Mai sunt baieti crestini? Unde?

[Yasmina]

În prealabil postat de Urbanophon

Eu am raspuns doamnei/domnisoarei care a initiat topicul dupa exemplele pe care le stiu personal. Toti oamenii pe care ii cunosc si s-au casatorit au trait in concubinaj anterior. Ca e bine sau e rau, nu voiam sa dezbat. Asta e realitatea pe care o cunosc eu. :)

Citisem azi un articol in legatura cu casatoria pe meleagurile nostre acum cateva secole:

http://adevarul.ro/locale/hunedoara/...cc1/index.html

Interesanta descrierea barbatilor romani din trecut :))

[aubergine]

În prealabil postat de Yasmina

Interesanta descrierea barbatilor romani din trecut :))

"Se lăsau cumpărate de la părinţi, iar viaţa de familie însemna a purta grija casei şi a copiilor".

"În cazul în care părinţii fetei refuzau să o dea în căsătorie peţitorului, deseori se întâmpla ca tinerele să fie răpite".

" Fetele şi zestrea erau disputate de flăcăii care se opreau în faţa corturilor. Cei care voiau să se însoare trebuiau să ajungă la tocmeală cu părinţii fetelor, altfel erau nevoiţi să plece mai departe. Pe unele dintre fete le ţin tare la preţ, pe altele le vând cât ai bate din palme, la primul client care se prezintă. Perechea nouă urmată de cântece de fluier şi cimpoiu pleacă până la primul călugăr care le dă binecuvântarea căsătorieiâ, informa autorul."

"Femeile românce nu stau cu bărbaţii lor la masă, mănancă după ei, stând mai totdeauna în picioare, îndeletnicindu-se în acelaşi timp cu vreo treabă casnică. Nici în timpul sarcinii nu se abat de la această regulă, ci numai câteva zile înainte şi după naştere".

"În raport cu femeile, bărbaţii erau consideraţi brutali, potrivit descrierilor unor călători străini care au vizitat ţinuturile românilor. ' Ma abţin să judec indolenţa, brutalitatea şi nepăsarea lor. Doresc sä spun doar atât, că părul lor încâlcit, ochii lor mici şi sfredelitori, modul lor bănuitor de gândire, înclinaţia lor spre băutură şi lipsa oricărei educaţii îi aşează destul de jos în raport cu alte popoare, în ceea ce priveşte nivelul de educaţie. Rar am văzut un român fără un ciomag ca lumea în mână şi fără un brâu în care să se afle câteva cuţite."






E intotdeauna interesant sa citesti relatarile strainilor, pentru ca sunt obiective si arata starea in care se afla poporul roman.

In orice caz, femeile erau vandute de parinti sau prezentate spre vanzare la targul de fete, ca niste vite sau ca niste sclavi din Africa, si apoi ce soarta nenorocita aveau. Foarte trist.Sau rapite.
Nici nu stateau cu barbatii la masa, tocmai pentru a arata clar gradul de inferioritate in raport cu acestia, nu exista pic de egalitate, se intelege, nici de respect.

[DragosP]

Noroc cu vremurile astea ca ati scăpat.
Trist .

[aubergine]

În prealabil postat de DragosP

Noroc cu vremurile astea ca ati scăpat.
Trist .

Trist este ca in Romania este aproape la fel ca atunci in unele aspecte.

[Florinvs]

În prealabil postat de aubergine

"Se lăsau cumpărate de la părinţi, iar viaţa de familie însemna a purta grija casei şi a copiilor".

"În cazul în care părinţii fetei refuzau să o dea în căsătorie peţitorului, deseori se întâmpla ca tinerele să fie răpite".

" Fetele şi zestrea erau disputate de flăcăii care se opreau în faţa corturilor. Cei care voiau să se însoare trebuiau să ajungă la tocmeală cu părinţii fetelor, altfel erau nevoiţi să plece mai departe. Pe unele dintre fete le ţin tare la preţ, pe altele le vând cât ai bate din palme, la primul client care se prezintă. Perechea nouă urmată de cântece de fluier şi cimpoiu pleacă până la primul călugăr care le dă binecuvântarea căsătorieiâ, informa autorul."

"Femeile românce nu stau cu bărbaţii lor la masă, mănancă după ei, stând mai totdeauna în picioare, îndeletnicindu-se în acelaşi timp cu vreo treabă casnică. Nici în timpul sarcinii nu se abat de la această regulă, ci numai câteva zile înainte şi după naştere".

"În raport cu femeile, bărbaţii erau consideraţi brutali, potrivit descrierilor unor călători străini care au vizitat ţinuturile românilor. ' Ma abţin să judec indolenţa, brutalitatea şi nepăsarea lor. Doresc sä spun doar atât, că părul lor încâlcit, ochii lor mici şi sfredelitori, modul lor bănuitor de gândire, înclinaţia lor spre băutură şi lipsa oricărei educaţii îi aşează destul de jos în raport cu alte popoare, în ceea ce priveşte nivelul de educaţie. Rar am văzut un român fără un ciomag ca lumea în mână şi fără un brâu în care să se afle câteva cuţite."






E intotdeauna interesant sa citesti relatarile strainilor, pentru ca sunt obiective si arata starea in care se afla poporul roman.

In orice caz, femeile erau vandute de parinti sau prezentate spre vanzare la targul de fete, ca niste vite sau ca niste sclavi din Africa, si apoi ce soarta nenorocita aveau. Foarte trist.Sau rapite.
Nici nu stateau cu barbatii la masa, tocmai pentru a arata clar gradul de inferioritate in raport cu acestia, nu exista pic de egalitate, se intelege, nici de respect.

Daca judecam dupa mentalitatile de astazi, atunci evident era un lucru rau si de condamnat cum erau practic vandute fetele si femeile de catre parintii lor viitorilor soti, sau cum erau rapite, sau cum se comportau sotii lor cu ele, etc!

Si intradevar, astazi nici un barbat cu o buna judecata si care respecta femeile nu ar putea fi de acord cu asa ceva.

Insa la vremea respectiva acelea erau mentalitatile sociale (si sunt convins ca nu numai in Tarile Romane, ci si in multe alte tari europene si de pe alte continente) si nu le putem judeca dupa standardele de azi!

[Florinvs]

Iar problema concubinajului este una foarte dificila de analizat!

Pe de o parte, nu trebuie sa creem sperante false unui om, nu trebuie sa-l facem sa se ataseze de noi si apoi sa ne iubeasca, sa-si puna sperante si planuri de viitor, pentru ca mai apoi sa-l parasim/sa o parasim si sa facem sa sufere aceea persoana!
Asa ceva reprezinta o mare lasitate si as spune chiar un act de cinic!

Insa pe de alta parte, nici nu poti sa te casatoresti cu un om, fara ca mai intai sa-l cunosti! Ori anumite aspecte la un om nu se pot cunoaste decat daca ori locuiesti zi de zi cu aceea persoana, ori te vezi cat mai des sau petreci un timp cat mai mult cu aceea persoana!

Deci cum ar trebui facut ca sa poti indeplini ambele aspecte mentionate mai sus ?

[CristianR]

În prealabil postat de Florinvs

Insa pe de alta parte, nici nu poti sa te casatoresti cu un om, fara ca mai intai sa-l cunosti! Ori anumite aspecte la un om nu se pot cunoaste decat daca ori locuiesti zi de zi cu aceea persoana, ori te vezi cat mai des sau petreci un timp cat mai mult cu aceea persoana!

Deci cum ar trebui facut ca sa poti indeplini ambele aspecte mentionate mai sus ?

Niciodată nu vei ajunge să cunoști cu adevărat un om; pentru că este inepuizabil și pentru că se și schimbă permanent. Sunt, este adevărat, niște trăsături care-l însoțesc toată viața, dar pentru a le cunoaște nu este nevoie de foarte mult timp și în niciun caz de concubinaj.
Acesta ar presupune că încerci câțiva ani cu o persoană, vezi că nu merge schimbi, și tot așa. Dacă se întâmplă să meargă bine, dacă nu, mai tragi un loz.

E o problemă de repere după care îți ghidezi viața. Ce vrei, în fond, de la căsătorie? Să meargă, să vă înțelegeți, să fiți fericiți. Dar poate să nu meargă din cauza ta, din cauza ei sau, mai bine spus, din cauza amândurora, a neputinței acomodării unuia cu celălalt sau la celălalt. Dacă fiecare se ia pe sine ca reper, sunt mari șanse ca totul să eșueze.

Dar creștinul Îl are ca reper pe Hristos și nu uită că unirea lui cu celălalt așa se face: în Hristos și în Biserică. Și are de făcut ascultare de Cel în care crede și căruia vrea să-i fie pe plac. Dacă ambii miri au credință și doresc să trăiască nu pe placul lor, ci pe al lui Hristos, atunci ei știu că viața pe care o încep împreună nu este în doi ci în trei, iar voia proprie vor învăța să și-o jertfească lui Dumnezeu și unul altuia.

Asta este ceea ce îi poate ține uniți până la moarte, dacă rămân până la moarte în această atitudine.

În prealabil postat de CristianR

... a neputinței acomodării unuia cu celălalt sau la celălalt.

Cristian, ai atins o chestiune foarte importanta, cred eu. Ma bucur ca ai spus-o!

Acum, cugetind la ce ai scris, imi pare ca nu ar fi vorba atat de acomodarea la sot/sotie, cat mai ales de acomodarea la... Hristos!....:)
Daca se petrece aceasta, vine ca de la sine si acomodarea la partener.
Mai direct spus, cand unul ajunge in sfanta iubire, i se pare firesc si minunat ce ii "cere" celalalt.
Deci, eu unul as zice acum ca acomodarea e inlauntrul nostru, fata de cele care se bat cap in cap in mintea si inima noastra. Sotul/sotia fiind, de fapt, prilejul/stimulul, eventual si partenerul/suporterul procesului neincetat din noi, din fiecare.
Asa inteleg... Iertare daca te supar cumva cu opinia mea!

[CristianR]

Exact așa cum spui. Cam asta am vrut să zic. Tu ai zis mai bine. Da' nu mă supăr.

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Iar problema concubinajului este una foarte dificila de analizat!

Pe de o parte, nu trebuie sa creem sperante false unui om, nu trebuie sa-l facem sa se ataseze de noi si apoi sa ne iubeasca, sa-si puna sperante si planuri de viitor, pentru ca mai apoi sa-l parasim/sa o parasim si sa facem sa sufere aceea persoana!
Asa ceva reprezinta o mare lasitate si as spune chiar un act de cinic!

Insa pe de alta parte, nici nu poti sa te casatoresti cu un om, fara ca mai intai sa-l cunosti! Ori anumite aspecte la un om nu se pot cunoaste decat daca ori locuiesti zi de zi cu aceea persoana, ori te vezi cat mai des sau petreci un timp cat mai mult cu aceea persoana!

Deci cum ar trebui facut ca sa poti indeplini ambele aspecte mentionate mai sus ?

Faci progres nene, pana nu de mult aveai doar certitudini in privinta asta (da-i inainte concubinaj full speed) acum vad ca te intrebi, cam tarzior totusi ca se pare ca deja ai facut alegerea, dar stii cum se zice, mai bine mai tarziu decat niciodata..