O situatie disperata...

ioana5760 · #1 15.03.2016, 10:05:27

Citat:

În prealabil postat de bluester

De vreo cateva saptamani, sunt martor la o situatie destul de grava, iar eu nu stiu ce as mai putea face, de aceea va rog, daca puteti, sa ma ajutati cu niste sfaturi sau sugestii. Am o cunostinta care se afla intr-o depresie profunda. Ea este in varsta si bolnava de cancer mamar. In urma cu 4 luni, sotul ei a murit - iar acest lucru a fost inceputul depresiei sale. Nu are copii, iar rudele sale apropiate nu au grija de ea si nici nu prea o viziteaza. De curand, a aflat de la medicul ei oncolog ca mai are 7 luni de trait. Nu vrea ca rudele ei sa afle aceasta veste proasta. De fiecare data cand ma duc sa o vizitez, ea plange in continuu, imi spune ca nu vede vreun motiv pentru care sa mai traiasca si ca are multe ganduri de sinucidere; imi zice ca nu ii este frica de moarte. Am incercat s-o ajut, atat cat am putut: am purtat nenumarate discutii de natura filosofico-religioasa, am incercat sa o conving ca sinuciderea nu este o optiune buna, am indemnat-o sa se roage mai mult - dar parca toate vorbele trec pe langa ea. Totodata, ea a discutat si cu duhovnicul ei...dar din nefericire, nu prea se vad efectele pozitive.

Eu nu stiu ce as putea sa mai fac. Odata cu trecerea timpului, observ cum depresia ei devine tot mai intensa, iar trupul ei se degradeaza accelerat. Nu o sa pot sa o vizitez saptamanal, facultatea ma impiedica sa fac acest lucru; si imi este teama ca nu cumva ea sa faca vreo prostie. Singurele cuvinte de incurajare pe care i le mai pot spune sunt: "rabdare" si "curaj"; dar de fiecare data imi raspunde: "ce rost mai are sa continui ?".

Cred ca ii este frica de zilele in care nu se va mai putea descurca singura. Cine va veni sa o ingrijeasca cand nu se va mai putea ridica din pat?

gpalama · #2 15.03.2016, 18:53:22

Eu as vedea lucrurile putin altfel.
Care e problema mortii? Toti murim pana la urma mai devreme sau mai tarziu.

Ti-ai luat bagajele si te-ai mutat dincolo. Bagajele adica faptele cele bune si pacatele. Ambele.

Nu prea inteleg lamentatia asta crestineasca, si care suna cumplit de urat in gura crestinilor. Pai ori v-ati asumat o viata vesnica ori nu?

E pacat cand moare un copilas care putea sa se bucure si de viata asta. Dar cand cineva si-a trait putin viata asta si a vazut ce e cu ea, sa se duca sanatos din punctul meu de vedere daca nu e legat de ea.
E ca si cum te duci intr-un oras strain. Ti-ai luat bagajele si ai plecat. Drum bun si sa fii sanatos. Si sa stiti ca nu este bataie de joc.
Este un punct de vedere chiar crestinesc si neexagerat.

Sa stii ca din cancer mamar se scapa.
Eu am o cunostinta bolnava care are inca asa ceva, a fost operata, este inca intratament si emult mai bine.

Te rog mult spune-i sa mearga in Bucuresti, la Institutul Oncologic Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu.
Zi-i sa mearga in alta parte, sa ia si un alt diagnostic. E usor de ajuns la Bucuresti la Institutul asta unde sunt oameni destul de priceputi.
http://live.iob.ro/ro/

bluester · #3 15.03.2016, 20:45:06

Citat:

În prealabil postat de ioana5760

Cred ca ii este frica de zilele in care nu se va mai putea descurca singura. Cine va veni sa o ingrijeasca cand nu se va mai putea ridica din pat?

Probabil ca se va muta la un camin pentru varstnici.

bluester · #4 15.03.2016, 20:49:02

Va multumesc tututor pentru pareri, sugestii si sfaturi. Sa speram ca Dumnezeu o sa-i lumineze mintea...