Postul negru

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Dimpotriva, la ortodocsi se ia ca referinta un standard foarte inalt, greu sau imposibil de indeplinit de cei care urmeaza calea Martei. Si atunci, fiecare incearca sa se descurce: unii, zicand ca incalcarea postului nu e pacat. Unii, cerand dezlegari peste dezlegari. Altii, cartind pe cei care dau canoanele. Altii, perorand cat de periculos este postul.

Mihnea, sa nu alunecam in pareri... Din cate stiu eu, prin bisericile noastre nici un preot nu ridica stacheta "foarte inalt" pentru toata lumea. Ci, lucru evident daca participi la o slujba in care e vorba despre post si postit, preotii indeamna pe credinciosi sa posteasca fiecare dupa puteri. Sa nu faca, adica, nimeni excese ori, altfel spus, sa nu isi inchipuie nimeni ca daca a postit s-a si indumnezeit dintr-o data.

In ce ma priveste, nu ma simt sub nici o forma stresat de ideea postului. Ba chiar (uite ca a sosit timpul s-o spun) ma numar printre cei care, daca s-ar tampi de tot si si-ar uri binele, ar putea spune ca a postit mult si sever la viata lui. Dar n-o spun.

Ma deranjeaza mereu aceleasi lucruri in discutiile forumistice despre post:
1. Tendinta unora spre exagerare (acesta, da, fiind lucru periculos atat pentru soarta corpului cat si pentru lucrarea duhovniceasca);
2. Tendinta spre formula de un tip sau altul;
3. Conceptia medicalista si/sau sportiva asupra postului; explicatiile reductioniste, lumesti ale actului duhovnicesc al postirii;
4. Abordarea analitica, rupta de ansamblul vietii de credinta;
5. Accentul pus pe latura materiala, biochimica si biofizica si mai putin sau deloc pe dimensiunea sufleteasca/duhovniceasca;
6. Bizareria, excentricitatea frumos invelite sub masca peroratiilor de tot felul despre post.

Din nefericire, asa cum se intampla si in chestiunea invecinata a lucrarii rugaciunii, tot felul de oameni care nu si-au abordat in mod adecvat nevrozele si alte lipsuri personale, vin sa faca pe invatatorii despre post si rugaciune. Aceasta imi pare o compensare mai urata decat altele care, cel putin, nu se folosesc de cele sfinte pentru a-si acoperi neimplinirile...
Un om la locul lui, care se tine cu modestie de lucrarile lui, nu exalta nici postul nici rugaciunea sau, daca o face si apoi se trateaza, dupa o vreme va deveni mai discret cu astfel de lucruri.