Ce se intampla cu animalele dupa moarte?

[Iorest]

În prealabil postat de Demetrius

8. Şi a mai grăit Dumnezeu cu Noe şi cu fiii lui, care erau cu el, şi a zis:
9. "Iată Eu închei legământul Meu cu voi, cu urmaşii voştri.
10. Şi cu tot sufletul viu, care este cu voi: cu păsările, cu animalele şi cu toate fiarele pământului, care sunt cu voi, cu toate vietăţile pământului câte au ieşit din corabie;(Fac9,8-10)

Animalele nu au partea rațională a sufletului- nous, nu se pot coborâ cu mintea în inimă, nu știm cum vor fi judecate, dacă vor fi judecate.

Ce se întâmplă cu animalele după moarte, ni s-a lăsat vreo tâlcuire despre asta ?

Geneza: Capitolul 9
3. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde.
4. Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi.

Leviticul - cartea a treia a lui Moise Capitolul 17

13.Oricine dintre fiii lui Israel şi dintre străinii ce locuiesc la voi va vâna fiară sau pasăre, care se mănâncă, acela să scurgă sângele ei şi să-l acopere cu pământ, căci viaţa oricărui trup este în sângele lui.

Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise Cap 12
23. Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele are în el viaţă şi să nu mănânci viaţa laolaltă cu carnea.


Li se spune suflet viu acolo la Facere pentru că au viață în ele, li se mai spune într-un alt loc când se împarte prada de război, să iei din suflete atâtea animale.., sângele fiind viața după cum se spune în cărțile lui Moise, dar nu știm ce e cu animalele în viața de după moarte.

Ni s-ar fi lăsat detaliat ce e cu ele, când scrie că a crezut împreună cu toată casa sa în Noul Testament nu se referea și la animale:

8. Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa; şi mulţi dintre corinteni, auzind, credeau şi se botezau.

Vorbește despre botez aici Iisus Hristos cu Nicodim:

Sfânta Evanghelie după Ioan Capitolul 3
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

Faptele Sfinţilor Apostoli cap. 17.
24. Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,
25. Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate.


Totuși ar fi interesant ce s-a întâmplat cu speciile care au dispărut și vor dispărea în 20-30 de ani ?

[Petru7]

În prealabil postat de Iorest

Animalele nu au partea rațională a sufletului- nous, nu se pot coborâ cu mintea în inimă, nu știm cum vor fi judecate, dacă vor fi judecate.

Cine spune că n-au? Ereticii, științificii, păcătoșii, cei mândrii ce s-au socotit pe ei înșiși mai îndreptățiți să fie privilegiați, piliți, idolizați. Nu Hristos, nu apostolii, nu sfinții și n-aveau cum să spună că n-au căci dacă cer de la Dumnezeu cu credință pot primi, deci chiar dacă n-au pe moment ar putea avea prin rugăciunea lor sau a aparținătorilor și stăpânilor, fraților și prietenilor lor. N-au nevoie animalele de raționalitate sufletească eretică doarece au înțelepciunea minții lor scrisă în inimile lor sau dacă n-au minte sau inimă atunci înțelepciunea vieții lor e scrisă în duhul vieții lor ca dar.

Ce se întâmplă cu animalele după moarte, ni s-a lăsat vreo tâlcuire despre asta ?

Tâlcul e să nu ne facem griji lumești deșarte căci are grijă Dumnezeu de toate, le îmbracă și le hrănește însă e normal și drept și creștinește să ne rugăm pentru sufletele păcătoase care au trecut la cele veșnice și să cinstim sufletele bune și drept, credincioase.

Geneza: Capitolul 9
3. Tot ce se mişcă şi ce trăieşte să vă fie de mâncare; toate vi le-am dat, ca şi iarba verde.
4. Numai carne cu sângele ei, în care e viaţa ei, să nu mâncaţi.

Leviticul - cartea a treia a lui Moise Capitolul 17

13.Oricine dintre fiii lui Israel şi dintre străinii ce locuiesc la voi va vâna fiară sau pasăre, care se mănâncă, acela să scurgă sângele ei şi să-l acopere cu pământ, căci viaţa oricărui trup este în sângele lui.
Deuteronomul - A cincea carte a lui Moise Cap 12
23. Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele are în el viaţă şi să nu mănânci viaţa laolaltă cu carnea.

viaţa oricărui trup este în sângele lui.
Cred că acolo e vorba nu de viață în sensul ei complet ci de viața trupului care se află în sîngele trupului și dacă mânci sângele e ca și cum ai ucide și mânca viața trupului respectiv și practic ai călca legea care spune să nu ucizi! (Să nu ucizi-stingi Credința adică viața Duhului și abea apoi să nu mânci sângele adică viața trupului. Oamenii și animalele și creația prin cădere au ajuns doar trupuri cu viața lor doar în sânge însă odată ce au ascultat, au crezut și s-au îndreptat din credință au recăpătat prin Hristos viață Duhovnicească nu numai trupească.)

Li se spune suflet viu acolo la Facere pentru că au viață în ele, li se mai spune într-un alt loc când se împarte prada de război, să iei din suflete atâtea animale.., sângele fiind viața după cum se spune în cărțile lui Moise, dar nu știm ce e cu animalele în viața de după moarte.

Sângele fiind viața trupului așa cum Credința e viața Duhului. După cele 7 zile ale Facerii toate cele făcute în care se odihnea Dumnezeu erau suflete vii bune și frumoase cu rost și cu viață Duhovnicească și trupească sau rânduită, structurată, în ascultare, omul, animale, insecte, plante, ceruri, luminători, stele, ape, minerale, gaze, fumuri etc.

Ni s-ar fi lăsat detaliat ce e cu ele, când scrie că a crezut împreună cu toată casa sa în Noul Testament nu se referea și la animale:

8. Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa; şi mulţi dintre corinteni, auzind, credeau şi se botezau.

Probabil că n-avea animale dar dacă zice casă, cu toată casa sa a crezut, acolo sunt cuprinse nu numai familia și slujitorii ci și zidurile și tot ce se găsește fizic în casa aceea așa ca un tot unitar.

Vorbește despre botez aici Iisus Hristos cu Nicodim:

Sfânta Evanghelie după Ioan Capitolul 3
Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

E vorba de viața Duhovnicească. Acest botez de pocăință, de curățire, de Credință și de sfințire necesar ne spune foarte clar că dacă ești animal, plantă sau om nu ești în Împărăție și nu intri în Împărăție doar așa că ai fost creat om, plantă sau animal sau că ești fiu urmaș al lui Avraam căci ar fi însemnat să nu-ți recunoști căderea, păcătuirea, s-o negi idolizându-te adică să minți. Prin botezul unora nu sunt excluși cei nebotezați dar care Cred și ascultă și se îndreaptă și ei din Credință căci ne spune sf. Pavel că Botezul înseamnă defapt nu atât de mult că ești tăiat împrejur ca toți ceilalți botezați sau ca și păgânii tăiați împrejur sau că ai fost cufundat de 3 ori în numele Domnului în apă ci botezul înseamnă făptura cea nouă în Hristos, schimbată, duhovnicească, care Crede și urmează Lui Hristos. Cu atât mai mult cu cât ai și fost botezat prin tăiere împrejur sau prin cufundare de 3 ori în numle sfintei Treimi cu atât mai mult ar trebui să te afli ca om no, om schimbat, om drept care Crezi și asculți de Dumnezeu. Cei ce cred se vor boteza căci n-au niciun motiv să nu se boteze și o vor face ca să nu dea naștere la îndoieli, la dezbinări dar cei nebotezați nu sunt excluși de la moștenirea împărăției căci nu atât botezul contează cât Credința și Duhul Sfânt și schimbarea vieții în făpura cea nouă trăitoare în Duh. Casa lui Cornelie sutașul nu era botezat și Duhul Sfânt la cinzecime s-a pogorât și peste casa lui cea plină de idoli în care apostolii și sf. Petru nu voia să intre până ce la luminat Domnul deși a fost chemat. De ce s-a pogărât Duhul și peste casa lui? Pentru că deși nu era botezat el nu credea în idoli ci Credea și-L iubea pe Domnul Hristos vrând să-l urmeze și el împrecună cu toată casa lui.

Faptele Sfinţilor Apostoli cap. 17.
24. Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de mâini,
25. Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate.

Sigur că da și nimeni nu poate să spună cui are voie, cui poate Dumnezeu și cui nu poate să dea. Iar dacă dă, de ce n-ar putea da și animalelor decât oamenilor? Suntem cumva idoli? Suntem cumva infailibili? Nu e asta mândrie să crezi că numai ție sau nouă ni se cuvine ceea ce ar putea da Dumnezeu?

Dacă Domnul iubește un câine sau un pui de pisică și-i dă un pic de lapte de ce să te superi că pe tine te pune să ți post crezând că pe tine te iubește mai puțin? Nu cumva crezi că toate ți se cuvin numai ție? Iar asta e mândrie, autoidolizare și discriminare.

Totuși ar fi interesant ce s-a întâmplat cu speciile care au dispărut și vor dispărea în 20-30 de ani ?

Au dispărut și vor dispare însă sufletele lor au trecut la cele veșnice.