine mersi sa te lauzi toata ziua si sa te mandresti ca nu mai iei in timp ce ai luat, iei si vei lua.

Iti place sa fi atins si vrei sa pastrezi comunicatia asta pe acolo pe unde ai fost atins. Pentru asta lepezi comunicatia cealalta din care ai fost scos. Pentru asta cand te ravolti acuzand ca sa satisfaci o rautate vrednica minti, minti cu mintea tacuta din interior care comunica fericirea minciunii si fericirea viitorului impreuna cu ea. Te bucuri ca nu mai trebuie sa asculti, ca esti liber, ca esti privilegiat, ca un pilit ce se imbata cu sine. Desi iti dai seama ca asta se numeste tradare inselatoare din trufie pentru placeri, nu poti sa nu cedezi. Nu poti sa nu vrei sa cedezi si sa te infiezi ca intrun barsupiu, ca o barca inghitita si inconjurata de o flota de titanice care o tin in gura sa se joace, sa treeasca si sa invie pacatul, nu vrei sa fii constient ca esti ca o moneda inghitita de scrofitza pusculitza celui ce oti da impresia ca te face din pui mic si neputincios un dumnezeu mare, tare, mult, doar printro atingere, printrun suflu silnicist ce-ti pare o mangaiere, acelui demon periculos nu poti sa nu i te dai cu pripeala naiva ca o papushe trasa de sfori sau ca un bob de strugure in mana respectiv in gura lui ce viclenindu-te cu ”darnicie” te ridica in ochii tai pana la inaltimi ametitoare desi stii foarte bine ca in mod evident te tzepuieste trufind asupra ta si iti ia dandu-ti impresia ca-ti da, si repeta zilnic starea asta la fiecare ceas pana ce de frica, de boli, de chinuri, de groaze, tu chiar crezi ca-ti da intradevar si chiar vezi ca-ti da in ciuda evidentei ca intrun efect placebo si placandu-ti sa minti aflat in starea asta duhovniceasca cazuta cu mintea la confluentele organelor interne, minti si mintiti impreuna sa simti ca-ti place si ca sa crezi ca e bine ce se intampla ajutandu-va ca sa indraznesti ca si tu sa iei adica sa tradezi mintind ca va fi bine si ca vei fi sanatos si incruntandu-te manios si exclusivist cu reprosuiri dracuzante spre cei ce te-au invatzat adevarul. In conditiile astea e destul de greu sa-ti refaci ruga, e greu sa refaci comunicatia lepadata, e greu sa faci repede ce aveai de facut, si ce e de facut mai degraba si nu mai vrei, mai ales daca mustele mieroase ca turbate bazaie si te tot ating tinandu-te in gura ca pe un organ luat cu totul ca o tabara sferica inconjurata de dusmani de jur imprejur. Dupa ce te-ai lasat pagubas si ai tradat, vrei sa te razbuni, insa iti iese invers. Odata ce ti-a venit ideea sau lofica de prost si ti s-a declansat razgandeala de ai crezut si ai basculat neputand sa mai lupti ajungi ca paranoicii la o singura lucrare de scapare vreiinversfaci fara sa vrei sa vezi si sa respecti adevarul, fara sa vrei sa vezi in adanc, vreiinversfaci si faci. Desi e pe dos ceea ce vrei o faci si apoi cand apare declicul ca ai tradat, ai faptuit, simti ca esti fraierul ce a pierdut si de ciuda incepi sa iti distrugi partenerii, apropiatii, partile bune pentru ratare si neimplinire ca sa maresti efectul, ca sa trufesti si tu peste cineva dupa ce ai pierdut devenind un penibil. Dai sa iei, dai sa razbuni ceva din interior insa nu-ti iese decat o razbunare pe parinti, pe drepti, pe nevionvati si pe mai mici, deci exact invers de fiecare data, desi ai avut intentia buna, ai dorit sa scoti si sa alungi mustele rele, nicidecum invers, nicidecum pe dos, dai sa iei lovind defapt in rana pentru rana, pentru raul ce se da rana. Si oare ce anume ai tu de razbunat acolo in interior? Rautatea, caderea, ratarea, neimplinirea, trufia, mandria? Ce anume a fost atat de umilit si de jignit in tine incat si-a facut plinul rabdand insistenta si presiunile incat nu mai poate suporta? Ce este atat de important si insemnat incat pentru acel ceva ce se pierde te deranjeaza orice la culme? Nu cumva e vorba de indreptatirea autoindreptatirii tale care nu poate fi pierduta caci odata pierduta te simti si tu pierdut odata cu ea, ca si scos afara din conflict pe usa din dos si aruncat la gunoi si in oprobiul public, lovit in imaginea construita atat de greu prin jocuri de scena monetar-mamoniace, politice, diplomatice, sociale? Oare pentru aceasta autoindreptatire a indreptatirii autoindreptatirii te razbuni cumplit pe toti umilitorii vrand sa-i omori la propriu ca sa-i excluzi definitiv din conflict si sa scapi de probleme? Oare pentru ea nu vrei sa te mai umilesti si sa te mai smeresti mai departe asa ca la carte? Deci pentru indreptatirea autoindreptatirii tale crezi ca e mai bine sa lasi sa ti se declanseze tradarea si apoi turbarea violenta? Ia zi! Mustele bantuitoare daca vad ca nu mai rabazi pana la sfarsit te vor face fara sa stii asa ca ele, alergice, reactionare, trufase si mandre, justitiar-viclene fara ca tu sa intelegi cum te lucreaza si cum te uneltesc si o sa cazi mult mai mult si mai urat si o sa fi un cazut foarte jos in mocirla, in adanc, pentru ca mustele viclene te desfraneaza, cu asta se ocupa, cu caderea, pentru ca mustele sunt ingeri cazuti, oameni cazuti, suflete cazute, paraziti, adica demoni-duhuri rele, desfranate, lumesti, mandre, oculte care-ti transmit si te fac, te formeateaza, te formeaza, te instaleaza, te cresc... lucrand in ascuns, lucrand ceea ce sunt ele, de acolo din intuneric si din ascunsul ocult nevazut decat cu picatura ca sa para putin si ca nu-s din lume, adica sa ti se para mereu de dorit si sa te faca sa crezi ca nu e vorba de slava desarta lumeasca si vremelnica ci ca e vorba de un lucru tainic si bun sivrajitorind cu iluzii fac sa ti se para ca ele ar fi defapt niste muste eroice bune, niste zei care iti tin de urat in singuratatea ta trista, asa cum simti tu ca fiind buna placerea perversa cand te ating.... sperand si crezand ca e bine sa dai sa iei, ca e placut sa iei, desi nu ai cerut si nici nu ti s-a dat de sus. Si astfel atins ca un glob luat in palme de o fata fecioara, de o satana aerectica, minti in atingere si placandu-ti te-ai si inversat la 180 de grade si ai si tradat schimband macazul in sufletul si in inima ta fiindca iar ai ales sa iei si ai luat, pripindu-te in mod blestemat... iar fapta asta ascunsa in aluatul interior se numeste pacat... caci practic ai lepadat cu trufie ce nu era de lepadat ca sa iei cu naivitate ce nu era de luat... si te-ai facut ipocrit, aratandu-te pe afara spalat si vopsit... desi esti decat un pripit tzepuit ce tzepuieste pripit dandu-se mare, sau stiutor, sau destept, drept, intelept, puternic sau........... frumos... un domngigolo foarte frumos, un impostor travestit cu mare faima desarta mai ales atunci cand se hazardeaza, tradeaza si ia!

Vine aproapele sau careva si iti genereaza, pomenind pe neasteptate pe Dumnezeu, un amestec de frica, stress, datorii, silnicie si dai sa te razbuni pe Dumnezeu desi de vina este cel ce ia, cel ce de panica da sa ia si pana la urma cedeaza si ia.