Criticarea aproapelui

[ioan67]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu uitati: cand oamenii vorbesc lui Dumnezeu, acest lucru se numeste "rugaciune". Iar cand Dumnezeu raspunde, numim asta "credinta".

Eu credeam ca se numeste impreuna-lucrare.
Luare aminte, trezvie, etc.

*
De obicei expresia impreuna-lucrare (sinergie) apare ca invitatie la nevointa, ca indemn catre asceza, catre urmarea Poruncii Domnului. Corelativ cu zicala "Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista". Adica mai fa si tu ceva, nu trandavi, coopereaza, fa-ti partea ta si nu te ingriji de restul.
Cu toate acestea, nu e rugaciune, ne asigura Domnul si casnicii Lui, care sa ramana fara raspuns. "Cereti si vi se va da! Cautati si veti gasi. Bateti si vi se va deschide.".

Cand, cum, in ce fel, sub ce forma vor fi aceste raspunsuri la rugaciune?
Dumnezeu raspunde, dar omul patrunde?
De nevoit se nevoieste, de muncit munceste, de silit se sileste sa faca (pe unele) si sa nu faca (pe altele) dar ... asculta? E cu urechea pe faza la raspunsul Domnului? E cu atentia treaza, convins ca in orice moment ar putea primi raspunsul de la Dumnezeu?
Sau, poate, dupa ce si-a facut "datoria" (ora de rugaciuni, milostenia, spovada) e atent la orice altceva dar nu la raspunsul lui Dumnezeu.

Uneori acest raspuns vine prin ganduri...
Alteori prin varii intamplari, prin oameni.

Ramane ca fiecare sa fie pregatit si sa isi ascuta simtul/atentia pentru a primi ceea ce a cerut la rugaciune. Altfel rugaciunea ramane un monolog steril, fara roade sau cu roade mult mai tarzii si mai sarace ori, de-a binelea, cu roade amare...
Avem credinta cand cerem, n-o mai avem la primire. Ca si cum am expedia banii pentru un colet dar lipsim de acasa tocmai cand vine postasul...

In acest sens vad impreuna-lucrarea, ca fiind continuata prin atentie, la/dupa rugaciune, intrucat si Domnul lucreaza ca raspuns la rugaciunea noastra si nu doar noi lucram la rugaciune pentru a ne implini datoria de buni crestini.

*
Un exemplu de incetare a sinergiei il avem tocmai la Saul, apropos de dezbaterea din alt topic. Acolo Saul nu asculta de Domnul si gasim ca la sfarsit Saul nu mai primeste raspuns de la Domnul. Tocmai din acest motiv el apeleaza, in disperare de cauza, la duhul lui Samuel. Vrea raspuns la rugaciune! De unde importanta acestui raspuns prin care se incheie circuitul numit impreuna-lucrare. Pentru a se relua, in spirala, mai departe...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ioan67

Eu credeam ca se numeste impreuna-lucrare.

Asa este, frate Ioan cel Nou. Binomul rugaciune-credinta este impreuna-lucrare. Omul da rugaciune si primeste credinta. De aceea spuneam ca raspunsul lui Dumnezeu la rugaciunile noastre este credinta. Aparent, initiativa o are omul, care se roaga mai intai. Dumnezeu e un parinte si un dascal perfect, care face in asa fel incat fii si elevii Lui sa creada ca de la a lor pornire incepe impreuna-lucrarea. In realitate, Dumnezeu, prin persoana Vistierului Bunatatilor este cel care ne da impulsul de a ne ruga. "Rugati-va neincetat" spune Apostolul (1 Tes 5: 17). Acolo, insa, Apostolul se adreseaza celor mai avansati in credinta, celor care sunt "fii ai luminii si fii ai zilei".

Dar cei care nu sunt fii ai luminii, cei care nu stiu sa se roage ? Sa ceara de la Dumnezeu sa la arate cum sa sa se roage, asa cum au cerut Apostolii cand au primit Rugaciunea Domneasca, pe vremea cand nu erau, inca, fii ai luminii. Daca Botezul este nasterea din nou, rugaciunea este incepatura mersului. Asa cum un parinte isi invata copiii sa mearga tinandu-i de mana, tot asa invata Domnul sa se roage pe toti cei care vor. Rugaciunea este bataia in usa Domnului, credinta este deschiderea usii. De aceea, El spune: "Bateti, si vi se va deschide" si de aceea spunem ca nicio rugaciune nu ramane fara raspuns.

In Cristos,
M.D.

[Florinvs]

Acum depinde si ce fel de critica este vorba

-Una este a critica pe cineva in mod nedrept si rauvoitor, cu intentia de a-l jigni, umili sau a-l face sa sufere, ceea ce evident este gresit

-Si cu totul alta este a-i atrage, cu calm si in mod politicos, atunci când greseste (ca toti suntem oameni si putem gresi)!
Uneori o critica sau a-i atrage atentia unui om când greseste (de exemplul nerespectarea unor reguli de protectia muncii, manevrarea gresita a unor utilaje sau masini, nepurtarea mijloacelor individuale de protectia muncii, etc), i poate chiar salva viata!