Facultate de teologie

[Demetrius]

În prealabil postat de Bucuriepedrum

Sentimental am depins. Am ajuns până la dependenţă emoţională, nu doresc nimănui. Credeam că-mi pierd minţile. Şi nu, aceea nu e iubire, e alienare.

Am spus "fiică" în sens generic, să-ţi dai seama că nu mă vă împuternicita umanităţii. :)) De altfel, dacă priveşti la primele mele comentarii pe forum, vei vedea singur că eu îmi doresc un băiat (cel puţin ca prim copil), pe care să-l cheme Efrem. Fără urmă de ironie spun tot.

Nu e o revoltă, Demetrius, e precauţie. Nu ştiu, tu te uiţi ce se întâmplă în jurul tău? Femei abandonate cu copii, n-au cu ce-i întreţine. Bărbaţii le lasă însărcinate şi pleacă. Ele ce fac? Se milogesc statului? Nu e uşor să creşti copii singur(ă), chiar şi de înoţi în bani. Dar în cazul unui divorţ? Pe ele le laşi să moară fiindcă nu e creştineşte să te desparţi?

Bunica mea a trecut printr-un divorţ, şi-a crescut cele două fete fără tată. Nu am cuvinte să descriu cât i-a fost de dificil. Nu, pensie alimentară nu a văzut, i-a plătit-o ea lui, pentru că era bolnav (ştiu, alt tip de pensie).

Nu, Demetrius, sunt ultima fată pe care o poţi suspecta că ar fi misandră. Sunt obişnuită, banală, nu mă dedau exagerărilor. Dacă m-ai cunoaşte în realitate, te-ai convinge singur.

N.b. În caz că nu s-a înţeles până acum, îmi doresc să mă căsătoresc, să am soţ, copii, familie. Dacă aş fi precum spui tu, probabil m-ai vedea cel mult trăind în concubinaj, veşnic revoltată împotriva posibilităţii de a deveni mamă. Or, repet, sunt departe.

Fraza cu care ai inceput si pe care am boldat-o, mie imi da destule argumente ca orgoliul tau te-a... "sfatuit" sa lichidezi "umilinta" dependentei emotionale de... oricine pentru motivele "umilintei" insirate tot acolo.

Ba da, suferi de misandrie mascata (orgolioasa) si incerci sa te pacalesti ca esti smerita; pe mine n-ai sa reusesti.

[Bucuriepedrum]

Greşelile mele, lecţiile mele. Eu le iau ca atare, mi-e destul cu ce am rămas. Şi nu o consider umilinţă, ci prostie (din partea mea), pentru că dependenţa asta s-a perpetuat.

Smerită nu am fost niciodată, acum sunt cu atât mai puţin. Nu ştiu de unde ţi-a venit ideea că m-aş pretinde deţinând virtutea antemenţionată. În altă ordine de idei, sunt (diacronic - şi concomitent, în capul unora) evreică, feministă, socialistă şi misandră. Când mai aflaţi lucruri despre mine, spuneţi-mi. Cu ocazia asta avansez şi eu în autocunoaştere.

[AlinB]

În prealabil postat de Demetrius

Fraza cu care ai inceput si pe care am boldat-o, mie imi da destule argumente ca orgoliul tau te-a... "sfatuit" sa lichidezi "umilinta" dependentei emotionale de... oricine pentru motivele "umilintei" insirate tot acolo.

Psihologie ieftina, un dependent nu iubeste, un dependent..cerseste chiar si cand da impresia ca daruieste.
E o priveliste tragica.

Suna paradoxal poate, dar numai o persoana autonoma emotional poate practica cu adevarat iubirea.