O situatie disperata...

[AlinB]

Deci sfaturi care le poate primi de pe un topic crestin: medicamentatie, fie ea si "naturista" recomandata ca ("homeopata" - nu stie diferenta dar nu stie si multe altele, asa ca sa-l scuzam) si tratamente (pretins) miraculoase pentru cancer.

Eu nu inteleg, care e rostul unui duhovnic atunci cand nu ai credinta (si nadejdea) crestina?
Nu inteleg de ce orice preot care spovedeste este numit "duhovnic" cand evident, nu stie care e cu adevarat starea duhovniceasca a fiilor sai duhovnicesti si nu se ingrijeste din timp de ea ca pe ultima suta de metri si mai putini sunt cei care pot face minuni.

Ai o sansa fantastica, sa stii cand urmeaza sa mori - lucru de care multi nu au parte, moartea ii prinde pe nepregatite in diverse mizerii, ai timpul necesar pentru indreptare si urmeaza sa te intalnesti cu Hristos si sa petreci vesnic cu El - asta sa fie motiv de depresie?

Vedeti voi, oameni ca astia, ca si voi, au trait toata viata la limita necredintei, chiar daca, aparent si exterior, aveau unele din faptele ei.

Dar nu stiu asta, pana nu ajung in pragul mortii. Si atunci, de cele mai multe ori, este prea tarziu, ogorul neingrijit da roadele lui.

Si mergem noi si vrem sa-i vorbim despre intalnirea cu Hristos. Si nu gasim decat o voce tremurand de indoiala si cuvinte goale de traire.

Si atunci ce facem..debitam platitudini zicand ca ajutam.

[CristianR]

În prealabil postat de AlinB

Eu nu inteleg, care e rostul unui duhovnic atunci cand nu ai credinta (si nadejdea) crestina?

O mare suferință duce adesea la deznădejde. De aceea cred că cel mai important este să nu fie lăsată singură în suferință. E nevoie de mângâiere, de milă, de iubire; să simtă că mai sunt oameni cărora le pasă cu adevărat, că mai este cineva pe lumea asta pentru care persoana și, implicit, mântuirea ei să conteze.
De aceea, bluester, cred că ceea ce poți face este să te rogi cu inima îndurerată, ca Dumnezeu să-ți dea multă milă pentru această femeie atât de greu încercată. Să o mângâi e tot ce poți face. Filosofia mă tem că nu e de folos în cazul ăsta.

[AlinB]

Marea suferinta fiind care, dupa tine?

Suferinta fizica de obicei intervine ceva mai la sfarsit si se trateaza, nu mai e ca acum jumatate de secol cand saptamani intregi tipai ca in gura de sarpe.
Si daca ideea a cateva luni de suferinta e o perspectiva nasoala, cum ar fi o vesnicie in felul asta?

[CristianR]

În prealabil postat de AlinB

Marea suferinta fiind care, dupa tine?

Pierderea soțului întâi. Apoi perspectiva morții, care pentru cineva care nu are multă credință este, dacă nu înspăimântătoare, cel puțin deznădăjduitoare.

Nu cred că are importanță dacă suferința este justificată în mod obiectiv, dacă sunt motive reale sau nu.

Oricât de subiective ar fi motivele de durere, singurul mod în care poți ajuta un om la necaz este să trăiești împreună cu el necazul lui.

Dacă el simte că viața lui devine iad, ceea ce poți face este să cobori și tu în iadul lui, ținându-l de mână și rugându-te ca să nu fii și tu cuprins de deznădejde și de frică.

[Mihnea Dragomir]

Pesemne ca femeia respectiva nu isi da seama care este cea mai importanta etapa din viata: ultima, intotdeauna ultima. Este etapa cand totul poate fi pierdut si totul poate fi castigat. Armageddon-ul fiecaruia dintre noi, in functie de care ne plasam in echipa invingatoare sau in echipa invinsa. Este meciul care poate fi pierdut intr-un singur fel in mod sigur: refuzand sa-l jucam.

Daca o fi vreun spirit pozitivist-experimentalist, poate ca o lista de experiente la limita vietii poate ajuta. De la "Life after life", celebra carte a doctorului Moody incoace, s-au scris tomuri despre asta. Sa nu uitam ca incertitudinea e cea care provoaca groaza: teama de moarte este o teama de necunoscut. Poate ca are nevoie sa-i fie prezentate si dovedite elemente de certitudine asupra a ce urmeaza in cea mai importanta etapa a vietii ei.

[Demetrius]

În prealabil postat de AlinB

Marea suferinta fiind care, dupa tine?

Lipsa unui scop. E groaznic.

În prealabil postat de Demetrius

Lipsa unui scop. E groaznic.

Mai groaznic decat lipsa unui sens?
(nu-mi spune ca scop e totuna cu sens...:))

[Misuar]

În prealabil postat de AlinB

Deci sfaturi care le poate primi de pe un topic crestin: medicamentatie, fie ea si "naturista" recomandata ca ("homeopata" - nu stie diferenta dar nu stie si multe altele, asa ca sa-l scuzam) si tratamente (pretins) miraculoase pentru cancer.

Eu nu inteleg, care e rostul unui duhovnic atunci cand nu ai credinta (si nadejdea) crestina?
Nu inteleg de ce orice preot care spovedeste este numit "duhovnic" cand evident, nu stie care e cu adevarat starea duhovniceasca a fiilor sai duhovnicesti si nu se ingrijeste din timp de ea ca pe ultima suta de metri si mai putini sunt cei care pot face minuni.

Ai o sansa fantastica, sa stii cand urmeaza sa mori - lucru de care multi nu au parte, moartea ii prinde pe nepregatite in diverse mizerii, ai timpul necesar pentru indreptare si urmeaza sa te intalnesti cu Hristos si sa petreci vesnic cu El - asta sa fie motiv de depresie?

Vedeti voi, oameni ca astia, ca si voi, au trait toata viata la limita necredintei, chiar daca, aparent si exterior, aveau unele din faptele ei.

Dar nu stiu asta, pana nu ajung in pragul mortii. Si atunci, de cele mai multe ori, este prea tarziu, ogorul neingrijit da roadele lui.

Si mergem noi si vrem sa-i vorbim despre intalnirea cu Hristos. Si nu gasim decat o voce tremurand de indoiala si cuvinte goale de traire.

Si atunci ce facem..debitam platitudini zicand ca ajutam.

Unde scrie ca medicamentele sunt miraculoase? De cand se impart medicamentele intre miraculoase si nemiraculoase?