![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
|||
|
|||
|
Citat:
Ei ce cârnatoteologie practică? |
|
#2
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire |
|
#3
|
|||
|
|||
|
Într-adevăr. Plus alte, nenumărate variațiuni.
Așa că, la câte sunt pe la noi, s-o lăsăm mai moale cu cacoteologia altora, că pe noi ne cam acoperă deja valuri mari... |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Citat:
Citat:
Uite aici un exemplu de „închinare în duhul” chiar dintr-o „adunare” sau adunătură românească ca să se vadă clar la ce mă refer. https://www.youtube.com/watch?v=0uKxh9V_VGk
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 13.12.2016 at 16:08:51. |
|
#5
|
|||
|
|||
|
Si baticul, unde este baticul?
Unul cenusiu, din panza deasa, prins cu un nod zdravan sub barbie, nu bentinte si valurele diafane.. Plus pantalonii, o gramada de pantaloni, pai se poate, unde este fustita ortodoxa, larga, pana la varful pantofului cum poarta ale noastre cucernice fecioare? Si apropo de tobe si restul galagiei: „Atmosfera este una specifică acestui loc, deoarece, după un obicei stabilit de multă vreme, cu puțin timp înainte de Vecernia din ziua Sâmbetei Celei Mari vin foarte mulți creștini din Betleem care cer stăruitor bătând din tobe, venirea Sfintei lumini. Foarte mulți dintre ei strigă Să vină lumina, Să vină lumina. La prima vedere aceasta pare ca o gălăgie, dezordine, însă este de fapt o ceremonie care ține de veacuri și care premerge momentul rugăciunii când deasupra pietrei de la Sfântul Mormânt se pogoară Sfânta Lumină. Se așteaptă venirea Patriarhului Ierusalimului și a celorlalți care vor oficia Vecernia din această sfântă și mare zi. Sunt foarte mulți credincioși, foarte mulți pelerini din întreaga lume”, a precizat Părintele Timotei Aioanei, exarh cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Sa mai precizez cum era inchinarea la evrei? Hint: nu ascultau muzica bizantina, ca nu era de unde. Da' instrumente si dans la greu.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 13.12.2016 at 16:23:37. |
|
#6
|
|||
|
|||
|
Oarecum amuzant e ca astia fac exact ce reproseaza ca au facut ortodocsii: increstinarea unor obiceiuri pagane. Au pastrat obiceiul, dar i-au dat o forma crestina.
Aia e muzica de petrecere, clar, da' nu mai e despre bautura si femei, este despre Hristos, inviere, mantuire etc. E drept, noi n-am impietat paganestile serbari cu idei religioase, am decis ca petrecerea sa ramana petrecere si dupa mersul la biserica, preaslavim betia si nu intotdeauna legitima moral iubire trupeasca.. Vizavi de faptul ca n-au muzica sacra in sensul profund, e normal respingand Sfanta Traditie, dar asta e pintre cele mai mici lucruri care le-au pierdut astfel.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. Last edited by AlinB; 13.12.2016 at 16:20:16. |
|
#7
|
|||
|
|||
|
Citat:
Oricum ortodocșii chiar și în excesele lor din viața personală nu au confundat săritul, plesnitul din palme și concertul cu tobe ca fiind un „mod de închinare” vrednic de a sta în mijlocul Bisericii, cum au făcut libertarienii iubitori de reforme și distracție. Asta apropo de cât de bune sunt reformele. Ce folos că „pocăiții” beau suc la nuntă și stau pe scaune dacă în „adunare” sar ca țapii ?
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. |
|
#8
|
|||
|
|||
|
Citat:
E mai rezistent mireanul la "spurcare"? Citat:
Adica, stiu ca exista biserica, dar acolo sa se duca babele si aia care sunt pe moarte, cat te mai tin balamalele, crasma/barul/clubul e biserica. Citat:
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|
#9
|
|||
|
|||
|
Părintele Cleopa de ce nu folosim instrumentele la închinare
„Răspunsul charismaticului părinte Cleopa este edificator în acest sens: „Cel mai bun organ de a cânta lui Dumnezeu este gura și inima omului. Așa este în Biserica Răsăritului. La catolici se cântă din orgă; dar aceea este distracție și are notă de teatru. Nu ne ducem să ne distrăm la biserică, căci orga te risipește cu mintea în altă parte. Trebuie să cânt din inima mea, că auzi ce spune: «Răcnit-am din suspinarea inimii mele». Gura noastră să laude pe Dumnezeu, că zice psalmistul: «Bine voi cuvânta pe Domnul întru toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea»”.[/b] http://www.doxologia.ro/puncte-de-ve...erica-ortodoxa Citat:
Citat:
Un eveniment singular petrecut la Ierusalim nu e un semn că există un asemenea cult în Biserica Ortodoxă în care instrumentele muzicale sunt folosite la închinare, ca să nu mai spun că doar prin Africa la triburi sar așa. La Biserica Sfântului Mormânt vin tot felul de culte, cum se poate dovedi că obiceiul e adus de grecii ortodocși care au autoritate canonică acolo sau chiar și de arabii creștini și nu cumva obiceiul e adus de tot felul de secte care n-au treabă cu ortodoxia ? Grecii ortodocși nu au tobe în Biserica lor și ei au autoritate canonică la Patriarhia Ierusalimului. Iar arabii chiar și cei musulmani au preluat psalmodierile și imnele vocale din spațiile ortodoxe cucerite și le-au adaptat doctrinei lor. Eu arătam doar un fragment din roadele reformei și ce mai inventează unii ca să se diferențieze de ceilalți pentru a putea controla ei o adunare cu toate privilegiile de rigoare.
__________________
„Că s-a întărit mila Lui peste noi și adevărul Domnului rămâne în veac.” Ps.116, v.2. Last edited by Iorest; 13.12.2016 at 17:48:30. |
|
#10
|
|||
|
|||
|
Citat:
Acuma, ce-i drept, nu e chiar pe gustul meu acea modalitate de exprimare a bucuriei față de Hristos și Înviere însă, repet, nu suntem toți la fel, nu avem aceleași tradiții etc. Asta e! Oameni și oameni, creștini și creștini, școli și școli. Istorie... P.S. Tradiția noastră ortodoxă a cultivat alt mod de manifestare a bucuriei (duhovnicești), unul mai interiorizat, mai puțin extrovert. La noi e mai simplu, mai adânc, mai vibrant. Cu mai multă concentrare internă și cerebralitate. Dar n-aș face din asta o normă. Nu toți se pot desfăta în zonele mai înalte ori mai adânci ale trăirilor sufletești. Ține și de obișnuința rugăciunii, de smerita cugetare, de multe... Avem o cultură diferită, asta-i tot. |
|
|