Cateva reflectii si intrebari

[Lancelot]

În prealabil postat de ioan67

...:) Sunteţi naiv, mă iertaţi. În orice caz, foarte slăbuţ la istorie.
Orice fel de terorism are noi şi noi adepţi. Toate imbecilităţile lumii sunt azi mai active, mai virulente ca oricând!
Nenăscuţi deocamdată, teroriştii de mâine vor veni val după val, mereu, cât va fi lumea....

P.S. Ortodoxia nu promovează terorismul, deşi aşa e percepută de către terorişti. Ea promovează dragostea eroică, lucidă, foarte inconfortabilă pentru mulţi, pentru mai toţi...

Off, aveti dreptate, si istoria ar trebui sa fie punctul meu forte. Va rog sa ma credeti ca resimt o durere chiar fizica cand citesc pasajele alea.

[ioan67]

Acele pasaje au şi alte înţelesuri. Există o întreagă tradiţie (sau tradiţii) de tâlcuire a Scripturii.
De ce nu căutaţi tâlcuirile, mai întâi?
Sunt oameni care au altă modalitate de înţelegere decât avem noi cu mintea noastră profană/uşuratică/convenţională/comodă.
Iar Scriptura nu e doar cum pare la o primă lectură ci, aşa cum sunt toate cărţile bune (iar Biblia e mai mult de-atât), se deschide mereu unor noi şi noi lecturi.
Chiar aş îndrăzni să afirm, mă iertaţi, că Scriptura nu e, cum cred mulţi, o carte de răspunsuri. Ci mereu şi mereu un izvor de întrebări care învie, mângâie, poartă, ceartă, orientează, dezorientează etc. pe omul cititor...:)
Toate cele bune!

[Lancelot]

În prealabil postat de ioan67

Acele pasaje au şi alte înţelesuri. Există o întreagă tradiţie (sau tradiţii) de tâlcuire a Scripturii.
De ce nu căutaţi tâlcuirile, mai întâi?
Sunt oameni care au altă modalitate de înţelegere decât avem noi cu mintea noastră profană/uşuratică/convenţională/comodă.
Iar Scriptura nu e doar cum pare la o primă lectură ci, aşa cum sunt toate cărţile bune (iar Biblia e mai mult de-atât), se deschide mereu unor noi şi noi lecturi.
Chiar aş îndrăzni să afirm, mă iertaţi, că Scriptura nu e, cum cred mulţi, o carte de răspunsuri. Ci mereu şi mereu un izvor de întrebări care învie, mângâie, poartă, ceartă, orientează, dezorientează etc. pe omul cititor...:)
Toate cele bune!

stiu ce vreti sa spuneti, dar am inteles exact, cred, despre ce este vorba in acele pasaje. mie imi face rau chiar posibilitatea in sine, pornind de la topicul acesta, ca suferinta copiilor sa se datoreze unui asemenea teribil blestem/pedeapsa.

În prealabil postat de Copacel

Amice, bre DaVinci-Teologul lu' peste prajit, auzi bre primul crestin este Dumnezeu.Apoi ia reciteste tu ce a dat Demetrius.Este vorba despre cei care
il urasc pe Dumnezeu ("ce Mă urăsc pe Mine").
Apoi matale uiti ca Dumnezeu este si un Dumnezeu al dreptatii.Daca omul inchide ochii si poate spurca Adevarul contra unor sume de bani sau alte chestii Dumnezeu nu se poate lepada pe Sine de dragul lui Lancelot-Naivul.

Ce faci cu aia care striga la Dumnezeu sa li se faca dreptate pentru suferintele pe care l-au patimit pe nedrept in numele Sau ?
Pe aia tu ii uiti eh ? Deja aia nu mai conteaza pt tine.

Spuneai undeva ca VT nu mai are nici o legatura cu Ortodoxia.Stai linistit.
In orice biserica in Sfantul Altar dupa Crucea Mantuitorului sta sfesnicul cu cele 7 brate :
http://www.icoaneortodoxe.com.ro/php...%20Mineid=3150
Ia uite VT este chiar in Sfantul Altar pe Sfanta Masa.

eu chiar asta sunt, teologul lu' peste prajit, dar stiu cu siguranta ca nu este crestineste ceea ce sustin aici johny si demetrius. si vad ca si tu o faci. si am spus ca VT devine istorie, asta nu inseamna deloc ca nu mai are legatura cu crestinismul, dimpotriva chiar.

discutia intra pe un fagas in care nu ma pot descurca, ma puteti bombarda cu tot felul de lucruri si n-am sa pot procesa pentru ca ar trebui mai intai sa le invat, asa ca ma opresc aici. cum, de exemplu, e sa-mi spui ca primul crestin este Dumnezeu. cum spune dl Ioan, e prea mult pentru mine...

edit. copacele, tata, in afara de draci, oriunde si oricum, ai o pasiune in a descoperi si pacatele oamenilor....

[Copacel]

În prealabil postat de Lancelot

demetrius. si vad ca si tu o faci.

Dar nu-s vorbele lui Demetrius.Demetrius ti-a aratat ce spune Dumnezeu.
Intelegi ?

si am spus ca VT devine istorie, asta nu inseamna deloc ca nu mai are legatura cu crestinismul, dimpotriva chiar.

VT n-are cum sa fie istorie, din moment ce VT este prezent in slujbele laudelor zilnice.Majoritatea laudelor zilnice sunt facute pe baza VT + tropare.

[Lancelot]

În prealabil postat de Copacel

Dar nu-s vorbele lui Demetrius.Demetrius ti-a aratat ce spune Dumnezeu.
Intelegi ?

eu inteleg, tu nu intelegi, sau intelegi, dar iti place sa fii terorist. Dumnezeu spune acele lucruri evreilor, nu crestinilor.

[Copacel]

În prealabil postat de Lancelot

eu inteleg, tu nu intelegi, sau intelegi, dar iti place sa fii terorist. Dumnezeu spune acele lucruri evreilor, nu crestinilor.

Nu dragul meu, ci le spune tuturora, inclusiv si diavolilor.Vezi si Apocalipsa, DOOH...

[AlinB]

În prealabil postat de Lancelot

eu inteleg, tu nu intelegi, sau intelegi, dar iti place sa fii terorist. Dumnezeu spune acele lucruri evreilor, nu crestinilor.

Exprimarea pentru crestini e in alti termeni, daca ai sa citesti Evangheliile vei intalni pasaje despre "aruncat afara, unde este plansul si scrasnirea dintilor".

Deci consecinte exista.

Nu se mai pune accentul pe consecinta faptelor personale asupra urmasilor - din punctul asta de vedere, in VT este vorba de poporul evreu, un caz special, un popor care a primit o misiune si multe binecuvantari dar in acelasi timp a stat mereu sub semnul unor sanctiuni severe care s-au intins chiar peste generatii atunci cand s-au dovedit nedemni de ceea ce li s-a oferit, de chemarea care li s-a facut.

Si chiar acele sanctiuni, nu erau o pedeapsa arbitrara de dragul de a pedepsi, ci pur si simplu incearcarea de a curata de ceea ce este vechi si a crea un rasad nou, cu roade mai bune decat generatiile trecute.

[CristianR]

În prealabil postat de AlinB

Exprimarea pentru crestini e in alti termeni, daca ai sa citesti Evangheliile vei intalni pasaje despre "aruncat afara, unde este plansul si scrasnirea dintilor".

Deci consecinte exista.

Într-adevăr, va fi o judecată. Iar cum va fi ea cel mai bine tot de la Hristos înţelegem: ''căci n-am venit ca să judec lumea ci ca să mântuiesc lumea. Cine Mă nesocoteşte pe Mine şi nu primeşte cuvintele Mele are judecător ca să-l judece: cuvântul pe care l-am spus acela îl va judeca în ziua cea de apoi'' (Ioan 12, 47-48).

Deci nu vine ca judecător, ci ca vindecător, eliberator (de păcat şi consecinţa lui, moartea), iar dacă în altă parte spune că toată judecata i-a fost dată Lui de către Tatăl (cu referire la Judecata de Apoi), mai sus ne spune şi cum va fi această judecată: Ni s-au dat cuvintele Vieţii şi nu le-am primit. Ni s-a spus că vom fi de-a dreapta sau de-a stânga după cum am văzut sau nu în orice om suferind chipul lui Hristos, cerând de la noi milă şi iubire.

Iar ceea ce ne va arunca în întunericul cel mai din afară iarăşi nu este Dumnezeu, ci propria noastră alegere. Pentru că prin viaţa noastră am ales întunericul şi n-am iubit Lumina.

Pedeapsa nu e altceva decât întunericul şi frigul (sufletesc, spiritual) care nu sunt ceva în sine, ci care înseamnă, ca şi în spaţiul cosmic, depărtarea de Sursa de lumină şi de căldură. Neant, nimic; resimţit extrem de dureros pentru că e potrivnic vieţii. Durerea e doar consecinţa depărtării de Viaţa cea adevărată, care a început aici şi acum şi care se eternizează şi se amplifică dincolo de moartea trupului, sufletul continuându-şi mişcarea în sensul pe care i l-am imprimat noi, cu faptele noastre, derivate sau nu din ascultarea de Dumnezeu.

[Demetrius]

În prealabil postat de Lancelot

stiu ce vreti sa spuneti, dar am inteles exact, cred, despre ce este vorba in acele pasaje. mie imi face rau chiar posibilitatea in sine, pornind de la topicul acesta, ca suferinta copiilor sa se datoreze unui asemenea teribil blestem/pedeapsa.
...

Nu e nicio pedeapsa/blestem, e legea dreptatii in imparatia lui Dumnezeu.

[ioan67]

În prealabil postat de Lancelot

stiu ce vreti sa spuneti, dar am inteles exact, cred, despre ce este vorba in acele pasaje. mie imi face rau chiar posibilitatea in sine, pornind de la topicul acesta, ca suferinta copiilor sa se datoreze unui asemenea teribil blestem/pedeapsa. ...

Lancelot, un cavaler n-ar trebui să se sperie aşa uşor...:)
Acuma, ce să zic, nici mie nu îmi surâd acele pasaje (şi multe altele) şi, pentru că nu mă pricep la tâlcuirea Scripturii, am destule dileme dintre care unele chinuitoare.
Dar mă mângâi cu parte din scrierile sfinţilor, cât ajung şi eu să citesc şi să pricep oleacă.
De pildă, multă mângâiere şi orizonturi nebănuite ale cugetării aduce Ioan Gură de Aur. În Omilii la Matei, carte de care ar trebui să nu ne despărţim, sfântul vorbeşte mult despre iubirea lui Dumnezeu, care covârşeşte pe toate...

Un lucru însă îmi e reazem când citesc Scriptura: Dumnezeu a iubit mereu pe om, cum nici nu ne putem închipui!
El scrie mereu acele scrisori de dragoste şi se poartă cu încăpăţânaţii Lui copii, cei împietriţi la inimă şi tari de cerbice, ca un părinte care nu mai ştie cum s-o scoată la capăt...:) Citeşte, te rog, scrierile VT şi prin această perspectivă: cum roagă Domnul, cum promite, cum ameninţă, cum pedepseşte chiar, pentru ca mai apoi să îşi retragă presiunea - doar,doar copiii s-or mai înţelepţi niţel şi or alege Viaţa...
Mă uimeşte mereu cum se arată Dumnezeu un părinte desăvârşit. Căci peste toate e marea Lui Milă, înţelepciunea negrăită, iubirea... Cum nu sesizăm asta atunci când citim Scriptura?

Deci, atunci când dau peste pasaje care, luate în sine, par incacceptabile şi neîndurătoare, îmi amintesc fondul de nezdruncinat al istoriei Iubirii: Domnul ceartă şi mereu iartă pe oameni, pentru că ne voieşte vii şi întregi în Împărăţia Lui. Noi, care avem pe Fiul Său răstignit pentru noi, ar trebui să fim primii - dintre toţi căutătorii lui Dumnezeu - care să Îi întrezărim, măcar, Dragostea şi să nu ne îndoim de ea. Pe acest fundal, orice interpretare a VT, orice receptare a ei, capătă deja alte nuanţe, unele cu adevărat tulburătoare, chiar cutremurătoare. Iar pentru cei mai iubitori dintre noi, acestea pot fi cu adevărat mântuitoare.

P.S. Dumnezeu nu e pedepsitor ca noi, în felul nostru. Noi, din păcate, suntem pedepsitori dea-n boulea şi căutăm să înzestrăm până şi pe Dumnezeu cu modul nostru barbar şi hâd de a ne purta cu semenii şi cu noi înşine. Puterea noastră pedepsitoare, spre deosebire de a Lui, nu este aducătoare de vreun spor real al Vieţii. Pedepsele noastre nu duc pe om în Împărăţie, nu ne aşază la Masă cu El, nu ne oferă vreun Ospăţ. Nu reaşază, nu vindecă şi nu învie. Nu întremează şi nu înnobilează. Ci mai degrabă ruinează....
Iar Domnul nu este aşa...
El nu este ca noi, deşi ne cheamă mereu să fim noi ca El... El este cu adevărat un cavaler, Lancelot!...:) În Scriptură e vorba de dragostea Lui, camuflată şi exprimată în chipuri de neimaginat, iar nu despre amărâtele noastre neînţelesuri şi gafe necontenite, de care, vai, suntem atât de legaţi.