Poezii din temnițele comuniste

[RappY]

Astăzi se împlinesc 105 ani de la nașterea lui Ioan Ianolide într-o comună din Teleorman. Deși Ianolide nu a fost un poet, a scris poezia de mai jos, găsită dupa trecerea la Domnul a Pr. Gheorghe Calciu în America, alături de multe alte pagini care au fost editate în cartea numită „Deținutul profet” de Mănăstirea Diaconeşti:

Necazurile brutarului de cuvinte
de Ioan Ianolide

Ce de oameni s-au strâns, frăţioare!
Livizi şi supţi,
Desculţi şi rupţi,
Zgribuliţi aşteaptă în bătaia vântului,
Să le frâng în două, ca pe soare,
Pâinea rumenă a cuvântului.
O, Doamne!Dar eu sunt brutarul sărac!
Zadarnic flămânzii s-au strâns lângă vatră…
Pe foc nu mocneşte decât un crâmpei de arac,
Şi nici un pumn de faină-n covată nu este.
Ia, coc şi eu, acolo,
Sub ţestul vechi, o piatră,
Cum a făcut femeia săracă din poveste,
Să-şi amăgească ţâncii care plângeau, flămânzi.
Pe vremea aceea, pesemne, sfinţii blânzi
Mai colindau pământul
Şi pietrele – minune! – le preschimbau în pâini.
Hei, cin’ să fie, măre?
Sau poate numai vântul….
Şi ăi câini, ce latră-n uliţă a om străin…?
Sfinte Doamne, Sfinte Petre!
Spre bordeiul meu s-aud paşii cum vin…


În prefața cărții, Mănăstirea Diaconești scrie astfel:

Cu deosebire, el se preocupă de rostul Bisericii, pe care o socoteşte responsabilă de tot ce se petrece în societate: „Biserica nu poate binecuvânta la întâmplare orice formulă socială, orice lege, orice instituţie, orice doctrină, orice ideal, orice oameni, ci numai pe acelea care aparţin mesajului evanghelic, prin care se slujesc oamenii acelei vremi. E mai lucrătoare o Biserică prigonită dar pură, decât una strălucitoare dar convenţională”.

„Vremea stă sub semnul lui antihrist”, scrie autorul. Şi el, „brutarul sărac”, primind har de Sus, frânge pâinea rumenă a cuvântului pentru oamenii „livizi, desculţi şi rupţi” ai acestui veac de abundenţă materială şi foamete duhovnicească.

Pagină OrthodoxWiki despre Ianolide: https://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Ianolide

[RappY]

ASCOR organizează parastasul anual pentru Ioan Ianolide:

Dragi prieteni,

🕯️Pentru că luna aceasta se împlinesc 35 de ani de la nașterea în Ceruri a mărturisitorului Ioan Ianolide, ne dorim să-i aducem un prinos de cinstire, participând la slujba parastasului oficiată la mormântul său de către Pr. Prof. Gheorghe Holbea.

Sâmbătă, 6 februarie, începem ziua cu Sfânta Liturghie de la Mănăstirea Cernica. După aceea, ne îndreptăm pașii spre mormânt. De acolo vom înălța rugăciuni și imne patriotice, pentru a marca într-un mod deosebit momentul comemorativ.

📍În acest sens, ne întâlnim sâmbătă dimineață, la ora 8:00, la stația de metrou Pantelimon, de unde vom lua autobuzul spre mănăstire.

https://ascorbucuresti.wordpress.com...ioan-ianolide/

Frumos că fac asta, e bine că și tinerii respectă mărturisitorii. Să ne ajute Dumnezeu să fim demni să-i cinstim cum se cuvine.

[RappY]

Pe 31 ianuarie 2011, deci acum 13 ani, s-a dus la Domnul ÎPS Bartolomeu Anania, membru al Frățiilor de Cruce în tinerețe, apropiat al unor membri ai Rugului Aprins, deținut politic, și primul Mitropolit al Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului. Pe lângă acestea, Bartolomeu a fost și scriitor, fiind membru al Uniunii Scriitorilor din România și lăsând în urmă mai multe volume de poezii.

Confessio
de ÎPS Bartolomeu Anania

Doamne, tinde-Ţi patrafirul
peste faţa mea de lut,
sufletu-mi neghiob şi slut
să-l albeşti cu tibişirul
când amurgu-şi toarce firul
peste-un pic de gând tăcut.

Să-Ţi vorbesc, ne-aud vecinii,
iar osanda e păcat;
eu stau pe-un colţ plecat
şi să-mi scriu povara vinii,
pe când Tu, la vremea cinii,
să-mi şopteşti că m-ai iertat

Aciuiaţi pe-o vatră nouă
vom purcede spre nou cânt;
eu, o mână de pământ,
Tu, lumina-n strop de rouă,
migăli-vom cartea-n două:
Tu, vreo trei, eu, un cuvant.

Şi-ncălţându-Te-n sandale
să porneşti pe drum stelar,
într-ale slovelor chenar
eu opri-Te-voi din cale
şi-n minunea vrerii Tale
Te-oi sorbi dintr-un pahar.

[RappY]

Nu e vorba de un poet din temnițele comuniste, dar oricum un om iubit de oamenii din jurul său care s-a dedicat idealurilor românești. Poezia se potrivește temei threadului.

Unde-i tata?
de Gheorghe Băltean

Mamă dragă unde-i tata?
Spune-mi drept de ce nu vine?
Pare-mi-se, mamă dragă,
Că lui nu-i mai drag de mine.
Mamă dragă unde-i tata?
Spune-mi drept de ce nu scrie?
Pare-mi-se mamă dragă
Nu mai vrea de noi să ştie.
Mamă dragă unde-i tata?
De Crăciun ai zis că vine...
Ori atâta-s de departe mamă ţările străine?...
Spune, spune mamă dragă,
Pentru ce eşti întristată?
Şi porţi tot maramă neagră
Şi nu-i scrii ca altă dată?

Cine a fost acest Dascăl? Ce a făcut pentru sufletele din jur?

Iată întrebările la care merită să răspundem și merită toată lumea să știe că Dascălul Bălteanu a pus bazele ridicării în 1907 a noii biserici din Jdioara, județul Timiș, a ajutat la construirea școlii din această localitate, a sprijinit activ și a participat la activitatea renumitului cor bisericesc din sat, a scris poezii, peste 1400 de poezii religioase, în anul 1916 acest om curajos și iubitor de țară a fost condamnat de către autoritățile austro-ungare la 17 ani de închisoare pentru că a primit și găzduit soldați români din grupul ”Cerna”, G.B, așa cum se semna, rămâne însă neclintit în convingerile sale, fiind un om dârz, neînfricat, militant activ prin scris și acțiune. Dascălul nostru, topliceanul curajos și înțelept a participat la înfăptuirea marelui Act al Unirii românilor la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia în calitate de corespondent, trimis special al ziarului ”Drapelul” din Lugoj. Dascălul Gheorghe Băltean a continuat să desfășoare o intensă activitate cultural obștească și literar publicistică de-a lungul vieții sale, este animatorul acțiunii de adunare a fondurilor bănești și a materialelor pentru ridicarea Casei Naționale din Topleț, astăzi numindu-se Casa Culturală ”Gheorghe Băltean”, a fost președinte al Casei Naționale, secretar, casier și bibliotecar, el s-a străduit să atragă toți intelectualii satului la activitatea spirituală. A fost dirijor al Corului Casei Naționale, astăzi Căminului Cultural din localitate, a instruit corul muncitorilor și țăranilor care îl alcătuiau, a fost dirijor al corului bisericii din sat.

sursă

[RappY]

Chipuri de mărturisitori din închisorile comuniste expuse în una dintre cele mai frumoase clădiri din Bucovina

Centrul Muzeal și Multicultural „Cazinoul Băilor” din Vatra Dornei găzduiește, în perioada 5-29 februarie, o expoziție de grafică dedicată mărturisitorilor ortodocși din închisorile comuniste.

Clădirea, construită în secolul 19 și considerată un monument arhitectural deosebit, a fost reconstruită la inițiativa Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, cu ajutorul fondurilor europene și al Consiliului Județean Suceava.

Expoziția, intitulată „Cade albă nea peste viața mea”, a fost pregătită de artistul plastic Aida Şuşter Boţan. Printre portretele incluse se numără: părinții Iustin Pârvu, Cleopa Ilie, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Nicolae Steinhardt, Dumitru Stăniloae, precum și alții.

sursă

Văd că Basilica evită intenționat numele mirenilor dar în cadrul expoziției apar și alții, precum este arătat pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților:

Printre portretele expuse se numără clericii Iustin Pârvu, Cleopa Ilie, Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Nicolae Steinhardt, Dumitru Stăniloae, Sofian Boghiu, Adrian Făgețeanu, Gherasim Iscu, Înaltpeasfințitul Pimen Suceveanul, dar și oamenii de cultură și mărturisitorii Radu Gyr, Petre Țuțea, Vasile Voiculescu, Valeriu Gafencu, Aspazia Oțel Petrescu, Mircea Vulcănescu, Traian Trifan ș. a.

sursă

Expoziția Aidei Şuşter Boţan a mai fost la:

• Muzeul Național al Unirii Alba Iulia
• Muzeul Mitropoliei Clujului
• Muzeul Mitropolitan Iași
• Muzeul Județean Botoșani
• Mănăstirea Antim
• Muzeul de Artă Piatra Neamț
• Biblioteca Municipală Fălticeni
• Muzeul Lemnului Câmpulung Moldovenesc

Deci expoziția se face cu susținerea mitropoliilor din toată țara, iar în centrul afișului pentru expoziție se poate vedea Traian Trifan, fost legionar:

Așa că cei ce se fac mari judecători să aibă grijă să nu se osândească singuri luându-se după media mincinoasă, dând cu noroi în mucenicii credinței.

[RappY]

Răbdarea
de Arhim. Ilarion Argatu

O furtună se ivi
'N-al meu suflet într-o zi,
Ca să pună prăbușire
Întru toată-a mea zidire.

Dar veni atunci răbdarea
Și-mi aduse-mărbătarea,
Și cu ea am biruit,
Cale bună-am dobândit.

În noaptea în care m-a îngăduit în chilia sa, Părintele avea 80 de ani. După ce am vegheat un timp ascultându-l, am aţipit. Când m-am trezit, Părintele se ruga. Nu dormise deloc. La 80 de ani, avea rugăciunea inimii şi o forţă pe care numai credinţa cea adevărată ţi-o poate da. Prin Părintele, vas de mare cinste, s-au săvârşit numeroase minuni. Sub ochii uimiţi ai credincioşilor, o femeie anchilozată, în cărucior, după trei zile de rugăciuni s-a ridicat şi s-a întors acasă pe picioarele ei. Având nevoinţa Sfântului Calinic, Părintele postea adeseori dimpreună cu credincioşii, aşa cum s-a întâmplat cu o femeie care îşi blestemase fiul. A postit 14 zile şi, făcând în permanenţă molitvele Sfântului Vasile, copilul s-a vindecat. În chilia sa austeră de la Cernica, Părintele a făcut vindecări fără număr, a eliberat posedaţii de diavol – minune fără egal, a întors la credinţă o mulţime de oameni. Nimeni nu pleca de la el fără ajutor, fără întărire şi nădejde. Din toate darurile pe care le primea, nu-şi păstra nimic pentru sine. Ajuta săraci, mănăstiri îndepărtate, construia biserici, cum este cea de la Boroaia.

S-a mutat la cele veşnice, având pe buze un ultim şi testamentar cuvânt: „Rugaţi-vă la Maica Domnului”. A adormit în linişte, înconjurat de credincioşi, după ce în dimineaţa acelei zile s-a sculat zicând: „Cu mila lui Dumnezeu, voi pleca deseară”. S-a săvârşit într-o zi de marţi. Pe 2 august ar fi împlinit 86 de ani.

sursă

[RappY]

Simpozionul dedicat Pr. Justin Pârvu la mănăstirea Paltin - Reportaj

Urmăriți un reportaj despre lucrările simpozionului dedicat memoriei Părintelui Justin Pârvu, la 105 ani de la nașterea sa, 10 Februarie 2024. Reportajul este realizat de Radu Chirița pentru portalul nostru.
Simpozioul de anul acesta s-a intitulat: „Părintele Justin Pârvu, mângâietor al bolnavilor și sprijinitorul celor întristați”.

https://www.youtube.com/watch?v=TINPkwpLYnU

[cozia]

În prealabil postat de RappY

sursă

Ma gindeam la cei citiva din aceasta sursa(Martiri și mărturisitori români în temniță cu Hristos)
care au supravietuit pina dupa '89 si care au asistat la circul gretos al transformarii tortionarilor si urmasilor lor(copii, nepoti acum ei insisi activisti prigonitori dupa modelul parintilor) care practic peste noapte in timp ce numarau caramizile de dolari, brusc au devenit cei mai mari dusmani ai comunismului si cei mai inraiti capitalisti.
Cred ca acesta a fost cel mai monumental soc al acestor suflete amarate trecute prin torturi si nemernicii inimaginabile care au prins inceputul demontarii rapide, a demolarii si vinzarii tarii facuta praf.