MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[iuliu46]

Pai bineinteles ca ii putem imita pe sfinti si pe Hristos in multe dar nu inseamna ca trebuie sa devenim toti invatatori. Ca altfel oricum nu o sa mai avem pe cine invata, o sa stam sa flecarim toata ziua si o sa ne miram ca nu ne asculta nimeni invatatura noastra inalta. :)

De aia am vorbit despre talant. Fiecare dintre noi crede ca este mai bun decat este - mai destept, mai frumos, mai inalt si asa mai departe. Cat timp ne pastram in niste limite rezonabile nu ar fi nici o problema, dar tu deja ai depasit cu mult masura. Si nu doar ca iti irosesti talantul tau dar s-ar putea sa-l cheltui si pe al altora. De aia iti spun inca o data - incearca sa fii mult mai modest decat esti si intelege ca nu esti potrivit ca sa-i inveti pe altii si ca are cine sa faca acest lucru.
Tu cauta sa-ti faci particica ta si prin asta cauta sa devii un bun crestin. Nu te ingriji de zecile de mii de hectare ale altora ci cauta sa muncesti, sa dobandesti tu 10 si doneaza 5 unor saraci. La fel si cu milioanele si cu multe altele. Si in felul asta ii imiti pe sfinti mult mai bine decat sa flecaresti ce ai face tu cu banii si cu pamantul altora. Lasa aia pe seama politicienilor si tu vezi-ti lungul nasului. :)

[Igor_Paslusnik]

Aşa spunea taică-meu: cunoaşteţi lungul nasului :)
Frumoasă pledoaria, iuliu.
Mulţumesc sincer.
Totuşi, niciodată nu m-am considerat învăţător, doar mărturisitor, cum suntem chemaţi de Hristos, toţi, care ne numim creştini, să mărturisim pe Domnul înaintea oamenilor, fără să ne ruşinăm şi va mărturisi şi Domnul pentru noi înaintea Tatălui.

Tocmai de aia mă călugăresc, printre multe alte motive, că văd că nu sunt bun să învăţ pe alţii şi trebuie să mă opresc. Până nu e prea târziu. Nu pot şi nu trebuie să devin preot. Nici ca monah, nici preot de mir. Fiindcă nu dau randament, nu sunt bun de preoţie. Mă văd pe mine că nu ştiu să fiu preot. Nu sunt bun, nu sunt capabil, nu pot, efectiv şi simt asta, mă văd că sunt dezastru şi numai rău aş face ca preot, vai mie, de nicio slujire în Sfântul Altar, de nicio ghidare, nicio învăţare. Şi-atunci decât să fac rău oiţelor, Doamne fereşte, mai bine să mor de mii de ori. Deci nu sunt bun de preot, categoric.
Şi fiindcă şi sufăr cumplit, din toată nimica, nu de răutatea oamenilor faţă de mine, că o merit din plin, nu-i răutate, e pedagogie, sunt trimişi de Domnul să mă vindece, dar sufăr cumplit de răutatea ce şi-o fac unii altora, nu pot efectiv, să particip la aşa ceva...
Dar îl rog pe Domnul, cum am spus, să mă lase şi să mă ajute să reuşesc să devin creştin. Atât vreau: să fiu creştin. Să fiu pe placul Domnului, că pe placul oamenilor văd că nu pot fi, ştiu că sunt foarte mândru şi nu vreau să fac rău altora, destul şi prea mult smintesc.
Îmi doresc o chiliuţă mică, undeva, în isihie şi liniştire, să mă vindec de mândrie, cu rugăciune, ducându-mi zilele şi poate se va milostivi Domnul, măcar în ceasul morţii să reuşesc să fiu creştin, să nu mai smintesc, să nu mai fac rău. Mult rău am făcut şi fac tuturora.
Iar dacă va veni cineva, ispitit şi căzut şi trimis de satana, să mă caute la chilie, să caute un cuvânt de înţelepciune de la mine, o să-l alung, să nu-l smintesc, are destui episcopi, preoţi, diaconi, aceia să-i fie învăţători şi Părinţi, nu eu, stricatul în toate, care nu caut decât vindecare şi mântuire, nu să învăţ pe alţii.

Iartă-mă şi pomeneşte-mă.

[iuliu46]

Bre Emilian, un calugar bun nu are o parere asa de grozava despre el, spune 2-3 fraze si se retrage, nu scrie pagini intregi. Aia face ori cineva care se crede invatator ori profet. :)

[AlinB]

Omul vroia sa devina actor, n-a renuntat la visul lui :)

[CristianR]

Am regăsit o bună postare a fratelui Mihail cu privire la călugărie, care ar putea să-i fie de folos și lui Igor. Se află aici.

[vsovi]

E foarte bine să scrii foarte mult, cît mai mult tot aşa cum e foarte bine să imiţi cît mai mult viaţa călugărilor şi a sfinţilor părinţi. Asemănarea prin imitaţie e o cale foarte bună, dacă nu o faci ironic, dacă nu o faci ca să primeşti slavă de la oameni, dacă nu o faci ca să joci un rol ce ascunde în el false trăiri.

Eu mă bucur sincer (dorindu-ţi mîntuirea) şi apreciez că scrii foarte frumos, foarte duhovniceşte, patristic, monahal, mă uimeşti atunci cînd se poate vedea că ai citit cărţi duhovniceşti, că ai înţeles multe lucruri şi trăiri şi simţiri pe care vrei să le urmezi întocmai.

Deci e foarte bine că vrei să-ţi călugăreşti viaţa vrînd să lupţi sub comanda Domnului împotriva păcatelor şi mîndriei.

Problema ta este că eşti deprimat, fricos şi necredincios în ascuns... iei tu ca să acoperi carenţe mai puţin nocive ca ale mele, iei tu asupra ta toate grijile gLumii şi le transformi într-un coşmar amarnic.

Eu sunt mai fricos, mai necredincios şi mai păcătos ca tine şi mă mir de Dumnezeu cum de mă poate răbda cînd eu nu mă mai pot răbda de multă vreme. Răbdarea Lui infinită mă îndeamnă să mă rabd şi eu pe mine... să mă rabd mai ales pe mine... să mă rabd dar să nu mă împac cu păcatul şi să nu mă împrietenesc cu gîndul mîndriei necredincioase. Păcătuiesc mult prea mult pentru un sărman, mai mult ca toţi. Deci mă mir că mă rabdă iertîndu-mă deşi îi mărturisesc şi vede mereu la mine lucruri şi fapte de neiertat... pentru care zic şi eu ca David: ''Merită să moară!'' (Chiar merit să mor!)

Tu ai luat deja hotărîri măreţe vrînd să ai o chilie, vrînd să ai unde să te rogi, ca să mai citeşti şi să ai de cine să asculţi... vrei practic ceva bun... pentru tine dar tu nu ştii că un călugăr se duce la luptă? Vin diavolii, vin viciile, vin neascultările şi toate necredinţele şi moartea şi toate toate te duc în nepăsarea cea mai negră şi amară şi te crezi ca în sînul lui Avraam cînd defapt o să-ţi dai seama că defapt ai ajuns BOGATUL LAZĂR! BOGATUL NEMILOSTIV!

Un Călugăr nu dă bir cu fugiţii, nu-şi caută chilia ca scăpare ci PE DUMNEZEU...

Unui Călugăr îi e suficient Domnul Iisus Hristos ca şi Chilie!

Dacă vrea să asculte de cineva, să facă ascultare, atunci ascultă de oricine cu discernămînt, cu smerenie... şi nu are neapărată nevoie de un mare duhovnic foarte îmbunătăţit ci ascultă ca un copil de stareţul cel mai rău şi urît şi pe îla îl caută de stăpîn ca să-şi încredinţeze faptele bune aceluia... dar şi pe acela nu-l ascultă orbeşte ci tot cu discernămînt, cu mult discernămînt dar nu cu necredinţă ci cu inima deschisă, sinceră, curată înaintea lui Dumnezeu.

Deci ceea ce mă mir este cum de ai fost tu pînă acuma altceva decît un călugăr?

Dar ai fost, şi eşti deja călugăr fiindcă citind vieţile sfinţilor şi cărţi filocalice nu se poate să nu fi deja făcut după chipul şi asemănarea lor doar prin faptul că trăind prin lectură ceea ce au trăit ei ai şi devenit demult un călugăr.

Probabil că te supără trăirile călugăreşti în timp ce nu eşti un călugăr propriuzis şi din pricina asta te simţi că înşeli, că trădezi, că porţi viaţa monahală în suflet aşa cum poartă un student la medicină halat alb ca medicii, sau un hoţ haine de poliţist sau un mirean haine de preot...

Nu ai de ce să te tot lamentezi şi să te plîngi mereu de parcă ai greşi Domnului sau cuiva cu ceva prin faptul că ţi-ai călugărit viaţa încă de mic... viaţa interioară. E cel mai bun lucru înaintea lui Dumnezeu să iei asta în serios, viaţa sfîntă, dreaptă, Adevărată.

Problema e că în lupta asta te pui tu pe tine căpetenie, te pui tu pe tine strateg... te bagi tu la înaintare şi porţi tu lupte mult prea mari pentru tine şi atunci te răneşti atît de rău încît sfîrşeşti prin a te plînge, a te lamenta şi în a-ţi arăta public lamentările şi luptele crezînd că sunt de folos.

Eu cred că sunt de folos, dar nu aşa cum crezi tu că ar fi de folos. Sunt de un real folos toate scrierile tale.

Deci dacă vrei să ajungi călugăr, atunci caută o mînăstire unde au internet şi acces la net şi scrie-ne şi nouă pe forum ca să ştim de tine... că am impresia că tu nu călugăria o cauţi ci sinuciderea.

Ca sfat îţi spun de la Trîmbiţa AB, a treia Apocaliptică, îţi dau sfatul să cauţi mereu sinuciderea... dar nu aia rea ci BUNA MURIRE!.. căci asta e Calea Împărăţiei!

Eu am impresia că tu n-ai de lucru şi te doare prea tare că eşti şomer. Şi eu am fost multă vreme. Nu-ţi fă probleme că stai pe spatele cuiva... încît să te deprimi. Toţi stăm pe spatele lui Dumnezeu, unii e drept că mai şi lucrează. Posteşte mai mult şi fă şi tu cîte ceva şi nu te îngrijora! Nu de muncitori are nevoie Dumnezeu ci de credincioşi! Dar să ştii că Domnul îi iubeşte pe slujitorii şi lucrătorii care se străduiesc să facă mereu binele şi numai binele aşa cum se jură unii că vor spune adevărul şi numai adevărul.

Dar te întreb: Eşti decis să juri? Să votezi? Păi Domnul a zis ''voi să nu juraţi ci ceea ce este Da să fie DA şi aşa să fie Aşa şi ceea ce este NU să fie NU şi tot ce trece de asta vine de la cel rău'', adică vă ispeteşte satana să vă juraţi grozăvindu-vă şi crezînd voi că veţi putea. ''Fără Mine nu puteţi face nimic... '' dar asta este un ţel, un ideal, căci dracul şi omul poate face orice, absolut orice... şi cel mai trist lucru e că poate face şi roade bune şi roade rele... chiar în acelaşi timp! Deci ''Pomul bun nu poate face roade rele tot aşa cum pomul rău nu poate face roade bune'' şi asta e diferenţa între Dumnezeu şi păcat! Omul însă şi dracul le poate face pe toate după minteres. Minteresul poartă fesul... şi e turcesc, e păgîn şi eretic dar nu-l deosebeşti şi pare ortodox, pare creştin.

Eu sunt călugăr mirean dar dacă m-aş face călugăr în mînăstire nu aş vota ca jurămînt... mi-e frică apoi să nu mă înghită iadul care o să mă tîrască de jurămintele mele direct în cel mai adînc tartar. Ţie nu ţi-e frică?

[Igor_Paslusnik]

Iuliu, paginile nu sunt pentru mine, sunt un ajutor pentru cei ce vor să se călugărească. De altfel aici pe forum, n-am venit pentru mine, şi în călugărie, nu mă duc pentru mine. Omul decând devine creştin, cel puţin teoretic, ar trebui să înceteze să mai existe pentru sine, ci pentru ceilalţi.

Cristian, am citit cu atenţie. Mulţumesc pentru jertfa şi dragostea ta. Intenţiile lui MihailC., sunt bune, spre mântuire, dar modul cum pune problema, cum priveşte lucrurile, nu ca exprimare, ci ca ideologie, ca filosofie, nu-mi place deloc, mintea lui e ca un mecanism de avertizări, parcă e un matematician care schimbă macazul şi devine profesor de retorică, simt printre rânduri, în ce citesc, că expune problemele fără să aducă nicio soluţie, nicio rezolvare, iar unele probleme sunt inexistente, doar imaginate de el.
Nu vreaa să despic firul gândirii lui, că trebuie să apelez la critică, cu ajutor scripturistic şi patristic, şi va trebui să arăt neputinţele lui, spre vindecare, primul pas este asumarea sau recunoaşterea existenţei unor neputinţe ce trebuiesc vindecate, de aceea trebuie amintite, vorbit despre ele, de ce există, de unde vin, rădăcina, tulpina, frunzele, fructele şi astfel, pe mine mă voi pune apoi în slavă deşartă, şi nici nu mă ajută la mântuire, voi fi privit ca un arogant, cum sunt privit de fiecare dată când vreau să ajut, şi da, sunt foarte pătimaş, vai mie, am toate păcatele, fie ele cu mintea, cuvântul sau fapta, afară de erezie şi apoi nici pe el nu-l va ajuta cu nimic, fiindcă nu-şi caută şi nu doreşte o măsură mai bună.
Oricum are intenţii bune, dar atât poate el, atât vrea el, asta-i măsura lui şi aceste sfaturi le-a dat. Ultimul a fost cel mai frumos, să se ducă sora aceea, la duhovnic.
Deci chiar şi monah dacă ajungi, sau pustnic, diacon, preot, episcop, fiecare îşi dă măsura lui în Hristos, la fel cum un medic îşi dă măsura lui în medicină, avocatul în drept canonic, juridic, bucătarul în nebuniile şi grandomaniile culinare, etc.
E prea mult de scris şi sunt foarte obosit, în plus şi mai ales, cei ce vor să se călugărescă, au Noul Testament, au Sfinţii Părinţi, Sfintele Canoane/Dogme, duhovnicul, conştiinţa lor, dacă în iubirea lor, nu îşi dau o măsură "din slavă-n slavă" în Hristos, eu, beşică de puroi, cu ce să ajut? Iar de primit, am primit din acel text a lui MihailC., incertitudini, metode de a găsi probleme, nesiguranţă, frică multă şi chiar minciuni. Mai bine citesc din Sfinţii Părinţi, şi doresc să mă umplu de râvna lor cea sfântă, să o înţeleg, să o doresc, să o primesc, la o măsură dorită de mine, apoi să o înmulţesc şi toată să o dăruiesc.

"vsovi", mulţumesc pentru osteneală, te minţi singur şi confunzi călugăria cu căsătoria, eşti uşor de amăgit, mai ales când refuzi, respingi: smerenia, dragostea, iertarea, mulţumirea şi peste toate, loveşti Biserica lui Hristos, oiţele şi mântuirea lor, ca şi pe-a ta.

Iertaţi-mă.

[ioan67]

În prealabil postat de vsovi

Nu de muncitori are nevoie Dumnezeu ci de credincioşi!

Vsovi, imi amintesti de un amic din studentie..., el spunea ca, muncind, noi risipim un timp prea pretios...:)

Cu anii mi-am dat seama ca nu degeaba e comparata Biserica cu un organism sau cu un stup de albine.
Uite, in corp sunt felurite celule. Nu doar ca forma ci si ca treaba/functie/rol.
Unele stau ca proastele (de nu crezi, intreaba-l pe doctorul Dragomir), altele secreta/sintetizeaza cu harnicie binecuvantata tot felul de substante folositoare, altele fac fulgere micute, altele ... contempla, canta, deseneaza...:)
Vezi, asadar, ca poate Igor e o celula din aceea secretorie... Fie si mucus, de-o face, s-ar putea sa fie de folos vreunei trahei, de pilda. Poti sa-ti imaginezi ce ar fi aparatul respirator fara nici o secretie? Sau, poftim, tubul digestiv!

Asa ca fiecare are locul si rolul lui in organismul Omului. Totul e sa si-l respecte, sa si-l onoreze.

Cand organele, tesuturile si celulele se bat intre ele .... tztz... nu-i a buna. Viata e cooperare. Sistemica. Frumos dirijata, ca aici:
https://www.youtube.com/watch?v=Tku8ceGJ4dk

[ioan67]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Totuşi, niciodată nu m-am considerat învăţător, doar mărturisitor...

Atunci cum se face ca, totusi, ai deschis nenumarate threaduri in care ne-ai fericit pe toti cu minunate texte si talcuiri etc.? Si nu doar ca ai pus citatele, dar le-ai prelucrat tovaraseste, cu multa ravna...:)
Nu erai tu colegul care ne-ai luminat si cu icoanele si cu eresul catolic si cu Sfantul Botez?
Nu scriai tu cum trebuie sa intelegem in lumina dreptei invataturi cutare si cutare lucru?
Or, daca astea nu sunt tocmai treburile unui invatator, atunci care mai sunt, frate?
Rasfoieste-ti si tu postarile si vezi de nu cumva, in majoritatea, ne invatai pe toti ce e aceea dreapta credinta, iubire crestina, ce e adevarata ravna si masura etc. Pana si pe Mihai, care e un om bine legat de catargul mantuirii, l-ai gasit cam lipsit de invatatura, cu prea multe intrebari etc. Adica, pe scurt, un neinvatat, acolo...:)
Si zici ca nu te consideri, totusi, invatator. Atunci, daca-i asa, nu mai raspandi invataturi!
Sau mai bine accepta ca, totusi, te vrei invatator. Foarte bine!, cu Mila Domnului. Invata sa faci asta din ce in ce mai bine (si prima conditie este sa nu incetezi, tu insuti, sa inveti mereu si sa te consideri cu adevarat un elev aflat abia la inceputul descoperirilor).
Succes!