Nu as vrea sa pun inca mai multa sare pe rani, ca a spus Pelerinul destul de mult. Desi se mai pot spune si altele, cu totul de necrezut, atroce...
Totusi, pentru ca s-a intamplat recent si pentru ca sugereaza cate ceva, o sa va spun o intamplare traita recent in Bucuresti de un prieten din Ardeal. A venit pe aici cu niste treburi si a fost foarte mirat si indurerat de urmatorul lucru.
Zilele trecute l-a abordat o fetita, in plina strada, si i-a cerut de mancare. Cum prietenul meu avea la el cateva felii de cozonac, a scos din geanta pachetelul si i l-a dat cu bucurie. Dar s-a mirat ca fetita l-a strans la piept si nu l-a desfacut. A ramas in apropiere, privindu-l pe prietenul meu, asteptind parca inca ceva. Acesta a intrebat-o: "De ce nu maninci, daca zici ca ti-e foame? E cozonac, e proaspat, l-a facut sotia mea."
Raspunsul a fost cat se poate de dureros: "Nu pot, nu am voie.... Trebuie sa il duc acasa... Daca afla ca am mancat din el, ma bate..."
Ce ar mai fi de comentat?
Pe mine unul ma apuca si mila si furia... Parca mai mult furia...
Dumnezeu sa ne ierte!