MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[gpalama]

În prealabil postat de AlinB

Ar trebui si lista cu motivele pentru care nu poti sa te calugaresti:

1. Esti dependent de Internet
2. Iti place vorbaria multa si fara rost
3. Te crezi destept/intelept/induhovnicit dar nu esti nici pe de parte
4. Iti place sa dai lectii la altii dar nu inveti nimic de la ei
5. Iti sunt nesuferite mustrarile, iti pierzi cumpatul de la ele
6. Orgoliul face casa buna cu tine
7. Crezi ca a minti uneori e un lucru bun
8. Nu-ti place sa faci ascultare
etc.

Draga Igor, subscriu la ce zice AlinB si mai adaug.

In primul rand se vede de la o posta ca esti NEMULTUMIT SI TULBURAT COMPLET de intreaga lume si imprastiat rau de tot in toate ale lumii.
Esti intr-o stare de debusolare generala. Le stii pe toate ale lumii pana in cele mai mici amanunte.

Ai facut o lista enorma cu toate rautatile lumii, cu toate nedreptatile, ticalosiile lumii si motivezi plecarea ta in manastire cu ticalosia lumii si pui nedreptatea lumii ca baza pentru plecarea ta in manastire.
Ai luat totul in mana ta uitand ca esti un fir de praf si ca este Dumnezeu care are grija de toate, si care tie ti-a dat sa ai grija de sufletul tau si nu de grijile lumii. Te-a pus pe tine Dumnezeu seful si stapanull si ingrijitorul lumii astea? Atunci vezi-ti de sufletul tau. Doctore, vindeca-te pe tine insuti. Lupta cu 1 patima de a ta valoreaza cat intreaga lume in fata lui Dumnezeu. Si are Dumnezeu oamenii lui mari ridicati in lume pentru a lupta cu nedreptatile lumii, tu vezi-ti de ale tale.
Chiar daca tu pui pe acolo ca pleci pentru Dumnezeu, restul cuvintelor tale te arata ca de fapt esti un nemultumit si nu Dumnezeu si mantuirea proprie sunt ratiunea ta.

Plecarea in manastire se face pentru cateva motive de baza:
1. Mantuire proprie si desavarsire
2. Manastirea sa fie o scapare corecta dintr-o lume in care poate nu te mantuiesti.

Ai sa pleci in manastire si stii ce o sa se intample?
O sa faci o lista si aici care o sa arate cam asa:
1. Ierarhii sunt rai, preotii sunt rai, fratii de manastire sunt rai
2. Sunt multe nedreptati in manastire
3. Sunt multe ticalosii si esti nedreptatit
4. Manastirea e prea mica pentru a cuprinde un geniu ca tine.
5. Nu poti sa-ti faci voia proprie in manastire



Trebuie sa te echilibrezi sufleteste in primul rand printr-o ascultare corecta pentru acum mie mi se pare ca esti putin imatur sa iei o astfel de decizie.

A zis bine cineva, manastirea nu e pentru toti dezechilibratii si nemultumitii, pentru ratatii din viata care gasesc in manastire refugiu pentru problemele lor personale.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de gpalama

Draga Igor, subscriu la ce zice AlinB si mai adaug.

In primul rand se vede de la o posta ca esti NEMULTUMIT SI TULBURAT COMPLET de intreaga lume si imprastiat rau de tot in toate ale lumii.
Esti intr-o stare de debusolare generala. Le stii pe toate ale lumii pana in cele mai mici amanunte.

Ai facut o lista enorma cu toate rautatile lumii, cu toate nedreptatile, ticalosiile lumii si motivezi plecarea ta in manastire cu ticalosia lumii si pui nedreptatea lumii ca baza pentru plecarea ta in manastire.
Ai luat totul in mana ta uitand ca esti un fir de praf si ca este Dumnezeu care are grija de toate, si care tie ti-a dat sa ai grija de sufletul tau si nu de grijile lumii. Te-a pus pe tine Dumnezeu seful si stapanull si ingrijitorul lumii astea? Atunci vezi-ti de sufletul tau. Doctore, vindeca-te pe tine insuti. Lupta cu 1 patima de a ta valoreaza cat intreaga lume in fata lui Dumnezeu. Si are Dumnezeu oamenii lui mari ridicati in lume pentru a lupta cu nedreptatile lumii, tu vezi-ti de ale tale.
Chiar daca tu pui pe acolo ca pleci pentru Dumnezeu, restul cuvintelor tale te arata ca de fapt esti un nemultumit si nu Dumnezeu si mantuirea proprie sunt ratiunea ta.

Plecarea in manastire se face pentru cateva motive de baza:
1. Mantuire proprie si desavarsire
2. Manastirea sa fie o scapare corecta dintr-o lume in care poate nu te mantuiesti.

Ai sa pleci in manastire si stii ce o sa se intample?
O sa faci o lista si aici care o sa arate cam asa:
1. Ierarhii sunt rai, preotii sunt rai, fratii de manastire sunt rai
2. Sunt multe nedreptati in manastire
3. Sunt multe ticalosii si esti nedreptatit
4. Manastirea e prea mica pentru a cuprinde un geniu ca tine.
5. Nu poti sa-ti faci voia proprie in manastire

Trebuie sa te echilibrezi sufleteste in primul rand printr-o ascultare corecta pentru acum mie mi se pare ca esti putin imatur sa iei o astfel de decizie.

A zis bine cineva, manastirea nu e pentru toti dezechilibratii si nemultumitii, pentru ratatii din viata care gasesc in manastire refugiu pentru problemele lor personale.

Da, şi eu subscriu la ce a spus Alin. Am subscris deja. Mulţumesc pentru gânduri, străine "gpalama" (ce defăimare şi hulă a Sfântului Grigorie Palama, să nu-i pui nici măcar titlul cu care l-a arătat Domnul, Bisericii Sale, "Sfânt" şi să şi prescurtezi la o literă, numele Sfântului Său, Grigorie, la "g", şi încă şi cu literă mică... vai vai... iartă-ne Sfinte, că nu ştim ce facem, iartă-ne Doamne, că hulim pe Însuşi Duhul Sfânt, cu păcat de neiertat, care a dat Lumina Sa Necreată şi Sfântă Îndumnezeirea Sa, Sfântului Tău).

Nu, nu se vede de la o poştă, ci de la kilometri, că sunt nemulţumit de păcatele lumii. Tu eşti mulţumit ??? Doamne fereşte... Pe tine nu te doare? Tu nu plângi pentru ei? O vai de capul tău (vreun demon, că Hristos nu e capul tău) dacă nu te doare şi nu plângi pentru ei.

Da, am făcut o listă enormă cu unele răutăţi (nu toate) ale lumii. Şi ce vrei spui cu asta?
Oare Hristos nu a venit pentru acele răutăţi? Pentru acei păcătoşi? A mâncat la masă cu ei, vameşii şi păcătoşii. Şi a băut vin. Ba a luat şi trupul muritor al păcătoşilor, Logosul Însuşi, care a creat acel trup.

Nu e oare Biserica datoare să vorbească despre acele păcate? Să găsească soluţii în Duhul Sfânt, pentru vindecarea omenirii? Sau măcar a membrilor Bisericii, mădularele lui Hristos?

Am luat totul în mâna mea? Dacă trebuie să ajungem să facem trupurile noastre temple ale Duhului Sfânt, să ajungem să nu mai trăim noi, ci Hristos să trăiască în noi, dacă Domnul lucrează prin oameni, tu spui că am luat totul în mâna mea? Nu. Ai minţit. Nu sunt un egoist, nu sunt singur, nu sunt unul, sunt al Bisericii, sunt a lui Hristos, vreau să fiu al Sfinţilor Lui, sunt a lor, a acelora, sunt printre cei mulţi, dar puţini, faţă de toţi, sunt printre luptătorii pentru mântuirea lor şi a cât mai multora în jurul nostru. Deci vorbesc despre ce văd că a luat Biserica deja în mâna ei, mâna ei e şi mâna mea, durerea lui Hristos, e şi durerea mea, suferinţele Sfinţilor şi a celor ce se sfinţesc, e şi suferinţa mea, iar biruinţele lor, sunt şi biruinţele mele şi a tuturor celor ce vor să facă parte din ele. Mai bine să mor eu, să mă sfârşesc şi să mă sfărâm eu în iad, de mii de miliarde de ori, decât să văd că unul, care doreşte pe Domnul, se sfârşeşte în erezii şi e amăgit şi e minţit. "Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine" - Romani 9, 3 mai bine să moştenesc eu iadul, care l-ar putea moşteni de exemplu "papa", episcopul Romei, decât să-l văd pe el, sfârşit acolo, fiindcă îl iubesc cu adevărat, cum iubesc pe Maica Domnului, cum iubesc pe Domnul, aşa iubesc pe episcopul eretic al Romei, şi pe oricine crede înşelările demonilor pe care şi el le crede.
Înţelege, puţin credinciosule !
Nedreptăţile lumii, sunt palme date lui Hristos, mântuirii oamenilor, de aceea a venit Hristos, pentru acele nedreptăţi, pornite prin căderea lui Adam şi Eva. Şi oricine primim Sfântul Botez, avem datoria să mărturisim, nu împotriva lor, ci pentru vindecarea, lor, chiar dacă asta înseamnă ca Biserica să le demaşte, să le arate, altfel, neasumate, neacceptate că există şi fac rău, cum vor putea fi vindecate? De aceea Sfântul Botez se dăruieşte copiilor, aşa a fost dintotdeauna, de peste 2000 de ani şi aşa va rămâne veşnic în Biserica luptătoare. Fiindcă din moment ce devii al lui Hristos, nu ţi se pune coase gura, ţi se deschid ochii, atunci abea, ţi se deschide inima, ţi se lărgeşte şi trebuie să o lărgeşti cât mai mult, ca să intre în ea, tot pământul şi toată creaţia, şi demonii, doar atunci te pui pe drumul spre mântuire ! Noi, toţi ai lui Hristos, suntem oamenii Lui mari, prin care lucrează Dumnezeu Treime Savaot Iubire, fiecare la mărimea şi măsura lui, în ochii Domnului, decând am început să-L iubim şi să cercetăm, să-L cunoaştem, să ne îmbunătăţin, suntm mari şi ne doreşte nespus de mult pentru Împărăţia Sa. Pe toţi. "Dumnezeu vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoaştiinţa Adevărului să vină", puţincredinciosule.

Da, mântuirea e persoanală. Dar să fie în Biserică. Altfel nu e mântuire. Deci mântuirea e proprie şi desăvârşirea e proprie. De aceea Sfântul Toma, era alt om faţă de Sfântul Ioan, Sfântul Petru, sau Sfântul Pavel. De aceea şi Sfânta Icoană a pogorârii Duhului Sfânt, Apostolii, unul se uită în sus, altul în jos, altul în spate, altul în faţă, fiindcă "unitate în diversitate", nu înseamnă "unitate în erezie", nici unitate cu compromis, ci unitate în Hristos, care face pe fiecare om unic şi irepetabil, de caracter diferit, personalitate minunată şi unică pentru mântuirea ca întreg a celor botezaţi ai Bisericii.

Şi da, am spus deja, reîntăresc: unii ierarhi, preoţi şi diaconi sunt amăgiţi, minţiţi, înşelaţi şi căzuţi, precum Apostolul Iuda Iscarioteanul, şi trebuie să avem grijă de ei, să ne ocupăm de vindecarea lor, să ne pese de ei, dacă arătăm o problemă, să arătăm şi soluţii, gândind pe Hristos, în Hristos, în lumina Noului Testament şi ale Sfinţilor Părinţi.
Vroia Domnul ca să se spânzure Iuda? Nu. Dacă ieşea afară şi plângea cu amar, precum Petru, când a apostaziat de Domnul de 3 ori, înainte de cântatul cocoşului, ar fi iertat Domnul pe Iuda.
Dar suntem liberi să alegem... fiindcă nu există predestinaţie, soartă şi destin. Nu era predestinat Cain să-l omoare pe Abel. Nici Hitler şi Stalin să ucidă atâtea milioane de oameni nevinovaţi. Şi astăzi, atâtea sute de milioane ucise de democraţia capitalistă şi în general, orice sistem politic lipsit de Hristos, sau condus de hristoşi mincinoşi.

Iar eu n-am spus nici că mănăstirea e mică, nici că sunt geniu, nici că-mi fac voia proprie. Fac voia lui Hristos şi a Bisericii. Iar tu eşti cel care eşti răzvrătit pe Adevăr, fiindcă eşti leneş şi nu vrei să-ţi dai o măsură mai bună în Hristos, şi crezi că alţii sunt vinovaţi pentru lipsa măsurii tale.

Ai vorbit numai prostii în postarea ta şi ai minţit şi ai smintit, ai micşorat măsura mântuirii, ai condiţionat-o la raţiuni mincinoase, demonice, ai oferit o altă mântuire, decât cea adevărată în Hristos. Şi pentru asta ai smintit pe cei mai mici.

Vai ţie în ziua judecăţii, dacă nu faci pocăinţă, pentru totala lipsă a măsurii tale în Hristos. Îndreaptă-te, suflete. Fi blând şi iubitor, fi copil-bărbat, fi a lui Hristos. Pese-ţi ! Dă tot ce ai, Domnului şi oamenilor. Tot ce ai ! Tot ! Cât de bine poţi. În Domnul.

Of, frăţiorul meu... te îmbrăţişez. Iartă-mă şi pomeneşte-mă !

[crincrin]

Cuviosul Siluan Athonitul” – Arhimandritul Sofronie Saharov - Despre ascultare în taina Spovedaniei

O însemnătate cu totul deosebită dădea ascultării duhovniceşti lăuntrice faţă de Igumen şi de duhovnic, socotind-o o Taină a Bisericii şi un dar al harului. Ducându-se către duhovnic el se ruga Domnului ca prin slujitorul Său să îl miluiască, să-i descopere voia Sa şi calea către mântuire; şi ştiind că primul gând ce se naşte în suflet după rugăciune este îndrumarea cea de sus, el primea primul cuvânt al duhovnicului, primul semn, şi nu ducea convorbirea mai departe. În aceasta şi constă înţelepciunea şi taina adevăratei ascultări, al cărei ţel este cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu, şi nu a omului. O astfel de ascultare duhovnicească fără încontrări şi împotriviri, nu numai exprimate, ci şi lăuntrice, nevădite, este singurul temei pentru a-şi însuşi predania vie.

În zadar gândesc unii că duhovnicul este <<tot aşa, un om nedesăvârşit>>, că <<trebuie să-i explici totul în amănunt, altfel nu va înţelege>>, că el <<poate uşor să greşească>> şi deci trebuie să-l <<îndreptezi>>. Cel ce se împotriveşte şi îşi îndreptează duhovnicul se pune deasupra acestuia, şi de-acum nici nu mai este ucenic. Da, nimenea nu este desăvârşit, şi nu este om care ar îndrăzni să înveţe ca Hristos, Care învăţa <<ca unul ce avea stăpânire>>, căci tema învăţăturii <<nu este de la om>>, şi <<nu este dupre om>> (Gal. 1: 11-12), ci nepreţuita comoară a darurilor Duhului Sfânt în <<vase de lut>> se păstrează; nu numai nepreţuită dar, prin caracterul său, şi de nedescoperit; şi numai cel ce urmează calea nemincinoasei şi deplinei ascultări pătrunde în această tainiţă.

Cel ce se spovedeşte cu bună înţelegere se poartă faţă de duhovnic astfel: îşi spune gândul nu în multe cuvinte, sau îşi descrie esenţialul stării, iar apoi lasă duhovnicului libertate. Acesta, rugându-se din prima clipă a convorbirii, aşteaptă îndrumare de la Dumnezeu, iar dacă simte în sufletul său vreo <<încunoştinţare>>, îşi dă răspunsul, după care convorbirea urmează a se opri, căci dacă <<primul cuvânt>> al duhovnicului este scăpat, se slăbeşte şi lucrarea tainei iar spovedania se poate preface într-un simplu dialog omenesc.

Dacă ucenicul şi duhovnicul păstrează dreapta atitudine faţă de taină, atunci încunoştinţarea de la Dumnezeu se dă curând; dacă însă, pentru vreo oarecare pricină, încunoştinţarea nu vine, atunci duhovnicul poate cere mai departe lămuriri, şi numai în acest caz ele sunt îndreptăţite. Dar dacă cel ce se spovedeşte nu dă atenţia cuvenită primului cuvânt al duhovnicului şi îl împovărează cu lamuririle sale, prin însăşi aceasta el îşi vădeşte neputinţa credinţei şi a înţelegerii, şi urmăreşte o dorinţă ascunsă de a-l înclina pe duhovnic către propriul său gând. Într-o astfel de împrejurare începe o luptă psihologică despre care Apostolul Pavel a zis că <<nu este de folos>> (Evr. 13:17).

https://siluanathonitul.wordpress.co...a-spovedaniei/

[vsovi]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

.....(discurs foarte frumos şi impecabil)....

Ai vorbit numai prostii în postarea ta şi ai minţit şi ai smintit, ai micşorat măsura mântuirii, ai condiţionat-o la raţiuni mincinoase, demonice, ai oferit o altă mântuire, decât cea adevărată în Hristos. Şi pentru asta ai smintit pe cei mai mici.

Vai ţie în ziua judecăţii, dacă nu faci pocăinţă, pentru totala lipsă a măsurii tale în Hristos.

După ce vorbeşti atît de frumos şi înălţător... cum se poate să fii aşa cameleonic? Te-ai molipsit de la judecăţile mele şi de la epitetele pe care le foloseam în glumă către unii sau alţii sau către tine? Cum se poate să loveşti la modul cel mai serios cu astfel de judecăţi rele şi urîte direct într-un coleg de forum ca gpalama?

Te-am mai întrebat? Te-a pus Moise Judecător? Te-a pus David sau fraţii Macabei apărător al Credinţei? Te-a pus Hristos sau vreun mare sfînt ca să lupţi tu cu toate ereziile şi smintelile?

Păi sf. Pavel n-a mustrat direct decît pe sf. Petru pentru că ştia măsura CREDINŢEI LUI... şi vorbea despre cei ipocriţi şi făţarnici ca despre unii, vorbea despre ereşi tot ca despre unii... NU DĂDEA NUME, NU-I JUDECA ŞI NU-I CONDAMNA.

Deci dacă Domnul a venit să mîntui şi nu să identifice şi să dea cu toiagul tu te-ai găsit să ridici sabie? Să ridici răzbunări?

Practic, iubitul meu frate, mă întreb cum de nu-ţi dai seama că iubirea şi dorinţa de îndreptare a ta sau a unuia sau a altuia nu te lasă să foloseşti astfel de ''texte'' ortodoxe cu care-ţi permiţi să loveşti crezînd că te aflii la adăpostul sfinţilor sau al cunoştiinţelor tale ortodoxe? Cum?

Păi le faci să nu mai valoreze nimic bun dacă ai astfel de atitudini ''băţoase''... dacă-ţi permiţi să judeci şi să denigrezi spunînd mereu direct aproapelui că minte, că sminteşte, că face alea alea, nemustrîndu-l cu duhul blîndeţii, al iubirii ci dînd cu bîta în baltă ca să sară mocirla cît mia tare pe tine şi pe toţi şi surpînd astfel toată construcţia... hăinuţei imaculate.

Nu se poate fratele meu bun şi drag să persişti în astfel de atitudini josnice care par ortodoxe... NU SUNT!

Deci iubitule, prietene, frate ortodox bun, creştinule iubitor de sfinţi, îţi atrag atenţia cu cuvintele tale ca să nu zici că te ispitesc eu la ceva:

Îndreaptă-te, suflete. Fi blând şi iubitor, fi copil-bărbat, fi a lui Hristos. Pese-ţi ! Dă tot ce ai, Domnului şi oamenilor. Tot ce ai !(se pune virgulă) Tot !(se pune virgulă) Cât de bine poţi. (Nu se pune punct ci virgulă) În Domnul.

Şi închei cu cuvintele tale.

Of, frăţiorul meu (drag şi iubit de Dumnezeu şi de mine)... te îmbrăţişez. Iartă-mă şi pomeneşte-mă !

Sper că nu te superi iar jignindu-te ca să pui iar placa stricată şi naţionalistă învăţată de la serv-vicii aşa ca Vadim:

''sunteţi eretici, smintitori, nebuni, secte, secte, secte, spui numai prostii, numai aiureli, sunteţi bolnavi, aveţi raţiuni bolnave, demonice, veniţi la vindecare... luaţi medicamente, medicamente... da' halatu, halatu, cît costă halatu... (ăla NEGRU!)''

Te rog deci să nu te jugneşti şi să încerci să eviţi să ''mărturiseşti'' tu în felul ăsta ORTODOXIA!

Aşa te-au învăţat sfinţii şi marii mărturisitori neclătinaţi în Credinţă?

De ce nu înveţi şi nu iei de la ei darul duhului Sfînt, al blîndeţii şi al smereniei în inima ta şi în loc să judeci pripit ca orbii fără dreaptă socoteală şi fără măsura credinţei să nu judeci deloc pe niciun coleg de forum şi nici să vrei să-i ''vindeci''? Înţelegi oare ce-ţi spun? Ce-ar vrea poate Domnul de la tine?

Vindecarea vine din dragoste şi din rugăciune pentru ei şi nu prin jantaj psihologic şi ameninţări înfricoşătoare de parcă ai vrea să foloseşti BINELE pe post de idol al îngrozirilor.

De ce ţi-e frică?

Îţi spun eu că sunt păţit: Frica şi tulburarea vine de la păcat şi de la serv-viciul acoperit care te atrage în minteresurile de care nici nu-ţi dai seama.

Mă bucur că scrii foarte mult şi ţi discursuri plăcute şi înălţătoare însă:

NU MAI JUDECA pentru ca să nu fi JUDECAT căci cu ce MĂSURĂ măsori şi judeci cu ai vei fi măsurat şi judecat.

Dacă judeci şi faci eretic pe cineva vei fi judecat de erezie, dacă de sminteală, de boală, de demonizare vei acuza şi vei judeca... aşa vei fi tu judecat şi acuzat căci din Cuvintele tale te poţi Mîntui dar tot din cuvintle tale te poţi pierde!

Şi la ce-ţi foloseşte să cîştigi Lumea toată vrînd să fii tu anatemă în locul altora din iubire, dacă sufletul ţi-l vei pierde?

Deci înţelege că nu mi-a plăcut deloc cum ai finalizat frumosul discurs... printr-o umilire şi ocărîre foarte josnică.

Ce bine ar fi fost dacă ar fi lipsit pasajul cel urît. Ce bine pentru tine!

Aşa... din păcate, nu vrei să asculţi de Hristos şi iată că ai dat cu bîta în balta cu mocirlă aruncînd pe hainele sfinte ale tuturor crezînd că ''mărturiseşti''. Păi ce ai mărturisit procedînd aşa: Pe Hristos sau pe sinedriul care îl bătea pe Mîntuitorul şi îl pălmuia şi îi dorea moartea?

Deci dă-ţi seama pe cine vrei tu să mărturiseşti, dă-ţi seama al cărui duh vrei să fii?

''Pomul bun nu poate să facă roade rele, niciuna, tot aşa cum păcatul nu poate să facă roade bune''.... deci e un ţel să nu fii eretic şi să nu poţi face nimic fără Dumnezeu, o ţintă, o măsură înaltă la care ai putea să ajungi.

[Igor_Paslusnik]

Dar nu ţi-am scris ţie...

[vsovi]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Dar nu ţi-am scris ţie...

Aşa este. :)

(totuşi de ce ridici obiecţii în loc să ai inima caldă ca să pricepi ce-ţi zic? De ce nu vrei să vezi ce ai făcut? Tu ai făcut, nu eu. Şi a fost foarte urît. Pe mine m-a durut... chiar dacă era vorba de altcineva. M-a durut şi pe mine durerea lui. Înţelegi?)

Iartă-mă că ţi-am citit frumosul discurs şi că m-am tulburat şi întristat văzînd cum nu te-ai putut răbda ca să nu-l strici la sfîrşit.

Iartă-mă că nu m-am putut abţine să nu reacţionez.

Nu uita că Dumnezeu te iubeşte şi sper că şi fiecare dintre noi te iubim... la modul cel mai ortodox cu putinţă.

''Rarul umple CHarul'' şi ''Vorba lungă, sărăcia omului''... în sensul că e o falsă sărăcie, e o bogăţie lumească. Sau cum zice sf. prooroc Solomon: ''Fereşte-te de omul limbut''... multe zice da' la soare nimic nu stă în picioare.

Mă, dacă vrei să te faci călugăr, fă-te călugăr!...Cine te ţine?... însă ''nu toţi călugării se mîntuiesc aşa cum nu toţi oamenii din lume se prăpădesc'' Sf.Prooroc Arsenie Boca (citat din memorie... deci se poate să fie eronat sau chiar eretic din moment ce nu sunt sigur că suna el chiar aşa)

[gpalama]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Da, şi eu subscriu la ce a spus Alin. Am subscris deja. Mulţumesc pentru gânduri, străine "gpalama" (ce defăimare şi hulă a Sfântului Grigorie Palama, să nu-i pui nici măcar titlul cu care l-a arătat Domnul, Bisericii Sale, "Sfânt" şi să şi prescurtezi la o literă, numele Sfântului Său, Grigorie, la "g", şi încă şi cu literă mică... vai vai... iartă-ne Sfinte, că nu ştim ce facem, iartă-ne Doamne, că hulim pe Însuşi Duhul Sfânt, cu păcat de neiertat, care a dat Lumina Sa Necreată şi Sfântă Îndumnezeirea Sa, Sfântului Tău).

Am o mare, mare evlavie la Sfantul Grigorie Palama de aceea am ales sa utilizez partial numele lui.
Am pus gpalama pentru ca NU sunt vrednic sa scriu Grigorie Palama.
Ar fi o impostura totala sa ma semnez si sa ma identific cu numele sfantului.
Mi-ar fi rusine sa dau ochii cu el si sa zic ceva de tipul 'stii, eu am vorbit in numele tau, am folosit numele tau, .... '.
Chiar si asa oarecum nu sunt complet confortabil cu pozitia de a ma semna cu numele unui sfant. E o decizie pe care am luat-o, mi-o asum si merg mai departe.

Hula si restul... esti un copil care vorbeste prostii, care EXAGEREZI lucrurile pentru a-ti da tie bine la socoteala.
Pe la 40 de ani o sa mai cresti si o sa vezi cum stau lucrurile.


Din tot ce spui arati ca ESTI IMATUR, ca esti un tanar infocat, cu multa dorinta de a face lucruri, agitat de toate problemele vietii.
Si atat. Si incerci tu sa ne arati noua cat de mari, cat de grave sunt problemele vietii, cat de importante sunt toate, smerenia, dragostea si restul..


Iar posturile tale sunt adevarate confesiuni personale in public, ale unui tanar care cam are nevoie de ajutor si directie si care mai are multe de invatat si duhovniceste si ca om.


Ai transformat posturile tale intr-un camp de lupta cu noi, in care tu, infocatul de proaspata citire a scripturii ne pui la punct pe noi care.... si noi citim scriptura de suficient timp. Poate mai mult ca tine. Si poate avem o pregatire teologica mai buna ca tine.


In primul rand se simte de departe ca esti la inceputul vietii; ca om esti la inceputul unei maturizari.
Posturile tale sunt exaltari simplute ale unui crestin infocat care nu a invatat un lucru foarte simplu: Hristos are grija de toate. Si asta pe bune, nu pe vorbite.
Te ingrijesti Marto de multe dar Hristos are grija de toate inaintea ta.

Ne cam tii predici noua profanilor care ne vedem SUB PRONIA LUI DUMNEZEU DE VIATA NOASTRA uitand ca noi suntem acoperiti de harul lui Dumnezeu, ca traim in randuiala acoperiti de Dumnezeu.


Mai ai mult de invatat pana sa ajungi la o judecata sanatoasa duhovniceasca in care sa judeci 'puricele cu cantarul de purici si elefantul cu cantarul de elefanti'.
Adica vorbele sa le judeci si sa le tratezi ca vorbe iar faptele rele sa le tratezi dupa masura.


Lasa preotia pentru moment, si treci prin viata.
Hristos iti cere si ne cere tuturor SA FIM BARBATI DESAVARSITI, nu tineri cu cas la gura. Iar in momentul asta nu iti foloseste deloc toata judecata si osandirea pe care ne-o faci in mod gratuit si care arata de la o posta ca esti un tinerel care ii judeca pe ceilalti.
Iti foloseste mult mai mult o experienta de viata.
Si abia apoi sa te gandesti la preotie si altele.


Hristos nu se ascunde in texte semi-false de tipul 'iubire, frate...etc'. Se ascunde in gesturi si ganduri adevarate si curate.

Pe de o parte ne scrii 'imbratisez,...etc' si pe de alta parte ne intorci pe toate partile dupa 'judecata ta cea mai sanatoasa'.


Nu degeaba se pune preotul dupa 30 de ani si dupa ce e insurat si are cativa ani trecuti prin VIATA. Pentru ca sa fie barbat si nu un tinerel cu cas la gura.

Viata e mai importanta decat sutele de citate aruncate de-a valma.
O logica sanatoasa, scurta si dreapta e mult mai folositoare decat miile de citate recitate pe de rost. Si are acelasi fundament, Hristos.

De obicei incerc sa fiu scurt si concis, imi pare rau ca a ajuns postul asta asa de mare. Iti sugerez si tie sa inveti sa scrii posturi scurte si la obiect. Folositoare si nu impovoratoare. Cum ne povatuiesc parintii, 5 vorbe cu folos, nu 100 fara folos.

Nu ne mai invata, invata-te pe tine intai si cand ai sa ajungi la sfintire si mare nivel duhovnicesc sa vii sa ne inveti.
Curata-te tu de patimi si dupa ce le-ai curatat pe toate vino sa ne inveti pe noi.

[ioan67]

Igor, daca iti vrei binele, asculta tot, absolut tot ce ti-a scris fratele gpalama.
Mai bine de atat nu cred sa iti fi spus careva aici pe forum.
Hai, fa nitica ascultare, ca nu iti vrea nimeni raul pe aici, dimpotriva!

[Igor_Paslusnik]

Frate "gpalama" (şi ioan67),

La M.I.T., în America, la Departamentul de Arhitectură, există Profesor de -Practică-, la materia numită Practică... Atât: Practică.

Şi ca student arhitect, eşti obligat, să vi cu inovaţii, altfel nu treci examenul de Practică şi nu termini M.I.T.-ul, ceea ce-i groaznic pentru un student acolo şi cariera lui de după.

Şi-atunci sigur că ajungem la post-modernism, şi în mai ştie Dumnezeu ce-o mai fi...
Şi nu ar fi nimic rău în asta, dar se distrug resursele planetei, prin ultraexploatare şi suntem mereu nemulţumiţi cu cele simple, plăcute, frumoase, curate...

Revin.

În creştinism, în Biserică, Profesorul de Practică, e ascetul... Părintele, Avva, Învăţătorul, e ascetul...

Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nyssa, Sfântul Grigorie de Nazians, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Ignatie Briancianinov, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Marcu al Efesului, Sfântul Dionisie Areopagitul, Sfântul Siluan Athonitul, Sfântul Paisie Athonitul, Sfântul Nicolae Cabasila, Sfântul Nicolae al Mirei Lichiei, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Chiril al Ierusalimului, toţi Sfinţii Apostoli şi majoritatea covârşitoare a Sfinţilor Părinţi, au fost asceţi.

Până prin secolul 12, doar preoţii luminaţi de Lumina Necreată, erau hirotoniţi şi doar monahul îndumnezeit, era ales să fie ochi al Bisericii, episcop. Ca să ajungi la acele dezlegări ale Duhului Sfânt, existao singură şi unică cale: asceza. Aceia, nu doreau nimic material şi îşi trăiau fiecare respiraţie, pentru Dumnezeu şi oameni.

Dacă un episcop, preot sau diacon, azi, nu e ascet, va reuşi doar cateheze, e catehet, va reuşi doar să catehizeze, adică să pună bazele învăţăturii creştineşti, şi nimic mai mult.
Atunci sigur că un episcop, preot, diacon ca acela, nedorind asceza, ajunge în patima lăcomiei de arginţi, lăcomiei pântecelui, atunci sigur că ajunge repede în ereziile romano-catolicismului, sedus de minciunile ecumenismului, nu citeşte volume întregi de la Sfinţii Părinţi, şi nu-i pasă prea mult de suferinţele altora, preotul neascet nu prea face misiune în parohie, să meargă pe jos, acasă la oameni, să stea cu ei de vorbă, despre orice nelămurire au, orice nevoie, să vadă cum poate sluji mai bine, când el abea face o predică de 10 minute (cateheză) nedând tot ce are, pentru binele celorlalţi şi alte întunericuri... Mai ales ca episcop, lipsa ascezei este o deosebit de mare primejdie pentru Biserica din judeţul sau regiunea păstoririi lui...

Dar!

Dacă un episcop, preot sau diacon, când ţine post, când nu vrea averi materiale, şi e un bun econom al averii Bisericii, şi foarte chibzuit şi atent la nevoile oamenilor şi deci şi cu averile oamenilor, creştinilor, mădularelor Domnului, cum în Faptele Apostolilor 4, oamenii puneau averile lor la picioarele Apostolilor, episcopilor, şi ei înpărţeau fiecăruia cât are nevoie, nu mai mult, inclusiv lor, când acel slujitor se roagă poate cu lacrimi în ochi măcar în camera lui, chilia lui, acela mută munţii patimilor sale şi ale oamenilor, acela alungă demonii, iar când vor vedea oamenii lipsurile, nevoinţele lui, asceza acelui slujitor, orice cuvânt care iese din gura lui, în urechile şi inimile oamenilor, va avea o valoare imensă, atât de mare că îi vor mişca până la lacrimi şi se vor vindeca şi oamenii, căci prin harul dobândit, înmulţit şi dăruit de slujitor prin asceză, devine biruitor al demonilor şi nu doar că devine un Apostol adevărat, dar acel episcop, preot sau diacon, devine făcător de minuni, la propriu. Omul care se dăruieşte pe sine maxim celorlalţi, şi îşi tot creşte acea măsură a maxim-ului, acela se curăţeşte mai repede, primeşte Lumina cea Necreată şi Îndumnezeirea şi Domnul va lucra prin acel vas al Său, cu înrâurile îmbelşugată a vieţii duhovniceşti mântuitoare.

Deci frate "gpalama", dacă ai fi citit din Sfinţii Părinţi, măcar un volum cap-coadă, ai fi văzut că în teologie, ca să spui lucruri cu folos, trebuie să vorbeşti un pic cam multişor. Sfinţii Părinţi, nu vorbeau 5 vorbe, ci mii şi aşa vindecau ereziile şi îndreptau poporul pe cărarea strâmtă îngustă şi grea, pe care puţini o află. Şi nici atunci, nu erau ascultaţi de toţi, cei tari de cerbice, tot îi considerau nebuni şi îi alungau sau îi ucideau.
Deci să nu uiţi, Dumnezeu lucrează prin oameni.

Iar acea pildă cu Marta şi Maria, înseamnă dorirea celor materiale, faţă de dorirea celor duhovniceşti.

Spune-mi cât ai citit din Sfântul Grigorie Palama, care volume? Ce editură? Din ce Sfinţi Părinţi ai mai citit?

Şi mai spune-mi ce înseamnă "tânăr cu caş la gură" ?

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Până prin secolul 12, doar preoţii luminaţi de Lumina Necreată, erau hirotoniţi şi doar monahul îndumnezeit, era ales să fie ochi al Bisericii, episcop.

De unde ai scos prostia asta nemaipomenita ?

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Şi mai spune-mi ce înseamnă "tânăr cu caş la gură" ?

Iti spun eu: cineva asa, ca tine. Doar ca nu e neaparat sa fie si la fel de orgolios, inchipuit, fals si frustrat.