![]() |
![]() |
|
|
#1
|
||||
|
||||
![]()
- Părinte, în Vechiul Testament, în Cartea a IV-a a Macabeilor se spune: Gândul evlavios nu este distrugător al patimilor; ci potrivnic. Ce înseamnă aceasta ?
- Ia ascultă! Patimile sunt înrădăcinate adânc înlăuntrul nostru, dar gândul evlavios, gândul bun, ne ajută să nu fim robiți de ele. Atunci când omul cultivă numai gânduri bune și își întărește o stare bună, patimile încetează să mai lucreze, de parcă nu ar mai exista. Adică gândul evlavios nu dezrădăcinează patimile, ci le războiește, putând chiar să le răpună. Cred că scriitorul descrie cele pe care le-au suferit cei șapte prunci, mama lor, Sfânta Solomoni, și dascălul lor, Sfântul Eleazar, din pricina cugetării evlavioase, tocmai ca să arate puterea gândului bun. Un gând bun are aceeași putere cu o priveghere de multe ceasuri . Are mare putere . Precum astăzi unele arme noi blochează cu raze laser racheta chiar la baza ei și o împiedică să se lanseze, tot astfel și gândurile bune apucă înainte și paralizează gândurile rele pe „aeroporturile” diavolului, de unde pornesc. De aceea, încercați pe cât puteți, să plantați gânduri bune mai înainte de a apuca diavolul să vă planteze el gândurile cele rele, astfel încât inima să vi se facă grădină de flori, iar rugăciunea să vă fie însoțită de mireasma duhovnicească a inimii voastre . Atunci când cineva ține, fie și pentru puțin timp, un gând de-a stânga, adică rău, asupra cuiva, orice nevoință ar face, fie post, priveghere etc., se pierde. La ce îl va ajuta asceza, dacă în paralel nu se nevoiește să nu primească gândurile rele? De ce să nu golească mai întâi chiupul de depunerile din untdelemn, care sunt bune numai pentru săpun, și doar apoi să pună untdelemnul cel bun, ci pune untdelemnul cel bun împreună cu cel nefolositor, stricându-l în acest fel? Un gând curat, bun, are putere mai mare decât orice nevoință . Un tânăr oarecare, de pildă, este războit de diavolul cu gânduri necurate și face privegheri, postiri, posturi de trei zile ca să se slobozească de ele. Însă un gând curat, ce îl va aduce, are putere mai mare decât privegherile și postirile pe care le face și îl ajută mai eficient . (Cuviosul Paisie Aghioritul )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#2
|
||||
|
||||
![]()
In Vechiul Testament, în afară de posturile regulate ale poporului israelitean sau ale unui anumit grup de oameni, avem și posturi individuale, personale am spune. De pildă: A postit profetul Moise patruzeci de zile și patruzeci de nopți pe muntele Sinai când a fost să primească de la Dumnezeu cele zece porunci. „Pâine nu a mâncat și apă nu a băut, cum se spune la cartea Ieșirii (34, 28). Patruzeci de zile și patruzeci de nopți a postit și profetul Ilie, pe măsură ce înainta spre muntele Horeb (III Regi, 19, 8-12). Postului aspru s-a dedicat și proorocul Daniil. El însuși ne spune despre sine că: „Pâine bună n-am mâncat, carne și vin n-am pus în gura mea (Prorocul Daniel 10, 2-3)”. Cu post și pocăință au răspuns locuitorii Ninivei propovăduirii lui Iona: „Atunci Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au ținut post și s-au îmbrăcat cu sac, de la cei mai mari până la cei mai mici” (Iona, 3, 5). Astfel au scăpat de nimicire.
Însemnătatea postului o scot în evidență și profeții Vechiului Testament. Prin post trebuiau israeliții să se întoarcă la Dumnezeul cel Viu și Adevărat: „Și acum, zice Domnul, întoarceți-vă la Mine din toată inima voastră, cu postiri, cu plâns și tânguire. Sfâșiați inimile și nu hainele voastre și întoarceți-vă către Domnul Dumnezeul vostru... Sunați din trâmbiță în Sion, gătiți postiri sfinte, vestiți adunare sfântă” (Ioil, 2, 12-15). Proorocul Isaia observă pericolul postirii formale și expune elementele acelea din care constă postul cel adevărat, postul pe care îl primește Dumnezeu și care poate șterge păcatele: „Postirile și zilele de odihnă, lunile noi și sărbătorile voastre le urăște sufletul Meu. M-am săturat de voi! Nu voi mai ierta păcatele voastre!...Mâinile voastre sunt pline de sânge: Spălați-vă, curățiți-vă! Nu mai faceți rău înaintea ochilor Mei! Încetați odată! Învățați să faceți binele, căutați dreptatea, ajutați pe cel apăsat, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă!) (Isaia 1, 13-17) „Nu știți voi postul care Îmi place Mie? Rupeți lanțurile nedreptății, dezlegați legăturile jugului, dați drumul celor asupriți și sfărâmați jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăpostește în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l... Atunci vei striga și Domnul te va auzi. La strigătul tău El va zice: Iată-Mă!” (IPS Symeon Koutsas )
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Cum poate omul sa "mestereasca" un astfel de "laser" care sa taie rachetele gandului rau?...:) |
#4
|
|||
|
|||
![]()
"Trebuie sa iubesti pe oricine, orice, oricum, numai sa iubesti."
(Alexandre Dumas)
__________________
"Credința face totul posibil, dragostea face totul ușor." "Dumnezeu fiind iubire, revarsă peste toți dragostea Sa." |
#5
|
|||
|
|||
![]()
"Viata are o limita, iubirea nu...
nu irositi viata, iubiti-va!" (Bunget Marin)
__________________
"Credința face totul posibil, dragostea face totul ușor." "Dumnezeu fiind iubire, revarsă peste toți dragostea Sa." |
#6
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Dar sa citim ce ne mai spune Părintele : – Părinte, atunci când spuneți “gând curat” vă referiți numai la subiecte speciale sau și la cele mai generale? – Și la cele mai generale. Pentru că atunci când omul le vede pe toate cu gânduri bune, se curăță și este dăruit cu dar de Dumnezeu. Cu gândurile de-a stânga judecă și nedreptățește pe ceilalți, împiedică venirea harului dumnezeiesc și lasă pe diavolul să lucreze liber în el. – Părinte, deoarece judecă, prin aceasta îi dă diavolului dreptul să facă orice vrea cu el? – Da. Temelia este gândul cel bun. Aceasta este ceea ce-l ridică pe om, îl schimbă în bine. Fiecare trebuie să ajungă la punctul în care le vede pe toate curate. Este ceea ce a spus Hristos: „Nu judecați după față, ci faceți judecată dreaptă” [4] . După aceea, omul ajunge într-o stare în care le vede pe toate cu ochi duhovnicești, și nu cu ochi trupești. Pe toate le justifică în sensul cel bun. Trebuie să luăm aminte să nu primim telegramele viclene ale diavolului, ca să nu întinăm “locașul Duhului Sfânt” [5] și astfel să se depărteze harul lui Dumnezeu și să ne întunecăm . Duhul Sfânt, atunci când vede inima noastră curată, vine și Se sălășluiește înlăuntrul nostru, pentru că iubește curăția – de aceea și este reprezentat ca un porumbel. Cea mai mare boală: gândurile de-a stânga – Părinte, mă neliniștesc atunci când am de rezolvat o problemă, încât nici nu pot dormi. – Problema ta sufletească sunt gândurile cele multe. Dacă nu ai avea aceste gânduri de multe feluri, ai putea da mult mai mult și în ascultarea ta, și în nevointele tale duhovnicești. Ascultă un mod de a evita gândurile cele multe. Când îti vine în minte o treabă pe care va trebui, de pildă, să o faci mâine, să-i spui gândului: „ Treaba aceasta nu este pentru astăzi; mă voi gândi la ea mâine“. De asemenea, când trebuie să hotărăști într-o problemă, nu te chinui cu gândul să afli ceea ce este mai bun și să amâni mereu. Alege ceva și mergi înainte. Lasă după aceea pe Dumnezeu să Se îngrijească de celelalte. Silește-te să eviți scolasticismul, ca să nu-ți amețești mintea. Să faci ceea ce poți, cu mărime de suflet, să te miști simplu și cu multă încredere în Dumnezeu. Atunci când îi încredințăm lui Dumnezeu viitorul și nădejdile noastre, îl obligăm într-un anume fel să ne ajute . Prin gândurile cele multe și un om sănătos se netrebnicește . Unul care suferă este îndreptățit să le aibă dacă se mâhnește. Insă cel care, fiind sănătos, se amețește și suferă din partea gândurilor de-a stânga, unul ca acesta este bun de legat. Să fie sănătos și totuși să fie chinuit de gândurile lui?! In vremea noastră, cea mai mare boală se datorează gândurilor deșarte ale oamenilor lumești. Oamenii le pot avea pe toate în afară de gândurile bune. Dar se chinuiesc pentru că nu înfruntă lucrurile duhovnicește. De pildă, cineva pornește ca să meargă undeva, dar motorul mașinii lui pățește ceva și întârzie puțin la destinație. Dacă are gândul cel bun, va spune: „Se vede că Bunul Dumnezeu a rânduit să apară piedi*ca aceasta; altfel poate că aș fi pățit vreun accident, dacă n-aș fi avut această întârziere. Cum să-Ți mulțumesc, Dumnezeul meu, pentru aceasta?“ , și-L slăvește pe Dumnezeu. Dar dacă nu are gândul cel bun, nu va înfrunta situația duhovnicește, se va supăra pe Dumnezeu și va huli: “Iată, am întârziat! Aș fi putut merge mai repede! Ce lucru anapoda! Uf, ce Dumnezeu.. .”. Atunci când omul primește cele ce i se întâmplă cu gând de-a dreapta, se ajută. In timp ce dacă lucrează în partea stângă se chinuiește, se topește, se zăpăcește. Odată, cu mai mulți ani în urmă, ca să mergem de la Uranopolis la Salonic am intrat într-un camion ce avea bănci de lemn. Inăuntru erau claie peste grămadă valize, portocale, pește, lădițe ce miroseau a pește, copiii de la Atoniadă [6] – dintre care unii stăteau pe bănci, iar alții in picioare – călugări, mireni… Un mirean a venit și s-a așezat lângă mine. Era și gras și, deoarece era cam înghesuit, a început să strige: “Ce condiții sunt acestea!.. .”. Mai încolo era un monah care, sărmanul, era acoperit până sus de lădițe; numai capul îi rămăsese afară . Și așa cum mergea camionul, clătinându-se – căci drumul era de țară și stricat – lăditele stivuite cădeau, și el, sărmanul, încerca să le arunce la dreapta și la stânga cu mâinile ca să nu-l lovească în cap. Iar celălalt striga pentru că stătea puțin înghesuit. “ Nu-l vezi pe acela cum stă, îi spun, și tot tu strigi? “. Și-l întreb și pe monah: “Cum te simți, Părinte? “. Iar acela îmi răspunde zâmbind: “Părinte, mai bine este aici decât în iad! “. Unul se chinuia, deși stătea pe bancă, iar celălalt se bucura, cu toate că lăditele erau gata să-l acopere. Și am avut două ore de mers. Nu era aproape. Mintea mireanului s-a întors la confortul ce l-ar fi avut dacă ar fi mers cu autobuzul și astfel era aproape să se sufoce, în timp ce monahul se gândea la mâhnirea ce ar fi avut-o dacă s-ar fi aflat în iad și astfel simțea bucurie. Se gândea: “Peste două ore vom ajunge și vom cobori, în timp ce sărmanii din iad se chinuiesc veșnic. Apoi acolo nu sunt lădite, lume etc, ci este iad. Slavă Ție, Dumnezeule, că sunt mai bine aici“. – Părinte, cui se datorează deosebirea de încredere, de pildă, a doi ucenici fată de starețul lor? – Gândului. Se poate ca cineva să aibă gând stricat pentru orice și pentru oricine. Dacă omul nu are gând bun și nu se scoate pe sine din acțiunile sale – adică dacă acționează numai din interes – nu poate fi ajutat de nici un sfânt. Nu un stareț sfânt sau o stareță sfântă de-ar avea, nu numai de l-ar avea ca stareț pe Sfântul Antonie, ci chiar pe toți sfinții de i-ar avea, nici așa nu va putea fi ajutat, nici Dumnezeu Insuși nu va putea ajuta un astfel de om, deși ar vrea mult. Atunci când cineva se iubește pe sine, pe toate le explică precum ii place lui. Și așa unii le explică în chip păcătos, alții precum le place și încet-încet aceste explicații iraționale ale lor devin firești. Și oricum te-ai purta cu ei se smintesc. Sunt unii care, dacă le dai putină atenție, dacă le spui un cuvânt bun, zboară. Dar dacă nu le dai atenție se mâhnesc mult, apucă extremele, care sunt ale diavolului. Văd, de pildă, o mișcare și spun: “ Da! Așa este! ‘, și apoi sfârșesc prin a fi siguri că așa este cum cred ei. Sau văd pe un altul serios și cred că are ceva cu ei, în vreme ce acela poate fi serios pentru că îl preocupă ceva. Cu câteva zile mai înainte, a venit la mine cineva și mi-a spus: “De ce cutare îmi vorbea mai demult și acum nu-mi mai vorbește? I-am făcut și o observație, nu cumva din pricina aceasta? “. “Ascultă , îi spun, se poate să te fi văzut, dar să nu fi luat aminte la tine, sau să fi avut vreun bolnav și să fi fost îngrijorat că trebuie să caute un medic, sau să afle valută ca să meargă în străinătate etc “. Și într-adevăr acela avea pe cineva bolnav, avea o mulțime de griji, iar acesta avea pretenția să stea și să-i vorbească, și pentru aceasta împletea o grămadă de gânduri.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#7
|
||||
|
||||
![]()
Gândurile bune aduc sănătatea duhovnicească
– Părinte, care sunt caracteristicile gândului slab? – La ce te referi? Pentru prima dată aud aceasta. – Ați spus că faptul de a avea cineva gând de-a stânga, de a interpreta rău un comportament… – Și am spus că acesta este un gând slab? – Mi-am adus aminte de acela care voia să stea cu Sfinția Voastră ca ucenic și i-ați spus: „Nu te țin, pentru că ai gând slab”. – Nu, n-am spus așa. Ci i-am spus: „Nu te iau ca ucenic, pentru că nu ai sănătate duhovnicească “. “Ce înseamnă sănătate duhovnicească? “, mă întreabă. „ Nu ai gânduri bune, îi spun. Ca om am și eu cusururile mele, iar ca monah de atâția ani se poate să am și câteva virtuți. Dar dacă nu ai gând bun, te vei vătăma și de cusururile mele și de virtuțile mele “. Despre un copil mic poate spune cineva că are gând slab, pentru că este încă nematurizat, nu însă despre unul mare. – Părinte, toți cei mari sunt și maturi? – Unii nu se maturizează din pricina capului lor. Altceva este când nu-l duce capul. Atunci când cineva nu se mișcă simplu, gândul lui merge la rău și pe toate le înțelege strâmb. Unul ca acesta nu are sănătate duhovnicească, și nu numai că nu este ajutat de bine, dar se și chinuiește. – Părinte, dacă vedem o neorânduială, este de folos să căutăm să-l descoperim pe cel ce a făcut-o? – Caută mai întâi să vezi dacă nu ai făcut-o tu. Aceasta este mai bine. – Dar atunci când îmi dau pricini alții? – Tu câte pricini nu ai dat? Dacă te vei gândi la aceasta, vei înțelege că greșești înfruntând astfel lucrurile. – Iar atunci când spunem: „Aceasta cred că a făcut-o cutare soră”, este și acesta un gând de-a stânga? – Ești sigură că într-adevăr a făcut-o acea soră? – Nu, dar pentru că și altă dată a făcut ceva asemănător… – Tot gând de-a stânga este, deoarece nu ești sigură. Apoi, chiar de ar fi făcut-o acea soră, cine știe cum și de ce a făcut-o. – Părinte, dar dacă văd, de pildă, că o soră are vreo patimă? – Tu ești stareță? Stareța are responsabilitatea și de aceea trebuie să vă cerceteze patimile. Voi însă de ce să cercetați patimile celeilalte? Incă nu ați învățat să lucrați corect în voi înșivă. Dacă vreți să lucrați corect în voi înșivă, să nu cercetați ce fac ceilalți din jurul vostru, ci să cultivați gânduri bune, atât pentru cele bune, cât și pentru cele rele pe care le vedeți în ceilalți . Indiferent cu ce scop face celălalt ceva, voi puneți-vă un gând bun în minte. Gândul cel bun are dragoste în el, îl dezarmează pe aproapele și îl face să se comporte bine fată de tine. Vă aduceți aminte de acele călugărițe care l-au luat pe tâlhar drept avvă? Când s-a descoperit cine este, au crezut că face pe nebunul pentru Hristos și se preface în tâlhar, și la mai mare evlavie l-au avut. In cele din urmă s-a mântuit și el, și cei împreună cu el. – Părinte, dar atunci când o soră îmi spune o minciună… – Dar dacă va fi fost nevoită chiar din pricina ta să spună o minciună, sau dacă a uitat și ceea ce ți-a spus nu este minciună? Sora de la arhondaric, de pildă, cere de la bucătăreasă salată și aceea îi spune: „Nu am “, în vreme ce aceea știe că are. Dacă sora ce a cerut nu are gânduri bune, va spune: “Imi spune min*ciuni“, însă dacă are gânduri bune, va spune: “Sărmana, a uitat că are salată, pentru că are multă treabă “, sau: “ a ținut-o pentru o altă nevoie “. Nu ai sănătate duhovnicească, și de aceea gândești așa. Dacă ai fi avut sănătate duhovnicească, le-ai fi văzut curate chiar și pe cele necurate. Precum ai fi văzut fructele, așa ai fi văzut și gunoiul, pentru că gunoiul a ajutat să se facă fructele. Cel ce are gânduri bune are sănătate duhovnicească și răul îl preschimbă în bine. Imi aduc aminte că în timpul ocupației germane toți copiii care aveau un organism tare mâncau cu poftă o bucată de pâine din făină de porumb și erau mereu sănătoși. In timp ce niște copii din familii bogate, cu toate că mâncau pâine cu unt, erau bolnăvicioși, deoarece nu aveau organismul rezistent. Chiar și dacă ai lovi pe cineva care are gânduri bune, acela va spune: “Dumnezeu a îngăduit aceasta ca să-mi șterg greșelile mele cele vechi. Slavă lui Dumnezeu! ”. In timp ce pe un altul, care nu are gânduri bune, deși vei merge ca să-l mângâi, va crede că mergi ca să-l bați. Luați exemplu de la unul beat. Dacă este rau, va sparge toate în beția sa. Dar dacă este bun, fie va plânge, fie se va arăta foarte binevoitor. Un om beat spunea oarecând: “ Dăruiesc câte o găleată de lire celor care mă invidiază! “.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#8
|
|||
|
|||
![]()
Foarte, foarte bune raspunsuri! Multumesc, Cristian!...:)
|
#9
|
||||
|
||||
![]()
Doamne ajută :)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#10
|
||||
|
||||
![]() Citat:
– Părinte, cum se face că doi oameni văd în mod diferit același lucru? – Toți ochii văd la fel de curat? Pentru ca cineva să vadă curat trebuie să aibă ochii sufletului său foarte sănătoși, căci numai atunci are curăția lăuntrică. – Părinte, de ce uneori aceeași împrejurare unul o consideră binecuvântare iar altul nenorocire? – Fiecare o explică potrivit cu gândul său. Orice lucru îl poți vedea fie din latura lui bună, fie din latura lui cea rea. Am auzit următoarea întâmplare: la o mănăstire care se afla lângă un sat aveau rânduială să facă vecernia și utrenia la miezul nopții. La slujbe mergeau și mireni, pentru că mănăstirea era înconjurată de case care cu timpul se zidiseră acolo. Odată un frate începător și-a uitat chilia sa deschisă și a intrat în ea o femeie. Când a aflat l-a apucat mâhnirea și s-a tulburat. O, s-a spurcat chilia! Infricoșător lucru, s-a pierdut lumea! Ia spirt și stropește pe podea, apoi îi dă foc, ca s-o dezinfecteze! Puțin de n-a ars mănăstirea. Și-a ars dușumeaua chiliei, însă gândul nu și l-a ars. Pe acela trebuia să-l ardă, pentru că răul se afla în el. Dacă și-ar fi pus gândul cel bun în minte, spunându-și că femeia a intrat în chilia lui din evlavie, ca să se folosească, ca să primească har și să se nevoiască și ea acasă, s-ar fi schimbat duhovnicește și ar fi slăvit pe Dumnezeu. Din calitatea gândurilor unui om se vede starea lui duhovnicească. Oamenii judecă lucrurile potrivit cu conținutul pe care îl au înlăuntrul lor. Dacă nu au conținut duhovnicesc, trag concluzii greșite și-l nedreptățesc pe aproapele lor. De pildă, dacă unul care face milostenii noaptea ca să nu fie văzut de oameni va vedea pe cineva seara târziu pe drum, niciodată nu-și va pune gând rău în minte. Insă de l-ar vedea pe acela unul ce umblă nopțile spre a păcătui, va spune: “Ce monstru, cine știe pe unde umblă noaptea “, pentru că el însuși are astfel de experiențe. Sau dacă se aude noaptea de la etajul de sus duc-duc, unul care are gânduri bune va spune: “ Face metanii“, în timp ce unul care nu are gânduri bune va spune: “Joacă toată noaptea“. Dacă se aude vreo melodie, unul va spune: “Ce psalmodii frumoase “, în timp ce celălalt va spune: “Ce cântece mai sunt și acestea? “. Vă aduceți aminte cum s-au comportat față de Hristos cei doi tâlhari care au fost răstigniți împreună cu El? Amândoi ÎI vedeau pe Hristos sus pe Cruce, vedeau cum se cutremură pământul, etc. Dar ce fel de gând și-a pus în minte unul și ce fel celălalt! Unul, cel de-a stânga, hulea și zicea: „ Dacă Tu ești Hristos, mântuiește-Te pe Tine Insuți și pe noi”. Iar celălalt, cel de-a dreapta, spunea: “Noi după dreptate primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta insă n-a făcut nici un rău”. Unul s-a mântuit, celălalt s-a osândit.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Daca pot primi niste raspunsuri | andrei23 | Generalitati | 28 | 19.06.2011 18:13:32 |
Caut niste raspunsuri | NeInocentiu | Secte si culte | 108 | 18.04.2011 13:43:12 |
|