Scrisoarea unui copil :

[GMihai]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da, am aceasta convingere. Convingerea mea este ca cei care cu buna stiinta incalca poruncile lui Dumnezeu, daca nu se vor intoarce spre El si nu se vor pocai pana la sfarsitul vietii lor in trup, vor suferi damnarea perpetua. Cred ca acesta e un lucru just, iar justitia este un lucru bun.
De unde vine aceasta convingere ? Din catehism. De unde a aparut acolo ? Din izvoarele credintei: Sf Scriptura, Sf Traditie, liturgica si magisteriul viu al Bisericii.

Deci consideraţi că e un lucru bun ca un om să sufere damnarea perpetuă, adică să se chinuiască veşnic, pentru că a mâncat cârnaţi ? Vinerea ? Încălcând astfel porunca unui dumnezeu ?

Dacă, mâine, acest dumnezeu la care vă raportaţi, s-ar întâmpla să se arate omenirii şi să decreteze că "toţi oamenii care în ultimele trei sute de ani au purtat pantofi roşii vor merge în iad şi se vor chinui veşnic", veţi fi convins că ăsta e un lucru bun ? Având în vedere că ar fi o normă care provine de la dumnezeu pe care îl apreciaţi ca fiind etalonul, sau chiar sursa, bunătăţii ?