Mai sunt baieti crestini? Unde?

[Yasmina]

În prealabil postat de Florinvs

Iar problema concubinajului este una foarte dificila de analizat!

Pe de o parte, nu trebuie sa creem sperante false unui om, nu trebuie sa-l facem sa se ataseze de noi si apoi sa ne iubeasca, sa-si puna sperante si planuri de viitor, pentru ca mai apoi sa-l parasim/sa o parasim si sa facem sa sufere aceea persoana!
Asa ceva reprezinta o mare lasitate si as spune chiar un act de cinic!

Insa pe de alta parte, nici nu poti sa te casatoresti cu un om, fara ca mai intai sa-l cunosti! Ori anumite aspecte la un om nu se pot cunoaste decat daca ori locuiesti zi de zi cu aceea persoana, ori te vezi cat mai des sau petreci un timp cat mai mult cu aceea persoana!

Deci cum ar trebui facut ca sa poti indeplini ambele aspecte mentionate mai sus ?

Nu trebuie sa traiesti in concubinaj ca sa cunosti un om!
De ce s-au inventat intalnirile/ vederile? Te intalnesti cateva luni si te casatoresti cand esti indragostit.
Cel mai bine sa fie amandoi virgini ,asa la prima la dragoste altfel se sudeaza relatia; daca amandoi sunt satui de atatea experiente si relatii consumate ,vor ramane cu cautatul.

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Nu trebuie sa traiesti in concubinaj ca sa cunosti un om!
De ce s-au inventat intalnirile/ vederile? Te intalnesti cateva luni si te casatoresti cand esti indragostit.
Cel mai bine sa fie amandoi virgini ,asa la prima la dragoste altfel se sudeaza relatia; daca amandoi sunt satui de atatea experiente si relatii consumate ,vor ramane cu cautatul.

Nu cred ca asta e un argument, ci dimpotriva, cred ca mai degraba cand sunt "la prima relatie" apare mai tarziu gustul pentru nou in special daca relatia nu corespunde asteptarilor.

Si de multe ori nu corespunde pentru ca societatea si media educa omul in directia unor asteptari nerealiste, romantism de duzina, pasiuni intense si trecatoare, nu pentru casatorie, familie, copii, etc.

In plus. omul fara o educatie sentimentala si religioasa, nu sunt atat de interesati sa se cunoasca cat sa maximizeze profitul din relatia cu celalat, daca se poate fara angajamente de ce nu?

Sau cum se zice: de ce sa cumperi vaca, daca laptele e gratis?

Femeile sunt mai inclinate spre angajamente dar de cele mai multe ori sunt fortate sa accepte si o relatie fara mizand pe responsabilitatea barbatului care de multe ori nu exista, fiind educat in stilul "loveste si fugi" iar ambii invatati sa-si amane cat mai mult casatoria pana cand ating un statut financiar care ar putea foarte bine sa vina si abia dupa 40 ani, timp in care, tot ce stiu e ca vor un meniu cat mai variat iar diferentele se rezolva cel mai bine prin despartire si relansarea cautarii alter-egoilui inexistent, numit eufemistic "suflet pereche".

Si asta nu inseamna ca atunci cand se ajunge la casatorie, lucrurile iau neaparat o turnura serioasa.

Sunt destui care vad treaba asta ca un fel de hartogaraie si cam atat, ce se face se si poate si desface.

Mai ales in SUA unde exista si contractul pre-nuptial, si casatoriile la minut si divorturile la fel, ca e concubinaj, ca e casatorie, nu te doare capul.

[Florinvs]

Problema cu traiul impreuna si a cunoaste un om inainte de casatorie este urmatoarea.

Este perfect adevarat ca se pot afla multe despre un om si din discutii, intalniri, plimbari, mersul impreuna la activitati culturale, artistice, sportive, etc.

Insa, pentru a cunoaste un om si sub aspectul atitudinii sale fata de treburile gospodaresti din casa, fata de cat de harnic, gospodar, curat, rabdator este, fata de atitudinea sa atunci cand apar situatii mai grele (de imbolnavire, accidente, necazuri in familie, etc), este necesar si a locui un timp impreuna sau cel putin a petrece o anumita perioada de timp stand in acceiasi casa si participand impreuna la treburile gospodaresti (incepand de la curatenia in casa, pregatitul mancarii, primirea unor musafiri, etc).

[DragosP]

Da' nu mai bine-i rupi o mână, sau ţi-o rupi ţie, şi vezi cum se comportă la acicdent?
Şi dacă-i curat/ă nu-i mai simplu să-l/o adulmeci olecuţă?

[AlinB]

Depinde unde ... :)

Romanul are o vorba: maninci un sac de sare cu un om inainte sa ajungi sa-l cunosti.

Si asta e adevarul pana la urma, iti trebuie o casatorie 100% ca sa ajungi sa stii cum se comporta un om intr-o casnicie.
Un simulacru o sa-ti ofere informatii de aceeasi calitate.

Bine, sa nu se inteleaga acum ca daca ala e un betiv si pierde vara, e nevoie de casatorie sa-ti dai seama daca o sa mearga sau nu.
Adica mai degraba nu.

In plus, atat timp cat nu exista obligatii mai serioase in relatie, copii de exemplu, lucrurile pot merge destul de bine si sa ti se para ca e o persoana langa care poti sa stai o viata.
Chiar si dupa primul copil, lucrurile pot parea destul de roz.

Daca apar insa 2, 3 sau mai multi copii, probleme/ambitii financiare, mai intervine si o soacra ceva...lucrurile pot sa o ia razna destul de urat.
Dar n-ai de unde sa stii asta dintr-un simplu concubinaj, nici macar dintr-o casatorie aflata la inceputurile ei.

[ioana5760]

Baieti crestini mai sunt, si fete mai sunt.
1) Din ce se observa in jur, aceia care au acceptat concubinajul totusi de cele mai multe ori s-au casatorit, deci au mers inainte, poate mai lin sau sontac-sontac dar au mers inainte si si-au facut o familie. Altii daca nu au ajus la casatorie, au ramas sa mai incerce si alte combinatii, cazuri si cazuri.
2) Varianta ca amandoi sa astepte pana dupa casatorie, la foarte putini se intampla. Este ideala, dar foarte rare cazuri in prezent.
3) Iar cei care au respins concubinajul si au asteptat pana dupa casatorie, din motive crestine evident (ca altfel nu ai nici un motiv) pot spune ca in marea lor majoritate raman sa bata pasul pe loc. Si cum se zice, rabdare, rabdare, rabdare, …. pana deja a trecut timpul… dupa care apar frustrarile ca varianta 2 nu s-a indeplinit si mai bine alegea varianta 1 decat singuratatea.
Si atunci ce varianta se alege ca sa sfatui un tanar(a)?
Sau i le spunem pe toate si il lasam pe el sa decida?
Ca o paranteza: Si eu am o finuta pe care nu stiu cum sa o sfatui...
Poate ma ajutati, va multumesc.

[AlinB]

De unde stii ca "raman sa bata pasul pe loc"?

Treaba ar trebui sa mearga repede, vrei, iti place, pare in regula (la cat te duce capul la varsta aia) in max 1 an de zile te casatoresti.

A, vrei nunta mare cu tzambal si 100 invitati, biserica in buricul targiului, parintii/socrii nu se inteleg, etc. sigur...mai astepti, mai astepti..pana ti se acreste sau cineva cedeaza (de obicei unul din cei doi direct implicati sau amandoi).

Daca pricepi care e ideea cu casatoria, stii ca parintii trebuie sa ramana in urma, daca vrei in 2 saptamani esti la starea civila (dureaza actele), pe urma la biserica, o masa intre prieteni sigata, esti casatorit, daca tii musai sa faci nunta mare faci si peste 6 luni si peste un an, se mai obisnuieste asa, dar nu stiu daca are sens, ce iei pe mere, dai pe pere.

Care e problema cu finuta?

[Iorest]

În prealabil postat de ioana5760

Baieti crestini mai sunt, si fete mai sunt.
1) Din ce se observa in jur, aceia care au acceptat concubinajul totusi de cele mai multe ori s-au casatorit, deci au mers inainte, poate mai lin sau sontac-sontac dar au mers inainte si si-au facut o familie. Altii daca nu au ajus la casatorie, au ramas sa mai incerce si alte combinatii, cazuri si cazuri.

Nu stiu care sunt premisele pe baza carora se observa asta, poate nu e nici macar 50-50 la suta raportul intre cei care aleg casatoria si cei se despart.

Concubinajul de cele mai multe ori nu e pentru a se angaja in casatorie ci pentru a prelungi si prelungi o stare de fapt.

În prealabil postat de ioana5760

3) Iar cei care au respins concubinajul si au asteptat pana dupa casatorie, din motive crestine evident (ca altfel nu ai nici un motiv) pot spune ca in marea lor majoritate raman sa bata pasul pe loc. Si cum se zice, rabdare, rabdare, rabdare, …. pana deja a trecut timpul… dupa care apar frustrarile ca varianta 2 nu s-a indeplinit si mai bine alegea varianta 1 decat singuratatea.

Din amaraciunea singuratatii si din disperarea ca le trece timpul oameni care poate sunt de mult timp in Biserica, ajung sa se hazardeze la lucruri pe care nu le-ar fi facut altminteri, dar asta nu este un argument pentru un om care doreste sa vietuiasca in Adevar.

Chiar tu spuneai ca unii vor sa se dedice rugaciunii, raportat la mantuire cu ce greseste invataturii de credinta un om care nu se mai casatoreste pentru ca asteapta sa se casatoreasca dupa canoane ?

A nu se intelege ca-i judec pe cei care sunt credinciosi si totusi cad, dar totusi nu ar trebui sa lase deznadejdea sa-i cuprinda daca nu au reusit sa se casatoreasca.

În prealabil postat de ioana5760

Si cum se zice, rabdare, rabdare, rabdare, …. pana deja a trecut timpul… dupa care apar frustrarile ca varianta 2 nu s-a indeplinit si mai bine alegea varianta 1 decat singuratatea.

Părintele avea credinţa tare, dragostea şi rugăciunile dânsului erau bine primite înaintea lui Dumnezeu. Foarte rar se întâmpla ca cei care veneau şi cereau sfaturi duhovniceşti să nu-şi rezolve necazul lui. Când se întâmpla ca cineva să vină să spună că n-a reuşit, se mâhnea foarte tare.

A venit la dânsul o doamnă cam de 53 de ani care era singură, necăsătorită, îi murise şi mama şi-l întreabă pe părintele:

-Părinte, am un apartament cu 3 camere şi vreau să-l schimb dar mi-e frică să nu mă păcălească cumpărătorul.

-N-ai bărbat, asta e treaba bărbatului, el e cu treburile?

-Nu părinte, sunt singură, ştiţi că am venit la rugăciunile dumneavoastră şi tot nu m-am căsătorit.

-Nu se poate aşa ceva, n-ai făcut matale ce te-am învăţat!

-Am făcut părinte, dar tot nu m-am căsătorit.

-Nu-i adevărat, ai fost mândră, ai căutat bărbat frumos şi deştept să te făleşti cu el ! Vezi că nu asta îţi trebuie, ci sprijin în viaţă, soţ pentru matale şi nu pentru lume.

-Ce să fac părinte, că sunt tare singură, mama a murit şi n-am pe nimeni…!

-Ce pot să-ţi fac eu matale, asta e calea pe care ai ales-o singură, acum eu nu am ce să mai fac, la vârsta asta ce bărbat te mai ia, faci cum te-o duce capul pe matale, fata se mărită de tânără...!

A rămas părintele foarte tulburat şi îi părea rău, că nu l-a ascultat ceea ce a învăţat-o şi a rămas singură şi mai ales că a trebuit s-o certe. Şi după ce a plecat, o bucată de vreme tot la ea se gândea că nu are ce să mai facă şi spunea:” Dumnezeu s-o lumineze în viaţa ei de acum înainte...!”

http://www.parinteleilarionargatu.ro...ti--Casatoria/

[Yasmina]

În prealabil postat de Florinvs

Problema cu traiul impreuna si a cunoaste un om inainte de casatorie este urmatoarea.

Este perfect adevarat ca se pot afla multe despre un om si din discutii, intalniri, plimbari, mersul impreuna la activitati culturale, artistice, sportive, etc.

Insa, pentru a cunoaste un om si sub aspectul atitudinii sale fata de treburile gospodaresti din casa, fata de cat de harnic, gospodar, curat, rabdator este, fata de atitudinea sa atunci cand apar situatii mai grele (de imbolnavire, accidente, necazuri in familie, etc), este necesar si a locui un timp impreuna sau cel putin a petrece o anumita perioada de timp stand in acceiasi casa si participand impreuna la treburile gospodaresti (incepand de la curatenia in casa, pregatitul mancarii, primirea unor musafiri, etc).

Ce-s astea ? Teste de casatorie?

Chestiile astea se preiau in familie pe linie materna, te pregateste pt intretinrea familiei mama,bunica ,matusa,nasa de botez...tot ele te dadacesc cum e bine,cum nu este bine.
Iar daca nu stii ceva cand te casatoresti,poti invata pe parcurs. Nu o sa-ti faca una de 20 de ani friptura ,cum o face maica-sa de 45 de ani cu atata experienta in spate. Dar se invata si dupa vreo 3-10 fripturi arse o nimeni si una buna; mai mananci si la restaurant,nu poti sa divortezi acum ca nu iti face friptura ca la maica-ta!

Nu se dau concursuri de bucatarese si femei de menaj cand se cauta neveste si nici de depanatori, instalatori si mecanici auto cand se cauta soti.
Problema este mult mai complexa.