Citat:
În prealabil postat de CristianR
Părerea mea este că alegerea ai făcut-o deja, acum 8 ani, Èi că n-ar trebui să te gândeÈti la despărÈire, ci la cum să vă întemeiaÈi familia. Voi sunteÈi unici unul pentru celălalt dacă vă iubiÈi Èi sper să rămâneÈi aÈa pentru totdeauna. PărinÈii te încă te văd ca pe un copil, ceea ce nu mai eÈti, Èi privesc mai pragmatic viaÈa, dar nu ăsta este cel mai important aspect, chiar dacă nu trebuie neglijat nici el.
Important este să ÈtiÈi voi doi ce este în inimile voastre, să vă înÈelegeÈi fiecare pe sine însuÈi, dar Èi pe celălalt cât mai bine, pentru că de multe ori ne trezim după o vreme că noi am visat într-un fel, iar cel de alături altfel.
|
Problema este ca nu pot sa.mi impun punctul de vedere in fata alor mei asa cum mi.as dori. Mereu mi.a fost teama sa spun ce gandesc din dorinta de a nu.i supara. Dar trebuie sa imi iau inima in dinti,totusi am o varsta si cred ca putine fete la varsta mea au atatea reguli impuse de parinti,nu am voie sa merg nicaieri cu acest baiat nici macar la un suc,iar daca ies la ora 22 trebuie sa fiu acasa. Ma uit in jurul meu si exista libertate pe care eu nu am avut.o niciodata.
In momentul de fata eu si prietenul meu suntem suparati,motivul fiind ca s.a saturat sa ne ascundem,vrea sa avem o relatie normala si cred ca isi doreste enorm ca ai mei sa il accepte.