Psihologie - întrebări

[sophia]

Da, asa este. (ma refer la mesajul prim al userului Omul care rade)
Eu observ asta si la medicii care trateaza boli trupesti.
Mereu m-am intrebat de ce sunt atat de duri, de ce nu inteleg durerea (fizica si psihica) a pacientului, teama lui.
Si m-am intrebat ce sunt ei invatati la facultate.
Probabil ca li se preda un mecanism de autoprotectie ca sa spun asa.
Sunt invatati sa fie duri, sa considere numai corpul pacientului cumva.
In general nu stiu sa discute cu pacientul, mai ales sa le spuna diagnostice mai grele.
Nu stiu ce se intampla cu medici care lucreaza in domenii grele, de viata si moarte. Au un psiholog, un coaching. Una este sa lucrezi la maternitate si aduci copii pe lume, in oftalmologie etc si alta la urgente, terapie intensiva, oncologie etc.
Ce este in medicul ala care in fiecare zi stie ca ii va muri un pacient, ca nu-l poate salva?

Exista insa pericolul sa devii prea inuman si sa faci mai mult rau pacientului, decat bine. Trebuie un echilibru.

Am auzit ca exista multi psihiatri care se imbolnavesc in timp din cauza mediului (pacienti) in care lucreaza.
Imi inchipui ca un terapeut care sta si asculta problemele oamenilor, nu poate totusi ramane intact, il influenteaza si pe el.

Si totusi cred ca si medicii si terapeutii de suflete trebuie sa si inteleaga pacientul, sa-l asculte, sa-i inteleaga problema, teama. Si sa nu uitam si pe apropiatii lui.
Ca medicul are zilnic multi pacienti si cazuri grele, este ceva obisnuit. Dar pacientul si insotitorii lui este ingrozit/sunt ingroziti de diagnostic, de tratament, de urmari.

Eu sincer nu prea inteleg cand spune Ioan ca el nu a cunoscut pacientii, atunci cand a lucrat cu ei, nu vroia sa stie despre ei, ci doar anumite parti. Ca terapeut nu este posibil asa ceva.
Pentru ca trebuie sa intelegi pacientul pe ansamblu. Totul poate influenta suferinta omului: temperamentul lui, o trauma din copilarie, o greseala de gandire, sensibilitatea lui etc.

[ioan67]

În prealabil postat de sophia

Eu sincer nu prea inteleg cand spune Ioan ca el nu a cunoscut pacientii...

...:) Dragă Sophia, a cunoaşte un om înseamnă altceva pentru mine decât pentru alţii. Aş vrea să îţi vorbesc mult, foarte mult pe tema asta dar nu e posibil acum...:)
UIte, îţi spun deocamdată atât: spre deosebire de cunoaşterea fizicalistă (clasică), unde obiectul cunoaşterii e văzut ca distinct/exterior faţă de cunoscător, în relaţia terapeutică avem de-a face cu o cunoaştere participativă. E acelaşi tip de intercunoaştere dintre om şi Dumnezeu, o lucrare plină de taină...
În psihologie nu "epuizăm" cognitiv obiectul cunoaşterii, ci îi sporim zările, nesfârşitul, libertatea dumnezeiască...:) O, astea sunt experienţe extraordinare, pe care doar practicîndu-le poţi să te dumireşti un pic. Iertare, nu ştiu cum să îţi spun acum.
P.S. Când iubeşti un om, cu tot sufletul, spune-mi: ce poţi să spui că "cunoşti" din el? Nu ai văzut că e o mirare continuă şi o sărbatoare? Ei, cam aşa e şi în relaţia psihoterapeutică.
Iar ceea ce poţi stabili relativ uşor (sunt nişte indici concreţi, nişte date uşor de diagnosticat şi evaluat) face parte doar din preambulul relaţiei, din reperele cele mai simple, de început. Aventura abia începe... Omul e o taină. Iubirea are multe, nesfârşite trepte şi provocări. E mereu o renaştere, o înviere şi multă, foarte multă durere şi chiar confuzie... Dacă nu ar fi Dumnezeu să ne poarte de grijă, noi am sfârşi cu toţii în tentativa de a iubi, umplînd iadul.

[AlinB]

Ioane, pana la urma pacientii te-au imbolnavit, sau de ce?

[ioan67]

În prealabil postat de AlinB

Ioane, pana la urma pacientii te-au imbolnavit, sau de ce?

Sunt mai sănătos ca oricînd.
Toate cele bune!

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan67

Sunt mai sănătos ca oricînd.
Toate cele bune!

ioan67
Senior Member
Data înregistrării: 30.07.2016
Mesaje: 1.088
Citat:
În prealabil postat de AlinB
Ioane, intr-un sistem democratic, vointa poporului e suficient sa fie majoritara, baga la cap si lasa fantasmele Klausiene care sustine ca poate impaca si capra si varza astfel incat si varza sa ramana intreaga si capra sa nu moara de foame.
Adevarul e ca sunt cam multi care ar vrea capra taiata, si varza poate fi un bun pretext.
Îhî....
Hai noroc!
Hîk!
P.S.
Eu n-am gura, dara spui tutulor cusurul ce are si nimeni nu se supara pe mine.
(OGLINDA)
*
Copaie peste copaie
La mijloc carne de oaie.
(SCOICA
*
Tartacuta neagra
Preste cimp alearga.
(OCHII)
*
Apa de frunza, funie de lemn si putul de pamint.
(TUTUNUL, CIUBUCUL SI LULEAUA)
*
Nuia
Vijiia
Ocolii tara cu ea;
Mai ramase un crimpei
De-l facui obor de miei.
(GINDUL)
*
in padure crescui, in padure nascui,
Acasa daca m-aduse
Hora-mprejuru-mi se puse.
(MASA)
*
Ma dusei in munte sa-mi caut caii. Caii nu-i gasii, dara vazui vintul rasturnind pamintul.
(PLUGUL)
*
Siciita, vai de ea,
sade-ntr-un virf de nuia.
(ALUNA)
*
Dobra suptirica
imi umple ulcica.
(CANDELA)
*
Moara ferecata; cioara spirciietoare; doi luceferi; doua brazde trase pe o poienita, s-o claie darimata.
(CAPUL)
*
Suna tuna, jos rasuna,
Negrele s-aduna.
(CALUGARITELE CE VIN LA BISERICA CIND TOACA)
*
Striga gagiul din padure si gajgura din gura.
(LAUTARUL SI VIOARA)
*
Cu coarne ca boul, cu sa ca un cal, se urca pe copaci ca un sarpe.
(MELCUL)
*
Buturuga bulbura,
sade jos si tulbura.
(PUTINEIUL)
*
Ate-ntinse
Gheme strinse.
(PEPENELE)
*
Oala de bou, varza de oaie si carne de roman.
(CIZMA, INCALTATA CU CIORAPUL DE LINA)
*
Retevei de tei
Limba de balaur.
(SABIA)
*
Am o fata trentaroasa
sade cu voda la masa.
(VARZA)
*
Sunai friul in curte si auzi murgul din munte.
(CLOPOTUL)
*
Doua merg si doua stau,
Doua judecata n-au.
(SOARELE SI LUNA
CERUL SI PAMINTUL
FOCUL SI APA)
*
In padure nascui,
In padure crescui,
Acasa daca m-aduse,
Vataf de curte ma puse.
(PRAGUL)
*
Cerbii zbiara, ciutele s-aduna.
(CLOPOTUL)
__________________

Din experienta proprie:

Psihologul, imi spune. Doamna, boala dar si medicamentul se afla in mintea d.vstra. Trebuie sa ganditi pozitiv. Trebuie sa va concentrati si sa spuneti in gand, eu sant bine..eu sant bine..
Eu ii raspund: Doamna, eu nu pot gandi pozitiv pentru ca Raiul se castiga nu cu ganduri pozitive ci cu jertfa. Eu nu doresc sa ma fac bine decat daca voia Lui Dumnezeu este sa ma fac bine. Caci ce folos aduce un trup sanatos cu un sufletul bolnav? Hristos a primit Crucea nu a "pasat-o" cu ganduri pozitive.

Psihologul are intr-adevar capacitatea de a aduce o oarecare mangaiere dar iertarea ce aduce dupa sine pacea si chiar prietenia cu boala, o aduce DOAR duhovnicul. Duhovnicul asa cum frumos spunea parintele Rafail Noica, este un telefon. Prin el, vorbim cu HRISTOS Cel care sta la capatul celalat al firului.
Am vazut oameni sanatosi trupeste dar atat de bolnavi sufleteste ca au ajuns sa fie dependenti de medicamente depresive ani de zile. Si oameni cu metastaze dar chipul lor radia de iubire si multumire.
Nu vreau sa ma contrazic cu Ioan, departe de mine!
Insa, eu cred ca psihologul ar trebui sa lucreze mana in mana cu preotul si sa conduca pe om/pacient la Hristos. Ori lucrul acesta eu una inca nu am intalnit. Inca nu am gasit un cabinet psihologic care sa arate ca o mica capela.. Am gasit doar cabinete care au canapele si pe pereti mesaje de genul "fii pozitiv'! "Puterea este in tine". "cunoaste-te pe tine insuti"..
Ori acestea sunt foarte departe de smerenie, jertfa, dragoste..

[ioan67]

În prealabil postat de Jennyy

Psihologul are intr-adevar capacitatea de a aduce o oarecare mangaiere dar iertarea ce aduce dupa sine pacea si chiar prietenia cu boala, o aduce DOAR duhovnicul. Duhovnicul asa cum frumos spunea parintele Rafail Noica, este un telefon. Prin el, vorbim cu HRISTOS Cel care sta la capatul celalat al firului.

Insa, eu cred ca psihologul ar trebui sa lucreze mana in mana cu preotul si sa conduca pe om/pacient la Hristos. Ori lucrul acesta eu una inca nu am intalnit. Inca nu am gasit un cabinet psihologic care sa arate ca o mica capela.. Am gasit doar cabinete care au canapele si pe pereti mesaje de genul "fii pozitiv'! "Puterea este in tine". "cunoaste-te pe tine insuti"..
Ori acestea sunt foarte departe de smerenie, jertfa, dragoste..

Eu sunt de acord cu ce spuneti.
Si sa stiti ca sunt cabinete unde un crestin se poate simti ca acasa. Adica este intampinat de sfintii din icoane, de o Biblie pusa la indemana, de o mica biblioteca duhovniceasca etc.

[ioan67]

În prealabil postat de Jennyy

Din experienta proprie:

Psihologul, imi spune. Doamna, boala dar si medicamentul se afla in mintea d.vstra. Trebuie sa ganditi pozitiv. Trebuie sa va concentrati si sa spuneti in gand, eu sant bine..eu sant bine..
Eu ii raspund: Doamna, eu nu pot gandi pozitiv pentru ca Raiul se castiga nu cu ganduri pozitive ci cu jertfa. Eu nu doresc sa ma fac bine decat daca voia Lui Dumnezeu este sa ma fac bine. Caci ce folos aduce un trup sanatos cu un sufletul bolnav? Hristos a primit Crucea nu a "pasat-o" cu ganduri pozitive.

Încerc să notez câteva gânduri în marginea postării dvs., cu rugăciune ca Bunul Dumnezeu să fie aproape...
Primul gând este ca eu să nu ating, cumva, prin vreo nedelicateţe relaţia dvs. cu psihologul. Neştiind ce fel de legătură aveţi şi dacă ea mai continuă sau a fost întreruptă, sper doar că tot ce scriu e în afara experienţei dvs. cu psihologul.
De ce aşa?
Pentru că o experienţă de consiliere sau psihoterapie este, pentru mine, ca un ou în care creşte puiul sau ca o mămică gravidă...:) Se cuvine să ne apropiem cu infinită delicateţe de ou sau de mămică, atunci când în acel "înlăuntru" gestează viaţa, noua viaţă...:)
Dealtfel, chiar puiul îşi doreşte asta, deoarece el are nevoie de ocrotire deplină, de protecţie, pentru a creşte şi a se dezvolta.
În concluzie, prin ce voi comenta, caut să nu aduc nici o atingere procesului care se desfăşoară acolo, în relaţie, sau procesului care, poate, s-a încheiat deja.

*
M-aş bucura să folosiţi în viitor o regulă importantă pentru o eventuală relaţie terapeutică: faceţi şi desfaceţi toate ale relaţiei înlăuntrul ei, nicidecum în afară. Dacă aveţi o nelămurire legată de proces, spuneţi asta psihologului! Nu altora... Dacă aveţi un motiv întemeiat să întrerupeţi relaţia sau să o modificaţi în vreun fel, iarăşi zic: discutaţi asta cu psihologul.
Multe din întâmplările care se petrec în cabinet, în relaţia de întrajutorare dintre doi oameni, reprezintă tocmai terapia de care avem nevoie. Adică, în relaţia cu un psi reluăm, de fapt, alte relaţii cu persoane semnificative din viaţa noastră (părinţi, colegi, fraţi etc.) şi avem prilejul să reînvăţăm anumite moduri de a gândi, simţi şi acţiona, în folosul nostru şi al semenilor.
E înţelept, aşadar, să fim oneşti şi deschişi cu psihologul căruia îi cerem, nu-i aşa, să ne ajute. Dacă avem ceva de spus, indiferent cât de neplăcut ne-ar părea că este, o spunem cum se cuvine, într-un fel sau altul şi aşteptăm să vedem cum răspunde consilierul nostru la asta. Căutăm, deci, să ne folosim cât mai mult de relaţia în care suntem parte prezentă, fără ascunzişuri sau "desconspirări" în afară, pentru a nu scădea intimitatea necesară unui travaliu de bună calitate.

Câteva cuvinte despre gândirea pozitivă în postarea următoare.

[ioan67]

În prealabil postat de Jennyy

Din experienta proprie:

Psihologul, imi spune. Doamna, boala dar si medicamentul se afla in mintea d.vstra. Trebuie sa ganditi pozitiv. Trebuie sa va concentrati si sa spuneti in gand, eu sant bine..eu sant bine..
Eu ii raspund: Doamna, eu nu pot gandi pozitiv pentru ca Raiul se castiga nu cu ganduri pozitive ci cu jertfa. Eu nu doresc sa ma fac bine decat daca voia Lui Dumnezeu este sa ma fac bine. Caci ce folos aduce un trup sanatos cu un sufletul bolnav? Hristos a primit Crucea nu a "pasat-o" cu ganduri pozitive.

Despre gândirea pozitivă s-au spus multe, vrute şi nevrute, după cum a înţeles fiecare...
În ce mă priveşte, înţeleg prin gândirea pozitivă mai întâi acea cugetare orientată spre fapte (positivae, în latină, înseamnă faptă), spre acţiuni folositoare într-o situaţie dată. Deci înţeleg o gândire care caută soluţii, rezolvări ale unei situaţii problematice, ieşirea dintr-un impas. O astfel de cugetare mobilizează şi adună laolaltă resursele noastre sanogene. Ea participă la viaţă, urmăreşte rodirea, este stenică şi optimistă, arată şi sprijină nădejdea omului în depăşirea impasurilor. Cu atât mai mult ea este pozitivă (faptă încununată de succes) când omul îşi pune nădejdea şi în Dumnezeu, în puterea Lui nesfârşită şi blândă, în Pronie.
În al doilea rând, gândirea este pozitivă atunci când măcinăm la moara ei gânduri bune şi ne ferim să hrănim răul. A da atenţie neajunsurilor şi neplăcerilor în mod constant, mai degrabă decât a ne centra ochii minţii pe resurse şi pe recunoştinţă, este dăunător pentru noi şi pentru cei cu care convieţuim.
Iată, este cu adevărat gândire pozitivă aceea care nădăjduieşte la ajutorul lui Dumnezeu, mai degrabă la nepăsarea sau ostilitatea Lui. Este pozitivă gândirea care ne spune să facem răbdare şi să ne vedem de treabă, în timp ce ne şi rugăm cu tărie unui sfânt sau Preasfintei Născătoare. Este pozitivă gândirea care ne îndrumă să avem încredere în oameni chiar dacă uneori ne mai rănim între noi. Este pozitivă cugetarea care ne însoţeşte pentru a dezvolta abilităţi noi decât jelanie tristă şi neputincioasă.
Avm atât de multe motive să dăm mulţumită lui Dumnezeu pentru toate! Este pozitivă gândirea noastră când se pune la treabă pentru a descoperi aceste motive şi când ne însoţeşte în cultivarea concretă a recunoştinţei, prin fapte bineplăcute Domnului.

Iarăşi este pozitivă, acea gândire care ne îndrumă în acţiunile care ni se par jertfelnice. Discernământul, consultarea cu un om de încredere (de exemplu duhovnicul) atunci când traversăm actul jertfei nu înseamnă altceva decât gândire pozitivă.
Gândirea pozitivă este constructivă. De aceea, chiar în situaţii dificile, ea este însoţită de un sentiment plăcut al sensului, al lucrului bine făcut, al satisfacţiei vieţii şi al bucuriei că suntem robii lui Dumnezeu.

Chiar dacă trupul nostru este bolnav, gândirea pozitivă gaseşte semnificaţiile valoroase ale acestui fapt şi face, într-un fel tainic şi minunat, să primim boala ca binecuvântare. Devenim mai înţelepţi, atunci, adică mai puţin dispuşi să luăm totul ca lejer sau în răspăr sau în alte forme de uşurătate. Ne putem scruta cu mai multă pătrundere viaţa, comportamentul, atitudinile, credinţa. Ne putem descoperi greşelile, autoînşelările, micile sau marile trădări faţă de noi, de semeni, de Dumnezeu. Devenim mai lucizi, mai puţin dispuşi la autosabotare, mai curajoşi. Într-un anumit sens, ne voim curăţiţi şi îndreptaţi.
Iată, aceasta este o gândire pozitivă, slujitoare a însănătoşirii noastre sufleteşti, mai întâi, şi care ne apropie de Gândul lui Dumnezeu.

Vă mulţumesc, soră, că mi-aţi prilejuit aceste reflecţii. Deie Domnul să ne fie de folos amândorura şi, poate, altora care au prilejul să mediteze la aceste lucruri şi să înmulţească dialogul nostru cu roade încă mai bune.
Doamne ajută!

[CristianR]

În prealabil postat de Jennyy

Din experienta proprie:
Psihologul, imi spune. Doamna, boala dar si medicamentul se afla in mintea d.vstra. Trebuie sa ganditi pozitiv. Trebuie sa va concentrati si sa spuneti in gand, eu sant bine..eu sant bine..
Eu ii raspund: Doamna, eu nu pot gandi pozitiv pentru ca Raiul se castiga nu cu ganduri pozitive ci cu jertfa. Eu nu doresc sa ma fac bine decat daca voia Lui Dumnezeu este sa ma fac bine. Caci ce folos aduce un trup sanatos cu un sufletul bolnav? Hristos a primit Crucea nu a "pasat-o" cu ganduri pozitive.

Gândirea pozitivă nu treubie pusă în antiteză cu jertfa, după cum nici psihologul cu duhovnicul.
Jertfa e tot ce poate fi mai pozitiv, pentru că înseamnă dăruire a ta, a vieții tale lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să trăiască în tine. A gândi pozitiv înseamnă, cred, a te îndrepta către un sens, a-ți pune viața pe un făgaș care să te ducă în cele din urmă la Dumnezeu. A gândi pozitiv înseamnă să vezi ca finalitate Viața, iar nu moartea. Să ieși din boală și să dorești din toată inima sănătatea; a duhului întâi de toate, și a sufletului.