Bine v-am regăsit.

[Moroco]

În prealabil postat de Seraphim7

Autorul oferă interpretări asupra propriei opere....Nu înţeleg de ce presupui ca as fi fost vreo clipă supărat,jignit sau etc...Ca si tine,doar dialoghez...Autorul nu a bănuit că poate intrebarea din prima postare putea fi retorică iar deprimarea o stare constantă si martorii inexistenti.

Nu e nici o onoare....e un simplu refugiu...un mod de a ne justifica eşecurile,de a ne linge rănile discutând cu necunoscuţi.
(Curiozitate si pierdere de timp pentru ăştia mai puţin profunzi:))

N-am luxul de a avea credinţe deocamdată.

Mulţumesc pentru că mă descri frumos, ca pe un Autor a ceva şi pentru că nu eşti musai supărat pe cineva, nici măcar pe mine. Mărturiseşti însă că eşti deprimat constant.

Păi e ceva ce nu pricep la starea ta constantă.

Deprimarea survine în general când ţi se scufundă toate corăbiile adică întreaga flotă pe care mizai pentru a ajunge cu ea pe tărâmul făgăduinţei şi în această alegorie, simbolic, te doare de scufundarea fiecărei corăbii purtătoarea a unei înalte credinţe.

Deci dacă nu ai credinţe asociate cu luxul şi confortul pe care-l oferă ele deşi defapt lor, credinţelor adevărate le este asociată sărăcia, sacrificiul, altruismul, cum atunci de tu te simţi deprimat, mâhnit, descurajat în loc să fii doar apatic, relaxat şi plin de pasivitate?

Şi de ce nu este onorant a sta de vorbă cu un alt semen? Nu simţi că te înalţă darul şi faptul că putem schimba mesaje, că putem vorbi, că putem să ne înţelegem şi că putem să ne ''pierdem'' timpul mult mai frumos decât în singurătate?