Lumina de la Ierusalim

[simpllu]

În prealabil postat de catalin2

De aceea, chiar si un credincios obisnut se poate impartasi astfel, desi nu a ajuns la masura celor despatimiti.

Nu te poți împărtăși mai des pentru că te spovedești mai des, ci te împărtășești mai des doar dacă părăsești păcatele opritoare și ajungi la o anumită măsură pe care numai duhovnicul o poate stabili.

În prealabil postat de catalin2

Termenul de 40 de zile este dat pentru credinciosii obisnuiti, ca sa nu se vateme.In timp ce cei imbunatatiti, calugari sau pusticii, se pot impartasi si mai des.

Termenul îl stabilește doar duhovnicul.

În prealabil postat de catalin2

Cineva care a ajuns la masura despatimirii nu e mai curat si vrednic decat un credincios obisnuit? Dar aici e vorba de invatatura gresita propovaduita de cei ce sustin impartasirea deasa, ca nu trebuie sa fie curat cel ce se impartaseste, sau se curateste singur. (sunt unii care spun ca imparatsirea trebuie data la toti, pentru ca e ca un medicament pentru pacatosi, ca spovedania).

Nu este greșit să privești împărtășania ca pe un medicament. Mai greșit este să te crezi curat și vrednic.

Edificator este exemplul Sf. Ioan de Kronstadt care împărtăşea mii de oameni, zilnic se împărtăşeau câteva sute. Într-o zi sfântul iese cu potirul şi spune aşa: cei care s-au pregătit şi sunt vrednici de împărtăşanie treceți în dreapta; cei care se simt nepregătiţi şi nevrednici treceți în stânga. Cei din dreapta mai veniţi altă dată, cei din stânga, poftiţi.

În prealabil postat de catalin2

Deci, daca se duce cineva pregatit in fiecare duminica, dar se impartaseste cum spune Biserica are mai mult folos.

Duhovnicul este cel care îți spune cât de des să te împărtășești. Iar Biserica te cheamă la fiecare Liturghie.

În prealabil postat de catalin2

Si daca asculti de Biserica si de episcop crezi ca e gresit, in loc sa asculti de oarecare?

Acel oarecare este sub ascultare unui episcop și a Bisericii.

În prealabil postat de catalin2

Nu e doar un exemplu Sfantul Ioan de Kronstadt, e singurul exemplu.

Eu m-am referit la cum și cât de des se împărtășea Sf. Ioan de Kronstadt. Spre exemplu a mâncat de dulce într-o miercuri sau a tras din pipă și a doua zi s-a împărtășit. Dar se căia de fiecare dată pentru păcatele făcute . Și bineînțeles că se spovedea, dar nu cred că zilnic toată viața.

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Nu te poți împărtăși mai des pentru că te spovedești mai des, ci te împărtășești mai des doar dacă părăsești păcatele opritoare și ajungi la o anumită măsură pe care numai duhovnicul o poate stabili.

Aceeasi intelegere gresita, pacatele opritoare te opresc sa te impartasesti de tot, nu mai des. Oare duhovnicii si sfintii citati s-au inselat si numai tu si cei cu impartasirea deasa stiti care e adevarul? Te spovedesti mai des si te nevoiesti ca sa ajungi la traire mai inalta. Nu impartasirea deasa duce la crestere duhovniceaasca si sfintire, ci cresterea duhovniceasca duce la putinta impartasirii dese. Citeste ce spune parintele Paisie Olaru si ceilalti mari duhovnici, nu cativa care au preluat invataturi eterodoxe. Dar daca tu esti atras de aceasta invatatura o sa fii atras si de ce propovaduiesc cei ce au aceleasi conceptii.

În prealabil postat de simpllu

Termenul îl stabilește doar duhovnicul.

Probabil nu stii, am citit ca la catolici este o ascultare exagerata, fara cartire, fata de cler (preoti si episcopi). Primul pas este gasirea unui duhovnic potrivit, nu ascultare de orice preot care spune invataturi gresite.

În prealabil postat de simpllu

Nu este greșit să privești împărtășania ca pe un medicament. Mai greșit este să te crezi curat și vrednic.

Se referea la impartasirea fara pregatire, ca un medicament. Nu trebuie sa te crezi curat si vrednic, trebuie sa fii, adica pregatit prin spovedanie si post, asa cum invata Biserica. Daca e mandrie atunci e tot un pacat, nu inseamna ca esti pregatit.

În prealabil postat de simpllu

Edificator este exemplul Sf. Ioan de Kronstadt care împărtăşea mii de oameni, zilnic se împărtăşeau câteva sute. Într-o zi sfântul iese cu potirul şi spune aşa: cei care s-au pregătit şi sunt vrednici de împărtăşanie treceți în dreapta; cei care se simt nepregătiţi şi nevrednici treceți în stânga. Cei din dreapta mai veniţi altă dată, cei din stânga, poftiţi.

Se impartaseau aceeasi in fiecare zi? Sau erau tot timpul altii, pentru ca veneau multi pelerini la dansul? Din cate stiu practica spovedania comuna. Iar sfantul era facator de minuni si avea o rugaciune puternica. Doar domniei sale i-a dat voie Sinodul sa faca asta. Oaer de ce nu au primit dezlegare toti preotii din Rusia? De unde stii ca sfantul nu le vedea la toti pacatele (cum se spunea si despre Paritnele Arsenie Boca, daca nu ma insel)? Iar rugaciunea sa le ierta tuturor pacatele.

În prealabil postat de simpllu

Duhovnicul este cel care îți spune cât de des să te împărtășești. Iar Biserica te cheamă la fiecare Liturghie.

Doar duhovnicul care asculta de Biserica, nu cel care face cum crede el ca e bine. Sa luam un caz exceptional: duhovnicul cuiva era Pomohaci. Trebuia sa asculte de el neconditionat? Deci nu faci ascultare neconditionata de orice duhovnic.

În prealabil postat de simpllu

Acel oarecare este sub ascultare unui episcop și a Bisericii.

Exact aici e problema, te-am intrebat de cateva ori daca acei duhovnici au cerut aprobare de la episcop. Iar Biserica am vazut ce spune.

În prealabil postat de simpllu

Eu m-am referit la cum și cât de des se împărtășea Sf. Ioan de Kronstadt. Spre exemplu a mâncat de dulce într-o miercuri sau a tras din pipă și a doua zi s-a împărtășit. Dar se căia de fiecare dată pentru păcatele făcute . Și bineînțeles că se spovedea, dar nu cred că zilnic toată viața.

1. Sfantul Ioan era induhovnicit, chiar facator de minuni. Avea o rugaciune puternica, probabil i se iertau pacatele la rugaciune (ceea ce nu poate face un credicnios obisnuit).
2. Sfantul era preot, nu era mirean.
3. Cred ca in acele timpuri nu se stia prea multe despre fumat. Postul e un ajutor ca un credincios sa creasca pe treptele induhovnicirii, sfantul deja ajunsese pe cele mai inalte trepte. Cum am si spus, daca cineva ajunge despatimit se poate impartasi si in fiecare zi, eu nu contest asta. Problema e cu cei care nu au ajuns deloc acolo. Asta e ceea ce spun duhovnicii, sfintii si Biserica, desi propovaduitorii desei impartasanii sustin altceva.

[simpllu]

În prealabil postat de catalin2

Se impartaseau aceeasi in fiecare zi? Sau erau tot timpul altii, pentru ca veneau multi pelerini la dansul? Din cate stiu practica spovedania comuna. Iar sfantul era facator de minuni si avea o rugaciune puternica. Doar domniei sale i-a dat voie Sinodul sa faca asta. Oaer de ce nu au primit dezlegare toti preotii din Rusia? De unde stii ca sfantul nu le vedea la toti pacatele (cum se spunea si despre Paritnele Arsenie Boca, daca nu ma insel)? Iar rugaciunea sa le ierta tuturor pacatele.

Din exemplul dat reiese că este foarte importantă starea de dinainte se împărtășire. Cei pregătiți (spovediți și care își făcuseră canonul) din cauza că ei se conderau vrednici li s-a spus pas și li s-a dat întâietate celor care NU erau pregătiți și se considerau nevrednici (cu singuranță unii nu-și făcuseră canonul). Dar nu astfel ar trebui să se procedeze (pilda este unică), dar exemplul este edificator pentru starea în care ar trebui să împărtășim.

În prealabil postat de catalin2

1. Sfantul Ioan era induhovnicit, chiar facator de minuni. Avea o rugaciune puternica, probabil i se iertau pacatele la rugaciune (ceea ce nu poate face un credicnios obisnuit).

La ce categorie intră afirmația asta? Teleogumenă ieftină? Stai liniștit că se spovedea, dar nu zilnic, ar fi fost imposibil toată viața.

În prealabil postat de catalin2

2. Sfantul era preot, nu era mirean.

Cu atât mai mult...dar a luptat cu patimile sale.

În prealabil postat de catalin2

3. Cred ca in acele timpuri nu se stia prea multe despre fumat. Postul e un ajutor ca un credincios sa creasca pe treptele induhovnicirii, sfantul deja ajunsese pe cele mai inalte trepte. Cum am si spus, daca cineva ajunge despatimit se poate impartasi si in fiecare zi, eu nu contest asta. Problema e cu cei care nu au ajuns deloc acolo. Asta e ceea ce spun duhovnicii, sfintii si Biserica, desi propovaduitorii desei impartasanii sustin altceva.

Ei uite că Sf. Ioan de Kronstadt în ciuda faptului că nu era despătimit se împărtășea zilnic.

„Prin fumat intră în om duhul cel viclean; după ce aseară am fumat tabac, vrăjmașul și-a făcut simțită prezența în mine printr-un sughiț exasperant care m-a chinuit dinainte de a începe cântarea Heruvicul și până m-am împărtășit cu Sfintele Taine. Nervii îmi erau la pământ, vocea mi se poticnea, tremuram, eram epuizat. De aceea… fumatul tabacului nu-și are nici un rost. Este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare și inutilă a nervilor, o ceață cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleșire a întregii ființe. … Gustul țigării nu-l pot compara cu nimic altceva decât cu un lucru drăcesc. Și cum, știind aceasta, pot să fumez tabac?! Cum de-mi permit să fac așa ceva uneori?”

[simpllu]

„Dumnezeeasca Liturghie este o lucrare sfântă pentru pregătirea Preasfântului Trup și Sânge a lui Hristos, ca să fie dat spre împărtăşire tuturor credincioşilor. Acesta este întreg scopul şi rostul Liturghiei: împărtăşirea credincioşilor” (Sf. Simeon al Tesalonicului)

„Bun și folositor lucru este a ne împărtăși în fiecare zi cu Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos, întrucât El Însuși spune: ”Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică”. Căci cine se îndoiește de faptul că a te împărtăși încontinuu de viață nu e nimic altceva decât a fi de mai multe ori viu?” (Sf. Vasile cel Mare)


"În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi [...] Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu eşti vrednic să le auzi [...], deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei." (Sf. Ioan Gură de Aur)

„Așa cum pruncul când se naște și caută cu multă râvnă hrana și laptele, iar atunci când este alăptat, dar n-are poftă de mâncare, e semn că e bolnav și e în primejdie de moarte, tot așa și noi se cade să avem râvnă spre a ne alăpta cu Sfânta Împărtășanie, hrana cea duhovnicească, ca să ne facem vii, iar dacă nu vom face aceasta, vom fi în primejdie să murim de moarte sufletească.” (Sf. Nicodim Aghioritul)

„Nu trebuie să pierdem ocazia de a ne folosi cât mai des posibil de harul oferit prin împărtășirea cu Sfintele lui Hristos Taine” (Sf. Serafim de Sarov)

„Iată mijloacele care garantează nădejdea creștină: rugăciunea, mai cu seamă cea deasă, mărturisirea sinceră a păcatelor, când ne rugăm, citirea deasă a cuvântului lui Dumnezeu și mai ales împărtășirea cât mai deasă cu De-viață-făcătoarele Taine, cu Trupul și Sângele lui Hristos.” (Sf. Ioan de Kronstadt)

„Prețuiește după vrednicie cea mai mare minune a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, cea care se vădește în împărtășirea cu Dumnezeieștile Sale Taine. Ce fel de minune este aceasta? Cea care dă pace și înzdrăvenire (însănătoșire) inimii celei mortificate de păcat, minunea care se arată după o deasă împărtășire, primită după ce ai trăit un timp în neliniște și moarte spirituală.” (Sf. Ioan de Kronstadt)

”Trebuie să rămânem neabătuți în tot cinul și în tostă rânduiala bisericească, altfel spus în osteneala rugăciunii și nevoinței după cinul și rânduiala Sfintei Biserici. Aici se au în vedere ținerea posturilor și deasa împărtășire cu Sfintele Taine după pregătirea cea potrivită, toate celalte rânduieli sfințitoare ale Bisericii, mersul la biserică la toate slujbele [...] (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Toţi sfinţii cred că nu există mântuire fără împărtăşire şi că nu există progres în viaţa duhovnicească fără împărtăşirea deasă. (Sf. Teofan Zăvorâtul)

„Toate să le faci cu înțelepciune și cu sfat bun. Să iubești spovedania și să te împărtășești des. Nu căuta să vezi lumea, pentru ca să te vadă pe tine Dumnezeu.” (Pr. Iosif Isihastul)

[simpllu]

„Nu trebuie să ne oprim singuri de la împărtăşirea cu Domnul, pentru că avem conştiinţa faptului că suntem păcătoşi. Dimpotrivă, vom merge să-L primim cu o dorinţă mai mare pentru a obţine sănătatea sufletului şi curăția duhului, dar cu credinţă şi umilinţă, considerându-ne nevrednici de un asemenea har şi căutând mai degrabă medicamentul pentru rănile noastre. Dacă aşteptăm să fim vrednici, nu ne vom împărtăşi nici măcar o dată pe an. Practica împărtăşirii anuale este a multora din cei care rămân în mănăstiri. Ei îşi creează o anumită idee despre vrednicie, despre sfinţenie şi despre măreţia Sfintelor Taine, considerând că nu trebuie să ne apropiem de acestea, în înţelesul lor, decât dacă suntem sfinţi şi fără pată şi nu mai degrabă pentru a deveni. Ei cred că evită, astfel orice duh de mândrie. În realitate, ei cad într-o mândrie şi mai mare, căci cel puţin în ziua în care se împărtăşesc se consideră vrednici de împărtăşanie. Cât de preferabil este să primim Sfintele Taine în fiecare duminică, ca remediu pentru patimile noastre, cu inima zdrobită, plini de credinţă şi mărturisind că nu merităm acest har, în loc să ne umplem de această convingere deșartă că măcar la sfârşitul anului o să fim vrednici.” (Sf. Ioan Casian)

„Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are.” (Sf. Serafim de Sarov)

„Cel care vrea să se împărtăşească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viaţă corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtăşirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Şi atunci, dacă duci o viaţă corectă, te poţi împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtăşeşti sau de câte ori îţi dă duhovnicul voie să te împărtăşeşti. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtăşească, nu ca să nu se împărtăşească.” (Pr. Teofil Părăian)

„Sfătuiesc pe toți să se împărtășească cât de des posibil, atât de des cât îi sfătuiesc duhovnicii lor […] eu sfătuiesc la împărtășire cât mai des – nu împărtășanie deasă, ci aș zice împărtășanie des. Dar cât de des este bine ție, sau ție – asta o las duhovnicului tău. Și cer Domnului să insufle pe fiecare duhovnic cât de des e bine pentru cutare și pentru cutare. Pentru tine poate: Vino peste doi ani! Pentru tine, în fiecare Duminică. Pentru altcineva, Duminica și de Praznice, pentru alții la două săptămâni, ș.a.m.d.” (Pr. Rafail Noica)

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

„Cel care vrea să se împărtăşească în fiecare duminică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viaţă corectă, nu trebuie să se pregătească în mod special pentru asta, pentru că împărtăşirea cu Sfintele Taine nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Şi atunci, dacă duci o viaţă corectă, te poţi împărtăşi, cu binecuvântarea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtăşeşti sau de câte ori îţi dă duhovnicul voie să te împărtăşeşti. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtăşească, nu ca să nu se împărtăşească.” (Pr. Teofil Părăian)

Tot parintele Teofil spunea si ca un ortodox se poate impartasi la o biserica catolica daca nu are in apropiere una ortodoxa si alte lucruri gresite. E evident ca Parintele Teofil adoptase aceasta conceptie din vest. Totusi, parintele spunea de spovedanie si post inainte de impartasire (chiar am vrut sa dau citatul atunci cand am citat ceilalti duhovnici), nu ceea ce spun adeptii impartasirii dese.

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

„Dumnezeeasca Liturghie este o lucrare sfântă pentru pregătirea Preasfântului Trup și Sânge a lui Hristos, ca să fie dat spre împărtăşire tuturor credincioşilor. Acesta este întreg scopul şi rostul Liturghiei: împărtăşirea credincioşilor” (Sf. Simeon al Tesalonicului)

Am mai discutat despre asta, e o interpretare partizana. Acolo nu spune impartasirea tuturor credinciosilor de la Liturghie, cum interpreteaza adeptii desei impartasiri. Sfantul Iustin Popovici spune sa se impartaseasca macar o singura persoana, iar daca nu se poate se impartaseste preotul, cel putin. In acest sens este acest citat, altfel nu ar mai avea rost citatul celalalt pe care il dau adeptii, cel cu impartasirea la maxim 40 de zile (din moment ce ar fi spus in fiecare saptamana).

În prealabil postat de simpllu

„Bun și folositor lucru este a ne împărtăși în fiecare zi cu Sfântul Trup și Sânge al lui Hristos, întrucât El Însuși spune: ”Cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică”. Căci cine se îndoiește de faptul că a te împărtăși încontinuu de viață nu e nimic altceva decât a fi de mai multe ori viu?” (Sf. Vasile cel Mare)

Sfantul Vasile e cel care a dat si cele mai aspre canoane pentru pacate. Spune ce am spus si eu, cine ajunge la masura de a se impartasi in fiecare zi, nu tot pacatosul. Asa cum aflam de la Sfantul Ioan Gura de Aur, credinciosii de atunci se impartaseau o data pe an, majoritatea.

În prealabil postat de simpllu

"În zadar se săvârşeşte Liturghia în fiecare zi dacă nu vă împărtăşiţi [...] Acestea le spun nu ca să vă împărtăşiţi oricum, la întâmplare, ci ca să vă faceţi vrednici. Omule, nu eşti vrednic să te împărtăşeşti? Atunci nici pe celelalte rugăciuni ale Liturghiei nu eşti vrednic să le auzi [...], deci, dacă (zici că) nu eşti vrednic să te apropii de Sfintele Taine, pleacă împreună cu catehumenii, pentru că nu te deosebeşti cu nimic de ei." (Sf. Ioan Gură de Aur)

Despre acest citat am mai discutat, inclusiv faptul ca e redat gresit. Si interpretat gresit, partizan.

În prealabil postat de simpllu

”Trebuie să rămânem neabătuți în tot cinul și în tostă rânduiala bisericească, altfel spus în osteneala rugăciunii și nevoinței după cinul și rânduiala Sfintei Biserici. Aici se au în vedere ținerea posturilor și deasa împărtășire cu Sfintele Taine după pregătirea cea potrivită, toate celalte rânduieli sfințitoare ale Bisericii, mersul la biserică la toate slujbele [...] (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Toţi sfinţii cred că nu există mântuire fără împărtăşire şi că nu există progres în viaţa duhovnicească fără împărtăşirea deasă. (Sf. Teofan Zăvorâtul)

Alte citate scoase din context si interpretate dupa voia adeptilor impartasirii dese. Chiar eu am dat citatul in care sfantul spune sa nu se impartaseasca mai des de cele patru posturi si inca de cateva ori: „Spovedania și Sfânta Împărtășanie sunt neaparat necesare: una curățește, cealaltă este baia, plasturele și hrana. Trebuie să ne împărtășim în toate cele patru posturi. Și mai putem adăuga, în Postul Mare și cel al Nașterii Domnului să ne împărtășim de două ori… Şi mai putem adăuga, dar nu prea mult, ca să nu devenim neglijenți față de împărtășanie."

Despre Sfantul Serafim de Sarov, Sfantul Ioan de Kronstadt si Sfantul Nicodim Aghioritul am scris in mesajele precedente. Argumente eronate pentru o conceptie ce a fost preluata doar de cateva decenii de la catolici. Ramai in Biserica.

[simpllu]

În prealabil postat de catalin2

Ti-am spus ca toate citatele sunt scoase din contex si interpretate partizan, in mod gresit. Am gasit ce spune Sfantul Serafim de Sarov, tot intr-un articol scris de un adept al impartasirii dese. "Unui mi*rean el i-a dat această poruncă: "Împărtăşeşte-te de patru ori. Măcar şi o dată e bine. Aşa cum te va învrednici Dumnezeu. Cel ce se împărtăşeşte va fi mântuit; dar cel ce nu se împăr*tăşeşte, cred că nu va fi mântuit."

Nu poți generaliza un sfat adresat unei persoane într-o anumită situație, un anumit timp și un anumit spațiu. Sfatul este dresat ”unui mirean”! Jalnic, mai rău ca sectarii. :))

În prealabil postat de catalin2

Asadar, asa cum se face azi la noi recomanda si sfantul impartasirea. Impartasirea deasa insemna impartasirea mai deasa de o data pe an, nu saptamanala: "Cel ce cu dragoste se împărtăşeşte cu Sfintele Taine, şi aceasta nu doar o dată într-un an, se va mântui, va prospera şi va trăi mult pe acest pământ".

Sfântul Serafim pune clar că nu există un șabloane în acest sens. Se pare că această parte a cuvântului lui refuzi să o vezi.

În prealabil postat de catalin2

Ti-am aratat ca aproape toate arguementele sunt eronate, in mod sigur n-o sa asculti ce spune Sfantul Serafim,

Păi nu există șabloane! O spune clar și răspicat chiar Sfantul Serafim. :))

„Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are.” (Sf. Serafim de Sarov)

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Nu poți generaliza un sfat adresat unei persoane într-o anumită situație, un anumit timp și un anumit spațiu. Sfatul este dresat ”unui mirean”! Jalnic, mai rău ca sectarii. :))

De fapt e invers, tu rastalmacesti si cei ce sustin pratica preluata de la catolici. Arata un singur citat in care Sfantul Serafim spune de impartasirea saptamanala sau mai deasa. Am aratat in celalalt citat la ce se refera sfantul cand vorbeste de impartasirea mai deasa, impartasirea mai deasa de o singura data pe an. Asa cum am mai spus in acele vremuri rusii obisnuiau sa se impartaseasca o data pe an. In articolul de unde am preluat citatul este si un citat adresat maicilor, cu acelasi indemn sa se impartaseasca des, de patru ori pe an, la care mai adauga sfantul si sarbatorile (deci pentru calugari, cu atat mai putin pentru mireni).

În prealabil postat de simpllu

Păi nu există șabloane! O spune clar și răspicat chiar Sfantul Serafim. :))

„Cât de des trebuie să se împărtășească și cât trebuie să postească cineva înainte de Sfânta Împărtășanie, acestea nu intră într-un șablon. Duhovnicul va rândui cu discernământ cât de des se va împărtăși și cât va posti, potrivit cu puterea ce o are.” (Sf. Serafim de Sarov)

Asta ca vor sa adapteze cei ce sustin practicile catolice de azi la ce a spus sfantul. Nici vorba de impartasirea saptamanala, fara spovedanie, din citate reiese clar faptul ca se refera la impartasirea o data pe an dau mai deasa, in cele patru posturi (si ceva mai deasa pentru calugari). Niciunde nu spune de ceea ce sustin unii in zilele noastre. Sunt doar citate interpretate ca sa iasa cum vor ei.

[catalin2]

În prealabil postat de simpllu

Din exemplul dat reiese că este foarte importantă starea de dinainte se împărtășire. Cei pregătiți (spovediți și care își făcuseră canonul) din cauza că ei se conderau vrednici li s-a spus pas și li s-a dat întâietate celor care NU erau pregătiți și se considerau nevrednici (cu singuranță unii nu-și făcuseră canonul). Dar nu astfel ar trebui să se procedeze (pilda este unică), dar exemplul este edificator pentru starea în care ar trebui să împărtășim.

Sfantul se referea la mandrie, nu la necuratie. Iar pregatit nu inseamna spovedit si postit, ci hotarat sa se imparatseasca. Din moment ce se facea o spovedanie colectiva era si o pregatire, nu ii primea necuratiti. Am citit mai multe din viata sfantului, in acea perioada credinciosii rusi obisnuiau sa se spovedeasca si impartaseasca o data pe an, de Pasti. De aceea si Sfantul Serafim amintea de impartasirea o data pe an. Cei ce veneau la Sfantul Ioan erau pelerini, veneau din toata tara dupa ce se auzise de puterea rugaciunii sale si vindecari. Deci nu era vorba de impartasire deasa, cum sustin unii, acei mii de oameni erau pelerini, in fiecare zi.

În prealabil postat de simpllu

La ce categorie intră afirmația asta? Teleogumenă ieftină? Stai liniștit că se spovedea, dar nu zilnic, ar fi fost imposibil toată viața.

Probabil tu nu ai citit despre Sfantul Ioan. La un moment dat, la sfatul unei credincioase, a inceput sa se roage pentru ceilalti. Asa au aparut vindecarile, care au inceput sa-l faca in toata tara cunoscut. Cred ca am mai scris, un monah sau sfant spunea ca se iarta un pacat in trei zile, la cei ce au o rugaciune puternica (induhovniciti).
Oricum, Liturghii zilnice a inceput sa faca doar in ultimii ani, dupa ce scapase de obisnuinta fumatului (pe care o avea in tinerete, asa cum am citit).

În prealabil postat de simpllu

Ei uite că Sf. Ioan de Kronstadt în ciuda faptului că nu era despătimit se împărtășea zilnic.

In primul rand, asa cum am spus mai sus, slujbe zilnice tinea dupa ce au inceput sa vina pelerinii, atunci se lasase de obiceiul fumatului. In al doilea rand, nu ai luat in considerare faptul ca in acele timpuri nu se stia ca fumatul este nociv, dimpotriva, era considerat un lucru benefic pentru sanatate (reduce tensiunea). Reclamele din perioada interbelica asa descriau fumatul, fiind din plante era un lucru bun. Vedem ca si sfantul spune ca fumatul nu are niciun rost, azi se stie ca e nociv, nu doar ca nu are niciun rost. Abia dupa al doilea razboi mondial a fost considerat ceva nociv. Atunci era considerat cam la fel cu un ceai de tei, sfantul si-a dat seama ca e ceva gresit (desi spune ca nu fuma constant).
P.S. Am citit si unele lucruri mai neobisnuite pe care le facea sfantul. Se pare ca citea la sljba si nume de persoane necrestine. Mai e o relatare, https://ioandekronstadt.wordpress.com/viata/6/ "Intr-o zi a venit la biserică o tătară. „Crezi în Dumnezeu?”, a întrebat-o părintele loan. „Da”, a răspuns ea. „Bine, îngenunchează şi roagă-te Dumnezeului tău şi eu mă voi ruga Dumnezeului meu.” Şi Dum*nezeu a împlinit rugăciunea femeii." Poate sfantul avea si unele conceptii gresite (sau poate a facut-o din alte motive), nu trebuie sa luam de bun tot ce a spus sau facut un sfant, pentur ca nu e infailibil. Infailibila este Biserica.