Imoralitatea Poruncilor lui Dumnezeu

[CristianR]

Poate fi brutalitatea o însuşire bună? Căci nu putem admite că Dumnezeu a creat ceva rău.
Competitivitatea a apărut după Cădere. Înainte de aceasta natura, nefiind coruptă de păcat, nu avansa către moarte, nu era perisabilă, nu avea nevoie să se hrănească şi, ca atare, să ucidă.

[suslik]

În prealabil postat de CristianR

Poate fi brutalitatea o însuşire bună? Căci nu putem admite că Dumnezeu a creat ceva rău.
Competitivitatea a apărut după Cădere. Înainte de aceasta natura, nefiind coruptă de păcat, nu avansa către moarte, nu era perisabilă, nu avea nevoie să se hrănească şi, ca atare, să ucidă.

Da, poate fi o insusire perfecta. Daca un tilhar incearca sa iti jefuiasca sau ucida familia, brutalitatea ta salveaza vieti scumpe tie si avutul casei.
Ca doar nu o sa faci ca menonitii si alti inselati, care au luat la propriu intoarcerea obrazului.

[CristianR]

În felul ăsta am justificat şi eu brutalitatea poruncilor VT, ca necesitate de a limita răul, păcatul oamenilor care nu pricep alt limbaj.
Dar nu cred că e un atribut al Dumnezeirii şi nu cred că omul dinainte de păcat cunoştea brutalitatea.

[simpllu]

În prealabil postat de suslik

Da, poate fi o insusire perfecta. Daca un tilhar incearca sa iti jefuiasca sau ucida familia, brutalitatea ta salveaza vieti scumpe tie si avutul casei.

Înainte de Cădere nu poţi vorbi de o asemenea variantă.

[gpalama]

Poate decat sa folosim termeni pe care nu ii intelegem si ii fortam intr-un context gresit mai degraba vorbim despre fapte...

[Demetrius]

În prealabil postat de CristianR

Poate fi brutalitatea o însuşire bună? Căci nu putem admite că Dumnezeu a creat ceva rău.
Competitivitatea a apărut după Cădere. Înainte de aceasta natura, nefiind coruptă de păcat, nu avansa către moarte, nu era perisabilă, nu avea nevoie să se hrănească şi, ca atare, să ucidă.

Ceea ce spuneti aici garanteaza de asemenea ca, de fapt, caderea nu se putea petrece, dar, pentru ca totusi s-a ”petrecut”, rezulta ca se cuvine sa reconsideram caderea la cu totul alti ”parametri”, pe alte ”coordonate” de simbolistica, DOAR DACA nu vrem sa ramanem comozi in ”propaganda” clasica.

Ca urmare, brutalitatea este o insusirea ”rea” fiindca noi vrem sa o gatalogam ca rea, cand de fapt ea este ceea ce produce. Daca produce ceva bun, brutalitatea este buna, iar daca produce ceva rau, este rea; asadar, daca Dumnezeu o foloseste, inseamna ca sigur e buna fiindca rezultatul e numai bun.

[Demetrius]

În prealabil postat de CristianR

Poate fi brutalitatea o însuşire bună? Căci nu putem admite că Dumnezeu a creat ceva rău.
Competitivitatea a apărut după Cădere. Înainte de aceasta natura, nefiind coruptă de păcat, nu avansa către moarte, nu era perisabilă, nu avea nevoie să se hrănească şi, ca atare, să ucidă.

Nici sa se reproduca(caci era neperisabila si nu avansa catre moarte)?
Atunci de ce exista Eva?

Rezulta ca nu era vorba de Eden fiindca acolo nu e nevoie de reproducere.
Deci despre despre ce €"cadere"€ e vorba?

[CristianR]

La Căderea din Rai mă refer, evident. Care înseamnă şi căderea omului din har.
Iată ce spune Sf. Ioan Gură de Aur despre Adam şi Eva în Rai:

"Adam şi Eva trăiau fără căsătorie. Trăiau în Rai ca în cer şi se desfătau de prietenia lui Dumnezeu. Erau izgonite din sufletul lor dorinţa de împreunare, zămislirea, durerile naşterii, naşterea de copii, orice fel de stricăciune. Ca un curs de apă limpede izvorâtă dintr-un izvor curat era viaţa lor în Rai, împodobită cu fecioria" (Despre feciorie, în vol. "Predici la sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la sfinţi", p. 26).

Ca şi atunci, şi după Hristos căsătoria poate şi trebuie să aibă un sens mai înalt decât reproducerea (fără a nega virtutea naşterii şi creşterii de copii). Dar ăsta e alt subiect.

[Demetrius]

În prealabil postat de CristianR

La Căderea din Rai mă refer, evident. Care înseamnă şi căderea omului din har.

E numai caderea omului din har, fiindca nu poate fi vorba de Rai, chiar daca se tot vorbeste de Eden.

Iată ce spune Sf. Ioan Gură de Aur despre Adam şi Eva în Rai:

"Adam şi Eva trăiau fără căsătorie. Trăiau în Rai ca în cer şi se desfătau de prietenia lui Dumnezeu. Erau izgonite din sufletul lor dorinţa de împreunare, zămislirea, durerile naşterii, naşterea de copii, orice fel de stricăciune. Ca un curs de apă limpede izvorâtă dintr-un izvor curat era viaţa lor în Rai, împodobită cu fecioria" (Despre feciorie, în vol. "Predici la sărbători împărăteşti şi cuvântări de laudă la sfinţi", p. 26)...

Adam si Eva traiau in concubinaj(ca nu era cine sa le faca cununia) si dorinta de impreunare era absolut naturala, ca si nasterea, insa Dumnezeu le-a interzis sa mai "guste" deoarece ajunsesera la desteptare sufleteasca. Adam si Eva nu erau singurii oameni, ci primii care atinsesera desteptarea sufleteasca si de cand li s-a interzis, ei nu s-au mai putut abtine pentru ca ei nu s-au abtinut niciodata, iar "sarpele" simturilor le-a intunecat mintea si au cazut omeneste in greseala... naturala, care devenise intre timp pacat numai daorita interdictiei primite.
Asta e pacatul "originar", care e la originea oricarei nasteri; nu si a lui Hristos, e drept.

[CristianR]

Ai nişte teorii de-ţi stă mintea-n loc. :)