Scrisoarea unui copil :

[cristiboss56]

SCRISOAREA UNUI COPIL CU PRIVIRE LA HALLOWEEN
"Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2016, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea.
Celebrez moartea. Întunericul. Groaza.
Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare data parcă mai înspăimântătoare.
În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele?
Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave.
Ce vreţi să faceţi voi din noi?
De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea?
De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român?
Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.
Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor.
Nu vrem să ne mai trezim noapte plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween.
Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm.
Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii.
Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate.
Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?!
Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi!
Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori!
Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!
Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns."
(Scrisoare deschisă a unui copil cu privire la Halloween)

[simpllu]

Dr. Virgiliu Gheorghe: Halloween este o sărbătoare care promovează un comportament violent, specific vrăjitoarelor și monștrilor pe care îi invocă.

http://www.activenews.ro/stiri-educa...a-in-timp-3735

[Mihnea Dragomir]

Fiul meu de 7 ani, care vroia sa "iasa cu prietenii" ca sa mearga din usa in usa costumat in schelet/fantoma/etc si sa ceara bomboane, dupa cum e moda, n-a avut nicio problema in a intelege ca participarea la asemenea "sarbatoare" este un pacat impotriva poruncii 1. Nici n-a plans, nici nu s-a dat cu fundul de pamant, a priceput imediat ca a renunta la asemenea plan este spre binele lui.
Nu e nici mai destept, nici mai prost ca alti copii de varsta lui. Copiii inteleg, uneori mai repede decat noi, cand o fapta este virtuoasa, cand e pacatoasa ori cand e moral neutra. Tot ce trebuie facut este sa le explicam, in baza catehezei pe care am facut-o mai inainte privitoare la pacat, la poruncile lui Dumnezeu si la poruncile Bisericii.

[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

SCRISOAREA UNUI COPIL CU PRIVIRE LA HALLOWEEN
"Dragi părinţi, stimaţi profesori, vă scriu eu, copilul anului 2016, dintr-o Românie de import, cu sărbători de import, legi de import, programe TV de import, suflete de import. În fiecare an, pe data de 31 octombrie, se schimbă ceva în viaţa mea.
Celebrez moartea. Întunericul. Groaza.
Sub tutela voastră, încep pregătirile intense pentru Halloween, un fel de “sărbătoare”, de fiecare data parcă mai înspăimântătoare.
În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Pe rând, noi devenim: draci, vampiri, monştri, vârcolaci şi vrăjitoare, întrecându-ne în sadism, răutate, cruzime şi cinism. Cum de nu înţelegeţi, dragi educatori şi părinţi, că noi ne îmbrăcăm aidoma şi sufletele?
Colegii noştri de clasa a IV-a din SUA au mărturisit, după o petrecere de Halloween, că simt nevoia acută să ucidă pe cineva. De fiecare dată, după Halloween, se înmulţesc crimele şi violurile, creşte consumul de droguri şi alcool, se petrec accidente grave.
Ce vreţi să faceţi voi din noi?
De ce nu serbăm viaţa, iubirea şi frumuseţea?
De ce avem nevoie de surogate, când Dragobetele, o sărbătoare a iubirii populare de pe meleaguri autohtone, îmbină atât de frumos tradiţiile şi cultura poporului român?
Nimeni nu ne poate impune ce să iubim şi ce să urâm! Dacă am ajuns să iubim întunericul şi moartea atât de mult, încât să le celebrăm cu fast în şcoli şi grădiniţe, înseamnă că suntem un popor mort. Aidoma sărbătorii de Halloween, care nu reprezintă decât o invocare a forţelor răului şi a întunericului.
Am vrea şi noi, copiii din România, să ne îmbrăcăm o dată pe an în îngeri luminoşi. Sau în zâne bune. Sau în personajele din basmele noastre româneşti. Vrem o sărbătoare a poveştilor.
Nu vrem să ne mai trezim noapte plângând, fiindcă voi ne-aţi fabricat coşmaruri, în industria numită Halloween.
Vrem să învăţăm să iubim, nu să urâm.
Să ocrotim viaţa, nu să ne ucidem semenii.
Să Îl iubim pe Dumnezeu, nu să invocăm puterile iadului.
An de an, suntem instruiţi, încă de la grădiniţă, cum să ne confecţionăm garderoba de Halloween, alcătuită din pelerine, coarne de draci, coifuri de vrăjitoare, măşti groteşti, costume cu capete de fiare, mumii, schelete. Educatoarele ne învaţă să ne pictăm feţele cât mai odios, mulţi dintre noi purtând pe frunte cruci răsturnate.
Ni se spune că totul este o glumă, dar să fie oare aşa?!
Cu sufletele noastre nu-i de glumit, dragi părinţi!
Opriţi acest joc periculos de-a moartea, stimaţi educatori!
Vă rugăm, nu ne mai deghizaţi în demoni!
Domnilor inspectori şcolari, domnilor profesori! Nu transformaţi şcoala în platou de filmare pentru producţii horror! Sunteţi creştini, urmaşi ai unor oameni care s-au jertfit pentru ţară! Nu le întinaţi memoria, nu pătaţi obrazul ţării, implicând cele mai curate şi mai nevinovate fiinţe în manifestări care nu au nimic de-a face cu tradiţiile şi credinţa neamului nostru şi nici cu procesul instructiv-educativ. Menirea dumneavoastră este aceea de a forma caractere, nu de a le deforma, schilodind sufletele copiilor după măsura unui pat al lui Procust, impus de puteri străine. Căci pentru fiecare suflet distrus în acest fel, veţi avea cu toţii de dat un răspuns."
(Scrisoare deschisă a unui copil cu privire la Halloween)

O porcarie demagogica tipica, scrisa de vreun parinte sau de unul care nici macar nu are copii, unul care habar n-are ce e in sufletul copiilor.
Copiii nu inteleg ce e Haloinu' asta, asa cum il intelegti voi. Ei il iau in joaca. Cum iau in joaca multe altele.
Astea nu sunt spaimele copiilor, sunt spaimele parintilor nevrotici si chiar mai rau de-atat, care isi inchipuie ca detin Adevarul.

Iar daca vreti copii imbracati in haine de ingeri, atunci faceti ca mine: invatati-va pruncii sa fie oameni ai lui Dumnezeu si faceti-i, cum am facut eu, copii de Altar. Fiul meu se imbraca la fiecare Liturghie in haine de inger. Fiica mea picteaza icoane, deseneaza sfinti, umple lumea de frumusete prin sutele de creatii pe care sufletul ei curat si luminat le-a adus deja sub ochii nostri. Copiii mei iubesc muzica, cea adevarata, iubesc jocul si cartea, citesc si creaza nenumarate povesti, sunt deja oameni ai cartilor si ai Bisericii desi sunt foarte mici.
Iar astea pentru ca noi, parintii copiilor nostri, tragem la Hristos si ii ducem pe micuti la biserica, la cat mai multe slujbe, cu o cat mai atenta si umila participare. Pentru ca am stiut sa ii apropiem cu mult tact de Sfanta Biserica. Pentru ca nu i-am fortat, nu i-am manevrat cum faceti voi, nu i-am manipulat cu dulcegarii si amenintari in acelasi pachet, nu le-am strivit firea cu apocalipse si iaduri, ci i-am deprins sa se bucure de viata, sa slujeasca fiind recunoscatori, sa dea slava Bunului Dumnezeu pentru toate. Absolut pentru toate!

Lasati porcariile voastre de mestesuguri manipulatorii!
Lasati copiii in pace!
Acolo unde un copil are inima curata si mintea ingrijita de parinti iubitori si de preoti adevarati, acolo nu vor patrunde sarbatorile mortii. Niciodata!

Intelegeti prost totul, ca de obicei. Pentru ca va lipseste mestesugul iubirii, intelepciunea, daruirea sufleteasca. Pentru ca va inchipuiti inainte de vreme partasi la Adevar.

Pentru ca in voi insiva va este mort copilul interior! Mai ales pentru asta!

Infatuarea si superficialitatea voastra sclifosita, inchipuita, e cea mai buna colaborare cu fortele intunericului.
Nu voi sunteti in masura sa ii educati pe copii, ci tocmai copiii ar trebui sa va fie voua parinti! Sunt mult mai destepti ca voi, sunt mult mai curati si luminosi decat voi si, peste toate, mult mai puternici decat voi, demagogii de meserie.

[ioan67]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fiul meu de 7 ani, care vroia sa "iasa cu prietenii" ca sa mearga din usa in usa costumat in schelet/fantoma/etc si sa ceara bomboane, dupa cum e moda, n-a avut nicio problema in a intelege ca participarea la asemenea "sarbatoare" este un pacat impotriva poruncii 1. Nici n-a plans, nici nu s-a dat cu fundul de pamant, a priceput imediat ca a renunta la asemenea plan este spre binele lui.
Nu e nici mai destept, nici mai prost ca alti copii de varsta lui. Copiii inteleg, uneori mai repede decat noi, cand o fapta este virtuoasa, cand e pacatoasa ori cand e moral neutra. Tot ce trebuie facut este sa le explicam, in baza catehezei pe care am facut-o mai inainte privitoare la pacat, la poruncile lui Dumnezeu si la poruncile Bisericii.

Desigur. Foarte bine, Mihnea. Ma bucur pentru voi,
Doamne ajuta!

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan67

O porcarie demagogica tipica, scrisa de vreun parinte s

Mere , pe lângă porcariile care se produc de la un timp aici pe forum :)))

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan67

Desigur. Foarte bine, Mihnea. Ma bucur pentru voi,
Doamne ajuta!

Bucuria ta sinceră, este si a noastră :)

[ioan67]

Da, Cristian, este o bucurie sincera. Pentru ca Mihnea stie sa se poarte cu copiii lui. Pentru ca Mihnea e autentic si pasionat in ceea ce face si ca urmare copiii inteleg firesc, fara prea mari eforturi ori suparari ce este bun si rau, ce merita facut si ce merita ocolit.
De aceea e o bucurie sincera, pentru ca aplauda un lucru autentic, bine facut, firesc.
Ii cunosc pe copiii lui Mihnea si cu adevarat sunt minunati.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan67

Da, Cristian, este o bucurie sincera. Pentru ca Mihnea stie sa se poarte cu copiii lui. Pentru ca Mihnea e autentic si pasionat in ceea ce face si ca urmare copiii inteleg firesc, fara preasinceritatea mari eforturi ori suparari ce este bun si rau, ce merita facut si ce merita ocolit.
De aceea e o bucurie sincera, pentru ca aplauda un lucru autentic, bine facut, firesc.
Ii cunosc pe copiii lui Mihnea si cu adevarat sunt minunati.

Nici nu m-am îndoit de sincerita ta :)

[sophia]

1. Scrisoarea este scrisa de un adult (mai cu scoala).
In fond ar fi putut sa scrie si un copil, asa in felul lui.
Ma intreb totusi cum gandesc copiii despre acest aspect si daca ei
ar fi scris asa ceva.

2. Legat de copiii lui Mihnea si ai lui Ioan.
Mai intai sa spun ca nici eu nu pot sa inteleg si sa sufar Halloween-ul.
Acum vreau sa-l intreb pe Mihnea un lucru, pentru ca nu-mi este prea clar.
La fel ca si la colindatul de Craciun si Anul nou, si acum si cu alte prilejuri copiii se duc pe la case si cer dulciuri.
Eu aici nu vad sensul, legatura. De ce fac acest lucru?
Ca traditie, nu inteleg. De ce acest cersit?
Se mai duc si pe 6 ianuarie costumati in magi si primesc dulciuri si donatii in bani pentru scopuri caritative.
Sarbatoarea in sine este una, traditia populara alta, petrecutul si veselia iar alt aspect si cersitul pe la case alt aspect.

Eu cred ca nici adultii si nici copii nu se intereseaza asa mult de sarbatoarea in sine. Pe adulti ii intereseaza petrecerea, iar pe copii adunatul de dulciuri si banuti.
Da, nu-mi place costumatul, vopsitul peste tot. Imi place veselia, petrecutul in sine. Este nevoie de ea.
Nu-mi plac nici obiceiurile de Craciun si Anul nou de pe la tara cu urs, capra si mai stiu eu.
Imi plac colindele, uraturile.
Ceea ce ma pune pe ganduri pe mine la sarbatori este adunatul.
Si ca sunt dulciuri si nuci si mere sau portocale este una, dar se aduna/primeste si bani.
Care este rostul?
Nu stiu daca este un lucru bun sau rau pentru copii.
Nu stiu daca trebuie incurajat sau dimpotriva.

Asta as vrea sa ma lamuresc eu legat de aceste sarbatori.

Legat de costumatie si petrecut. Exista in vest si carnavalurile (de ex. inainte de Postul Pastilor) cand se imbraca toti in tot soiul de lucruri.
Si acolo se impart dulciuri, covrigi, etc.

Deci Mihnea, tu de fapt ce interzici copiilor tai: costumele, umblatul, dulciurile?
Si poti sa-i tii deoparte intr-o zona unde toti copii serbeaza asa? Adica poti sa-i izolezi?

Eu aici as avea o mare problema. Mi-as dori sa fie invatati toti copiii sa nu serbeze Halloween. Asa, daca unora le interzici si ii izolezi nu le faci rau, cand ii vad pe ceilalti?

Lui Ioan67 vroiam doar sa-i spun ca e frumos ce fac baiatul si fata lui, doar sa aibe grija sa pastreze un echilibru, sa nu-i lase sa cada in extrema cealalta. Sa fie si copii.
Si noi avem aici copii care ajuta in altar. Din pacate numai baieti. Fetele nu sunt implicate in nimic si asta nu-mi place.
Unii pot sa fie cuminti si linistiti, unora chiar le place sa ajute in altar.
Au fost si copii care nu au rezistat, au alt temperament.
Mai apar si conflicte. Da, si acolo apar probleme si ambitii.
Nu stiu cine este vinovat.
Si nu stiu ce inteleg ei din ceea ce fac acolo.
Ma gandesc daca as fi avut si eu copil, sau cum am pe finutul meu, daca as fi vrut/vrea sa faca acest lucru.
Tot vad ca se duc copii mici, mici si se uita cu jind intre usile altarului, unii ar intra chiar. Cred ca este curiozitatea...
Sunt parinti care isi doresc si trimit copilul sa ajute in altar si sunt foarte mandri de asta.
Problema este ca la noi, in ortodoxie, nu se face catehism in biserica nici la copii si nici la adulti.
Si nu stiu ce inteleg atunci ei din toate lucrurile pe care le fac in altar si de ce se fac asa.

Si imi mai este teama de ceva. Sa nu aibe mai tarziu probleme in a-si gasi partenerul/partenera potrivit(a).

Copiii trebuie sa fie si copii si sa creasca normal. Sa si petreaca, sa se si joace, sa fie si printre copii.
Copiii nu sunt sfinti! Trebuie doar crescuti/educati cum trebuie.